În memoriam Mihai Eminescu

Trecu Luceafărul prin veacuri
şi va petrece încă multe,
căci geniul lui înălţător
făcu iubirea să încânte
codrii versului de dor,
prin nemurire şi virtute.

Valeria Mahok (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam - Mihai Eminescu

Foaie verde de cicoare,
Eminescu e în floare...
Luceafărul lui nu păleşte,
Fiindcă lumea îl iubeşte.

madrigal de Valeria Mahok (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra mormântului...

In memoriam Mihai Eminescu

Pe statuia învechită
Teiul crengile îşi apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veşnic viu, vine şi pleacă.

Atât de fragedă-i chemarea,
La steaua care o urmăreşte,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va creşte.

Luna îi sărută ochii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Cântă versuri printre ramuri.

Flori şi lumânări aprinse
Îi împodobesc plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Îşi astâmpără chemarea.

Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deşteaptă...
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii
Şi iubire mult visată.

poezie de Valeria Mahok (8 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

,, Ce te legeni, codrule"
Im memoriam Mihai Eminescu

,, Ce te legeni, codrule"
Chemându-ţi poemele
Cu stelele nopţilor
Peste vârful brazilor
Şi Luceafărul fălos
Sfidând tot ce-i mic şi jos.

Iar ţi-e dor de Eminescu,
Să îţi poleiască versul,
Cu aur nemuritor
În contul iubirilor,
Legendă împovărătoare
De eternitate mare.

Valeria Mahok (14 iunie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam - Mihai Eminescu

Bate vântul dorului,
În zestrea amorului,
Spiritul lui Eminescu
Răsfoieşte veşnic versul,
Un Luceafăr călător,
La porţile stelelor,
Geniu viu, nemuritor,
În Biblia poeţilor.

madrigal de Valeria Mahok din Flori de câmp (2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoriam, Mihai Eminescu

Te bat crengile teiului pe umeri,
Din somnul rece şi adânc să te trezească,
Ajută poezia românească
Din nou să înflorească
Şi iartă contemporanilor micimea.

Valeria Mahok (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

In Memoriam - Mihai Eminescu (1850 – 1889)

A fost odată un visător Luceafăr,
mereu îndrăgostit,
şi lumii, cu talent fără egal s-a spovedit...
apoi, a strălucit.
Străluceşte şi azi
şi-n viitor va străluci, necontenit.

poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la naşterea lui M. Eminescu)

Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălţat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.

Să-l învăţăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu ştie să mintă.

El a fost scris cu sânge şi sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste şi amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.

poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul''... şi-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bate vântul printre ramuri,
Teii tremură la geamuri
Şi vorbesc de Eminescu;
Plopii străjuiesc aleea,
Luceafărul stăpâneşte
dragostea şi epopeea,
iar în lume poezia.

poezie de Valeria Mahok (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta... râul, ramul''... şi... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea.

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Peste dealuri şi coline
Vreme trece, vreme vine,
Numai tu rămâi, prin veacuri,
Dor de codri şi de lacuri.

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsând vara în urma firii,
Toamna îi dă ghies sosirii,
Etalându-şi răsfaţă darurile în lumea toată,
Zestre proaspăt măritată.
Iar poveştile de amor,
Mai cu dor, mai fără dor,
Scrise cu spirit multicolor
Pe sub soare, pe sub nori,
Sânt un imn înălţător
În Toamna înţelepţilor.

Valeria Mahok (1 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de Eminescu

Mi-i dor de Eminescu
Şi de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste şi lumină plin.

Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!

Şi după moarte poate ne vom întâlni
Şi unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Aşa cum fac eu în fiecare zi!

Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viaţa a iubit!

poezie de Vladimir Potlog (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsând vara în urma firii,
Toamna îi dă ghies sosirii,
Etalandu-şi răsfăţată
darurile în lumea toată,
Zestrea proaspăt măritată
E mereu aplaudată.
Iar poveştile de amor,
Mai cu dor, mai fără dor,
Cu spirit multicolor,
Pe sub soare, pe sub nori,
Sunt un imn înălţător,
În Toamna înţelepţilor.

Valeria Mahok (1 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este cea mai puternică cetate a spiritului omenesc, care la români se poate numi Eminescu.

Valeria Mahok (ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este cea mai puternică cetate a spiritului omenesc, care la români, se poate numi Eminescu.

Valeria Mahok în Florile gândului, în clepsidra timpului (2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul de veghe (sonet)

LUCEAFĂRUL DE VEGHE
(sonet poetului Eminescu)

Prin nopţi de veghe, pe bolta cerului
Adulmec Luceafărul cum priveşte
O lume în care nu-şi regăseşte
Iubirea pe sub coroana teiului.

Dorul şi iubirea îşi împleteşte
De-a încununa muza poetului,
Ce-l aşteaptă la răscrucea timpului,
Cu spiritul ce în veci îl iubeşte.

Dar visul amăgitor dispare,
Când zorii îl ascund sub pleoapa nopţii,
Să revină cu-a vremii repetare.

În mistere cereşti caută sorţii,
Ce-l pot aduce pe-a vieţii cărare,
Să evadeze din Imperiul Morţii.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

nutresc să calc pe urmele lui Eminescu
el a umblat mereu prin pulbere de stele
descopăr fericită că m-am ales cu
amintiri complicate şi bune şi rele.

Luceafărul mă-nvaţă patria s-o iubesc
s-o port cu cinstire în inima mea
munţi lunci şi mare aici se întâlnesc
neamul moşteneşte o norocoasă stea.

constat că ne-a hrănit aceeaşi sevă
din arborele vieţii plin cu rădăcini
cu ramuri care au făcut adesea grevă
să se scuture de norii otrăviţi cu vini.

opera lui e tezaur, neasemuit miracol
înţelepţeşte suflete ca un divin oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece timpul peste toate cele,
Eminescu reînvie, nu piere,
Căci e Luceafăr între vechi şi noi stele.

Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iaşul lui Eminescu

Prin Iaşul cu multă floare de tei
Parcă se aud şi acum paşii tăi
Iar banca, veche, pe care ai stat
E tristă, de-atâta aşteptat...

Tu, trubadur cu lira-ţi sfântă
Mai vin-o dată şi colindă
Toate cărările de prin Copou
Căci, Teiul tău are un ram nou!

Vino, mai dă o raită prin Ţicău
Te-aşteaptă şi acum amicul tău
Creangă Ion, să vă-ntâlniţi
Că aveţi multe să vă povestiţi!

Şi Plopii fără Soţ au mai crescut
Ne spun de câte ori, tu ai trecut
Când aşteptai nebun, de dor, pe ea
Şi ai fi vrut, măcar un semn să-ţi dea...

Dar, nu-i nimic, ţie îţi duc dorul
Codrul, ţara, neamul şi izvorul
Pe tine te iubeşte Universul
Aşa, cum tu ai scris şi ai iubit versul.

Iar când soarta, prea devreme, te-a învins
Şi timpul, prea repede, s-a scurs
Luceafăr viu, de-acolo ne priveşti
Prin Codrii de Aramă, tu trăieşti!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!