Nepenthe
Cum m-am născut? De unde vin?
De ce-am venit? Voi a pleca din nou.
Cum aș putea învăța ceva, neștiind nimic?
Neexistând, am fost născut;
Voi fi iarăși ceea ce-am fost înainte de a fi;
Nimic și valorând nimic: neamul omenesc.
Totuși, apropie-te,
Oferă-mi licoarea din fântâna lui Dionysos,
Este singurul leac care poate vindeca
Bolile aduse de vrăjile ursitoarelor.
* Nepenthe - poțiune folosită în antichitate pentru a produce uitarea unei dureri sau a unui regret.
poezie de Autor antic necunoscut, Grecia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre uitare, poezii despre naștere, poezii despre medicină, poezii despre durere, poezii despre boală sau poezii despre antichitate
Citate similare
Sare și piper
... nu mai am nimic din ce-am avut
nu mai e nimic din câte-au fost
toate sunt un nod ce m-a durut
nodul vieții mele fără rost
nu mai simt nimic din ce simțeam
nu mai văd nimic din ce-am văzut
singur stau cu mine lângă geam
și aștept s-aud de n-ai trecut
nu mai cred în nimeni și nimic
nu mai am iluzii să mai sper
singurul rival și inamic
sare-i pentru mine. Și piper...
poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, citate de Iurie Osoianu despre viață, poezii despre trecut sau citate de Iurie Osoianu despre trecut
Nimic nu mă poate ferici mai mult decât aceea de a suferi prigoniri pentru cauza adevărului. Nu cumva îmi voi pierde bogățiile? Nu cumva mă voi despărți de copiii mei și de patria mea? Când am venit pe lume nu am adus nimic cu noi. Goi ne-am născut și goi vom pleca. Eu sunt gata și pentru închisoare și chiar și pentru moarte.
Sfântul Teodosie în Patericul Lavrei Peșterilor de la Kiev
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre patrie, citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre copilărie, citate despre bogăție sau citate despre adevăr
Amore, more, ore, re ... (dedicație pentu Sir)
De curând, un necunoscut m-a făcut să retrăiesc, insantaneu,
"Povestea unui om adevărat" (Boris Polevoi)!
Îi trimisesem o jerbă de flori, insinuată în lama unui pumnal!
A fost ca un vis, un coșmar ciudat în care,
eu însămi îi reamputasem picioarele,
eroului meu, dintr-o carte citită demult!
Din prea multă dragoste; sau răsfăț; sau din teamă!
Din teama de a nu-l pierde, zadarnic...!
A fost ca și cum aș fi secționat (fără niciun drept)
fiecare fibră dintr-o ființă!
S-ar fi putut întâmpla ca, pentru mine,
ea să nu se mai recoaguleze... niciodată!
Și totuși...
Și totuși, un necunoscut, un om pe care nu l-am văzut niciodată,
s-a reinventat, șia confecționat alte picioare (și mai trainice),
le-a reînvățat să danseze și a venit, jovial, către mine!
A venit din nou către mine, fără să-mi ceară nimic!
Nu oricine poate face asta dar, un om adevărat, poate!
poezie de Iulia Mirancea (1 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- poezii despre frică
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre răsfăț
- poezii despre ore
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre eroism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Voi fi pământ
Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viața asta de ceva
O moarte am și nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?
Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poți privi de "sus"
Și mă poți critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus
Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinți
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinți
Am îndrăznit să nu accept
Ce alții au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu
Tot ce-am iubit și am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet și trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre moarte
De ținut minte
Găsesc în ceilalți oameni ceea ce caut.
Dacă îl caut pe Dumnezeu, îl găsesc pe Dumnezeu.
Dacă scotocesc după lucruri urâte, găsesc lucruri urâte.
Eu, de fapt, selectez ceea ce doresc și asta primesc.
O viață fără provocări înseamnă a merge la o școală
unde nu se primesc și nu se învață lecții.
Încercările nu vin pentru a mă deprima sau pentru a mă doborî,
ci pentru a mă instrui, a-mi arăta direcția și pentru a mă întări.
În înțelepciunea și în planul iubitor trasat de Tatăl
nicio povară nu-mi este pusă pe umeri fără un scop
și nu există urgențe și nici supărări care să mă doboare
mi-au fost date puterea și însușirile necesare pentru a le depăși.
O viață rotundă și împlinită nu este determinată
de circumstanțe exterioare sau de favorurile altora.
Acestea sunt tangențiale, dar nu sunt sursa.
Fericirea sau nefericirea vin din felul în care gândesc și simt.
Niciodată nu voi putea pierde ce este-al meu,
nici nu voi putea stăpâni ceva care nu-mi aparține.
Nu mă voi eschiva niciodată în fața unei probleme:
Ori mă va urmări mereu, ori voi intra într-o alta asemănătoare,
deși s-ar putea să aibă altă înfățișare sau alt nume.
Nu purta grija zilei de mâine.
Astăzi este ziua de ieri, cea care-ți provoca angoase.
Nu bate niciodată la o ușă închisă:
Așteaptă să se deschidă și atunci treci dincolo de prag.
O persoană care a intrat în viața mea
a intrat pentru a mă învăța ceva
sau pentru a învăța ceva de la mine.
poezie de Autor necunoscut SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre școală, poezii despre viitor, poezii despre urâțenie, poezii despre supărare sau lecții de engleză
Romanța stâncii de bazalt
Să nu mă întrebați nicicând
Cum am trăit
Căci n-am să spun,
Nu veți afla
Trăirea mea
Și, neștiind, nu veți putea trăi așa
O viață-ntreagă
De trăit
Și fericit.
Cum am iubit?
Nu spun și nimeni nu va ști
Că am iubit neîncetat
Și am privit, în nopți senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun și nimeni
Nu va ști.
Nu cred că ați putea și voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistați necontenit
Și nemișcați
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Și vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le dați
Și n-ați voit
Să le cedați
Dar nu, nu cred că ați putea
Să fiți voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Și s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.
N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Așa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre noapte, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire sau poezii despre apă
Omisiune
În ziua-n care m-am născut
O ursitoare, ce-am avut,
Mi-a fost ursit să am mulți ani.
N-a pomenit nimic de... bani.
epigramă de Corneliu Văleanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre naștere sau epigrame despre bani
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre poezie
- poezii despre jocuri
- poezii despre infinit
- poezii despre filozofie
- poezii despre existență
- poezii despre cuvinte
Poate că... odată
când voi uita ce-i viața și voi privi-n pământ
voi ști că-i timpul pentru despărțire
și-o ultimă suflare mă va purta din gând în gând
privi-voi cerul ca pe-o mamă bună
ce m-o lua la pieptu-i să mă adoarmă
și verdele ca pe o mantie-împărătească
în care mă voi regăsi an după an
voi săruta gura de aer ce-n cerul gurii mi s-o culcuși
și ultima mireasmă o voi lua la drum
să mă petreacă de voi trece pragul
și să o las în loc de rămas bun
vă văd, v-aud, dar nu pot să v-ajut
eu timpul mi l-am tors cum am știut
mi-s urmele o ceață prefirată
și cel ce-am fost se toarce ca un fum
odată. în trecut sau poate-n viitor
am fost sau voi fi parte din întreg
dar încă nu e prag născut să mă oprească
și m-oi intoarce... umbră într-un colț de cer
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre verde, poezii despre sărut sau poezii despre somn
Eu m-am născut din iubire
De-ar fi să-mi pun gândurile în palmă
Atunci a-ți ști durerea mea.
Eu nu am fost decât o mamă,
Și o soție-am fost cândva.
Am dăruit iubirea toată
Și sufletul l-am dăruit.
Ca mamă știu, sunt împlinită
Dar ca soție-am suferit.
Am dăruit iubire multă
Și înapoi nu am primit,
Nimic din tot ce-am dat, și încă
Caut iubirea negreșit!
Știu că-i târziu și e posibil
Să n-o găsesc cât mai trăiesc,
Când voi pleca, voi lua cu mine
Ce nu mi-a fost dat să primesc!
De aceea vreau să cânt iubirea,
Și-n mine-s munții sfărâmați,
Iubiți, căci viața este scurtă,
Nu merită să așteptați!
În inimă am strâns durerea
Ca pe un prunc nemângâiat
Și-am învățat să-i dau iubirea,
L-am mângâiat, și l-am iertat.
poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre munți, poezii despre mamă sau poezii despre inimă
Da... voi pleca
DA!... voi pleca!... este inevitabil!
De veșnicie m-am îndrăgostit,
Nu vreau a fi durerilor contabil
Și nici să-ndur tăcerile smerit.
DA!... voi pleca!... abisul mă seduce!
Nemărginirea, nu-mi va face rău,
Las lacrimile-ncet... să se usuce
Și fumul șă danseze-n făgădău.
DA!... voi pleca!... nimic nu mă reține!
Prezentu-i prea lugubru și bizar,
Iar buzele mi-s arse de suspine
Și ignoranța plânge-n calendar.
DA!... voi pleca!... mereu tot înainte!
Tristeților mă vând provocator
Pentru regrete... licitez cuvinte
Și le donez ereticului DOR.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre smerenie, poezii despre seducție, poezii despre prăpăstii, poezii despre ignoranță, poezii despre fum sau poezii despre erezie
Trâmbița judecății din urmă sune când va vroi; eu am să vin, cu această carte în mână, spre a mă înfățișa înaintea judecătorului suprem. Voi striga cu glas tare: Iată ce am făcut, ce-am gândit, ce am fost. Am spus binele și răul cu aceeași nepărtinire. N-am trecut sub tăcere nimic urât, n-am adăugat nimic frumos, iar dacă s-a întâmplat să pun vreo înfloritură fără importanță, asta este numai pentru a umple un gol prilejuit de cusururile memoriei mele; se poate să fi luat ca adevăr ceva ce știam că ar fi putut fi devăr, niciodată ceva ce știam că era fals.
Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urâțenie, citate despre tăcere, citate despre trecut, citate despre justiție, citate despre frumusețe, citate despre cărți sau citate despre bine și rău
Fluier cu noduri
Din adâncul pământului,
Rădăcinile mi-aduc vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Din adâncul pădurii,
Tăietorii de lemn de foc
Îmi trimit vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Am de ales între incinerare
Și înhumare, ca ultimă dorință.
Mândria mă face să mă întreb
Dacă nu cumva sunt bun de mobilă:
Ar fi ca o îmbălsămare, mă gândesc...
Vântul se strecoară printre gândurile mele;
Fluier cu noduri!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre păduri, poezii despre mândrie, poezii despre lemn, poezii despre gânduri, poezii despre foc sau poezii despre dorințe
Supraviețuitor
Omul este un erou din naștere.
Nu spun nimic nou. Ceva s-a născut din nimic.
Dreptul de a te mira este și o obligație.
Ce poate fi explicabil? Să știi că nu știi, ce mare lucru?
Din ruine nimic nu se nalță.
Unde e casa sufletului?
Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală.
Încearcă să nu plutești în gol.
Străbați un drum, o fi închis?
Divinitatea în haine omenești.
Țesătura viselor este reală.
Suntem marionetele Domnului?
Amintirea o tablă, o poți șterge oricând.
Suntem niște recipienți încărcați cu gene.
Libertatea e pedeapsa finală.
Din pulbere de stele ne-am născut, acolo ne întoarcem.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre supraviețuire, poezii despre stele, poezii despre religie sau poezii despre libertate
Mă aflu într-o vâltoare care mă stânjenește: m-am pomenit în viață fără încuviințarea mea; trebuie să plec din ea și asta mă face nenorocită. Și cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Și în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfățișa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simțământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?
Madame de Sevigne în Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre frică, citate despre viață, citate despre rai, citate despre iad, citate despre creier sau citate despre accidente
Nu clipi
N-am nici o amintire despre ce-a fost înainte de-a mă naște
Despre vreo teamă sau regret
Despre vreo anticipare sau durere
Despre credințe
Nimic
În curând mă voi întoarce acolo
Totuși, care-a fost scopul?
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri
Nu am studiat nimic niciodată
ci doar am gustat
din tot ce putea fi gustat
cu o foame imensă
știți cum e doar să guști
atunci când intestinele îți ghiorțăie înfiorător
iar stomacul parcă dansează break
nu am studiat
și nici nu voi studia vreodată
nimic din ce nu poate fi adus la gură
ca un scacrificiu pentru zeități flămânde
nici după ce mă voi fi săturat să tot gust
nici măcar după ce stomacul meu se va liniști
nu mă voi apuca de studiat nimic
nici din ce a mai fost studiat
nici din ce s-ar lăsa studiat
nici măcar din cele de nestudiat
poată că așa o să rămân destul de prost
ca să mă bucur de viață
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre dans sau poezii despre bucurie
Mâine voi fi nimic
mâine voi fi nimic,
poate o părere de rău,
poate un zvâcnet de aer în frig,
nici nu știu când am început cu adevărat,
nu știu când m-am sfârșit,
am vrut cândva să mă ridic
în turnul de nori,
nisipuri de cenușă m-au risipit
ca un oftat de clepsidră
între două agonii,
am fost o variabilă a timpului
suspendată între două
probabilități,
țintuită pentru o scurtă veșnicie
pe o cruce ireală de aripi,
mâine voi fi nimic,
mâine voi fi o uitare,
o piatră,
mâine voi fi
eu.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre nisip, poezii despre cruce sau poezii despre cenușă
Voi pleca...
Voi pleca de cu zi când va ninge cumplit
însă tu nu vei ști nu vei ști c-am murit
voi pleca fără drum voi pleca fără rost
și va fi ca și cum și va fi că n-am fost
că îmi ești că îți sunt nu mai e de ajuns
bate vânt după vânt să mă-ngroape în plâns
voi pleca doar îți zic voi pleca doar un dor
nu înseamnă nimic ies un veac din decor
moartea mea și atât se transformă-n culori
am iubit am urât nu ai cum să măsori
...
Nu ai cum să măsori am iubit am urât
se transformă-n culori moartea mea și atât
ies un veac din decor nu înseamnă nimic
voi pleca doar un dor voi pleca doar îți zic
să mă-ngroape în plâns bate vânt după vânt
nu mai e de ajuns că îmi ești că îți sunt
și va fi că n-am fost și va fi ca și cum
voi pleca fără rost voi pleca fără drum
nu vei ști c-am murit însă tu nu vei ști
când va ninge cumplit voi pleca de cu zi
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ninsoare, poezii despre dor sau poezii despre culori
Viața are grijă de Viață. Chiar dacă ceilalți o să zică: "Vai, amărâtul, săracul, uite, mă, noroc cu ăla că i-a dat mâna, nu avea de unde, nu avea de nimica, nu e capabil să producă nimic." Ignorantul nici măcar nu realizează că acel care nu e capabil să producă nimic, produce tot. Cel care nu e capabil cu adevărat să producă nimic, produce Viața Eternă. Exact ca soarele. Nu face nimic și totuși căldura și lumina lui face tot. Simpla prezență. Dumnezeu Cel Viu. Tot ceea ce știi, tot ceea ce vezi, tot ceea ce auzi e doar ignoranță sau separare, nimic altceva.
Atmaji Maharaj în Întreaga separare e doar imaginație, acceptată ca și realitate "perceptivă" - Satsang cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre ignoranță, citate despre noroc, citate despre mâini, citate despre Soare sau citate despre Dumnezeu