Fiica soarelui cea mică

Într-un cuib de levănţică
Rânduieşte licurici,
Cozi de stele cu panglici
Fiica soarelui cea mică.

A plouat un ceas sau două
Şi-n condeiul ei de foc
Ard trei stele la un loc
Pe un curcubeu de rouă.

Cântă-n flori de pepeni graşi
Mai ceva ca un voinic,
Spală-n rouă un ilic
Mărunţelul greieraş.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (august 2017)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei furnici cu pălării

Roua toată risipind
În tufiş de levănţică
Pisicuţa noastră mică,
Are blană de argint.

Vai ce straie lucitoare,
De l-ar ţine-ntreaga zi
Să se joace cu copii,
Motănelul meu de soare.

Trei furnici cu pălării
Umblă-n sus şi umblă-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de păpădii.

Haide, trage, surioară,
Zise sora cea mezină,
Vine ceasul pentru cină
Şi ne facem de ocară.

Greieraşul cu vioară,
Cântă câtorva gângănii
Care trag la două sănii
Încărcate cu povară.

poezie de Camelia Opriţa (6 iunie 2020)
Adăugat de Ioan Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Ţara norilor, bogată.

Şi-un dovleac aşa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se caţăre pe ele.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară, Revista Constelaţii Diamantine nr.6(118)2020
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Deşi amărât şi mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Merge chiar la vânătoare
După greierii de tuş,
Mai vânează câte-o floare
Cu lăbuţele de pluş.
camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (iunie 2016)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria asta e un fluture...

Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegaşi în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.

Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară şi lumină între flori.

A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.

Am trecut de toamna cu buzele de mere roşii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.

Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,
hoinăresc deasupra râului de păpădie
căutându-mi încălţările
pe care le avusesem legate c-un fir de nea.

poezie de Camelia Opriţa (30 august 2017)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

27

O floare de aţă
în trei culori,
alta e de gheaţă
cu ochii de nori.

Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.

Alte-nfăşurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.

Ceasul în cetate
bate ora, bate –
este... şi jumate,
Fete deocheate
(ursitoare toate)
învârt apa-n piuă...
Se făcu de ziuă.

Flori îngemănate,
îngeraşe toate -
27.
Iată mă cuprind
şi eu le răspund,
mă văzură toate
27
Floare-în-cetate.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată

Ridic acest nor în memoria
Florilor căptuşite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă,
Celelalte anotimpuri au rămas la locul lor.
Aşa că
Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată.

Nu pot trăi ca o bucată de piatră,
S-ar vede munţi curgând spontan din mine.
În afara unui foc lăuntric,
Aş fi un colţ de viaţă sfărâmată
Şi din acest motiv aş iubi să rămân vie.

Sărutul nu cunoaşte tragismul marilor pasiuni
Şi de aceea nu vine atunci când trebuie.
Prefer să mor în acest vârtej de foc,
Să ard ca o flacără veşnică pentru el.

Vino în noaptea de cerneală
Ca un tălmăcitor de vise
Din şirul veacurilor antice,
Să nu existe
Mine,
Să nu existe
Tine,
Nici alte forme care să ne trezească din neant.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de rouă

E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două…

Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculţă şi te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe şoapte

Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorţire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două

Doi paşi de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte… dulce feerie!
Prin părul meu eşti vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viaţă suflet îmi vei fi

Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două…
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruţi doar una...şi apoi, doar două…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile anului

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci şi unu (a).

Camelia Opriţa, din cartea pentru copii: Poveşti din călimară (Începutul), (2019)

poezie de Camelia Opriţa din Lumea Copiilor
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea este iubita soarelui.

aforism de Camelia Opriţa din Cartea pentru Copii – Poveşti din Călimară (2002)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascadă de flori

Cascadă de flori,
râuri de culori
ploaie parfumată
limpezi pământul.
Răsări deodată
floarea delicată
să-mblânzească vântul.
Strălucire vie,
cu parfumu-i nobil,
mica iasomie
cu umbra curată
are stele-n pleoape,
legendară aproape...
Florile fecioare
cu petale-soare
frunze netezite,
curg în zori grăbite
cu ochii de rouă.
Limpede văpaie -
cascadă de flori,
râuri de culori
e grădina mea,
sâmbure de stea.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (2020)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este un ceas în care timpul nu există

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridic acest nor în memoria
Florilor căptuşite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă

catren de Camelia Opriţa din poemul Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată, Capitol: ( Cuvântul deschide gândul omului - (noiembrie 2007)
Adăugat de Lucian Avramescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vin florile, bunico – am întrebat-o deodată, că –mi fac punte şi mă trec dintr-un vis într-altu'!

Le adună îngerii din sufletele oamenilor visători – zise ea – şi Doamne-Doamne ne dăruieşte pâinea şi binecuvântarea cerului, să rămânem stele când n-om mai fi. Apoi se aplecă să-mi vadă sufletul... Respiram într-un fel sau altul rugăciunea ei..

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheltuim energie pentru a îndura anumite situaţii, considerând că suntem puternici, când cea mai potrivită alegere pe care o putem face este să lăsăm porţile soarelui deschise...

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni, priviţi răsăritul şi apusul soarelui, nu costă nimic.

Camelia Opriţa în WordPress.com
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există un loc sub soare care să te adăpostească de singurătate, această suferinţă venită din întuneric, dacă n-ar fi "el" sau "ea" completându-se unul pe celălalt ca două aripi de înger pentru împlinirea zborului.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă şi o lună

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocoteşte trupul în lumină
şi umbra mi-e mai limpede la brâu.

Se vede într-un ochi subţire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.

Ard odată cu tine,
ni se micşorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te ştiu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieşită din râu,

Se vede printr-un ochi subţire de grâu
cum îmi luceşte părul înserat,
îţi bate pulsul încurcat.

Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ţi se sfârşeşte creştetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă şi o lună
într-o zbatere
subţire de furtună.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii copilei străluceau ca două flori de iasomie şi dincolo de ei visul curgea ca un fir de apă limpede în vârtejul furtunii, căci timpul însuşi este o furtună în inima orologiului şi nimeni nu va îndrăzni să-i ţină pe loc nici măcar un minutar.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne îndrăgostim de trei ori în viaţă, dar numai într-un singur caz este iubire adevărată: prima iubire. Este inocentă şi cea din urmă îmbrăţişare însângerată a sufletului devastat al omului.

citat din Camelia Opriţa (noiembrie 2007)
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt şi oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ţi se clatină pământul de sub picioare.

camelia opriţa

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!