Da... voi pleca
DA!... voi pleca!... este inevitabil!
De veșnicie m-am îndrăgostit,
Nu vreau a fi durerilor contabil
Și nici să-ndur tăcerile smerit.
DA!... voi pleca!... abisul mă seduce!
Nemărginirea, nu-mi va face rău,
Las lacrimile-ncet... să se usuce
Și fumul șă danseze-n făgădău.
DA!... voi pleca!... nimic nu mă reține!
Prezentu-i prea lugubru și bizar,
Iar buzele mi-s arse de suspine
Și ignoranța plânge-n calendar.
DA!... voi pleca!... mereu tot înainte!
Tristeților mă vând provocator
Pentru regrete... licitez cuvinte
Și le donez ereticului DOR.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre smerenie
- poezii despre seducție
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre iubire
- poezii despre ignoranță
- poezii despre fum
- poezii despre erezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.