* * *

jack d.
mă ucide de azi-noapte
cu un citat alcoolic -
"somnul e o experienţă a morţii".

înclin să-l contrazic,
dar atunci când dau un spaţiu mai jos
(ca o fatalitate cu autocorector),
apare un somn lângă altul,
doi întinşi,
ca un dublu mormânt care respiră,
fără să ştie,
prin 4 plămâni ai pronumelor
anonime
încă.

iniţial am crezut
că este un parteneriat bezmetic,
aşa cum se întâmplă
cu adresele care se trezesc alături
când cineva ascunde străzile
într-o pungă.

domnule,
fantastic cum s-au lovit
de o dragoste
ăştia, inconştienţii,
cu visătoria lor...

hazardul nu e culpabil,
e un efect.
şi subconştientul o cauză
ca atunci când,
în lipsa gravitaţiei,
lacrima nu coboară după altă lacrimă,
ci se întinde neplanetar,
imensă în sinele ei...

(după punctele de suspensie
probabilul de dragoste
devine posibil)
adaug la cele ale mele
un deget de jack,
am 11 motive
să mor experimental
lângă somnul tău.

poezie de Corina Daşoveanu din Patru interzis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cu lacrima, când cu râsul. Luăm ce actor vreţi! Nicolae Bălţăţeanu, am jucat cu el, mare actor, avea un umor fantastic. Chiar şi în momentele de dramă. Mie mi se pare că şi Sir Laurence Olivier are umor. Are un fel de a trata viaţa şi situaţia de viaţă, cam cum o făcea Shakespeare: când cu lacrima, când cu râsul. Când cu mierea, când cu fierea. Ei! În momentul când mierea devine fiere, apare comedia. Iar momentul când lacrima este râs şi râsul, lacrimă, atunci eşti Timică...

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Sprrow: Tu, marinarule!
Dl. Gibbs: Cotton, domnule.
Jack Sparrow: Domnule Cotton. Ai curajul şi tăria sufletească să urmezi ordinele şi să rezişti până la capăt în faţa pericolului şi a morţii aproape sigure? (Pauză.) Domnule Cotton. Răspunde, omule.
Dl. Gibbs: E mut, domnule. Sărmanului i s-a tăiat limba, aşa că a dresat papagalul să vorbească pentru el. Nimeni nu ştie cum.
Jack Sparrow: Papagalul domnului Cotton. Aceaşi întrebare.
Papagalul: Vântul în pânze. Vântul în pânze.
Dl. Gibbs: Credem că asta înseamnă "da", de cele mai multe ori.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti lângă mine

Eşti lângă mine atunci când eu mă simt pierdută
Eşti lângă mine atunci şi asta mă ajută
Eşti lângă mine atunci când plouă şi când ninge
Eşti lângă mine atunci când dorul mă învinge
Eşti lângă mine atunci când rana rău mă doare
Eşti lângă mine atunci când caut alinare
Eşti lângă mine atunci, ca îngerul ceresc
Şi mă veghezi mereu, mă-nveţi cum să iubesc.

poezie de Angela Guo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul somnului

Plăcut e somnul lângă o apă ce curge,
lângă apa care vede totul, dar amintiri nu are.
Plăcut e somnul în care
uiţi de tine ca de-un cuvânt.
Somnul e umbra pe care
viitorul nostru mormânt
peste noi o aruncă, în spaţiul mut.
Plăcut e somnul, plăcut.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Danny: V-am sunat pentru că vreau s-o cer în căsătorie pe Sydney şi... speram să primesc acordul dumneavoastră.
Jack: Danny, pot să te întreb ceva?
Danny: Sigur.
Jack: Cât de bine o cunoşti pe fiica mea?
Danny: Suntem împreună de doi ani...
Jack: Pentru că dacă simţi nevoia să-mi ceri aprobarea pentru asta, cred că n-o cunoşti pe Sydney deloc.
Danny: Domnule, o iubesc pe fiica dumneavoastră şi vreau s-o iau de soţie. De accea v-am sunat.
Jack: În primul rând, Danny, adevărul e că acest telefon este unul din politeţe. E ca atunci când îi spui vecinului tău, "Vom da o petrecere zgomotoasă sâmbătă noaptea, dacă nu vă deranjează." Ceea ce vrei să spui este, "Vom da o petrecere zgomotoasă sâmbătă noaptea."
Danny: Domnule Bristow...
Jack: Sydney nu dă doi bani pe ceea ce cred eu. Ceea ce mi se pare interesant este că ţie îţi pasă.
Danny: Este doar obiceiul de a suna tatăl, atâta tot...
Jack: Bine, atunci, uite ce e. Poate că am să devin socrul tău, n-am nimic împotrivă. Dar nu mă vei folosi într-una din povestioarele tale amuzante pe care le spui prietenilor la petreceri, ca să vadă ce tip de modă veche este Danny. Ne-am înţeles?
Danny: Da, domnule...
Jack: Atunci eşti binevenit în famile.

replici din filmul serial Alias
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul pe iubire

A te defini ar însemna
să-mi dau jos hainele încet, în pragul uşii
aşezându-mă lângă tine fără asteptări, fără uitare.
Eternitatea ar fi o secundă de dragoste
făcută legaţi la ochi şi de mâini, cum se cuvine
atunci când iubirea devine o artă, nu o luptă
se schiţează gesturi fără să le cunoşti de dinainte
fără să ştii când şi dacă soarele rasare.
Împărţind singuratatea la doi, o fracţie simplă
am înţeles că numărătorul e amorul rece
numitorul suntem noi, de mână sau spate în spate.
Fiecare comoară de-a ta mi-o voi îngropa între oasele grele
sau poate între membre, unde nu te vei uita decât tu
curiosul pirat al cărnurilor
cu un papagal pe care doar eu îl pot vedea pe umăr
şi o singură corabie cu doi căpitani.
S-au vestejit copacii aplecându-se lacomi
după trupurile noastre călare pe vânt
imitându-ne strigatul au muţit
nedormindu-ne nopţile au obosit.

Visele nu-şi mai au rostul când le aşteptăm
Deşi le trăim zi de zi.

poezie de Diana Dancu (aprilie 2010)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu cred
că între somnul tău şi al meu
se petrece dragoste.
am gustul tău pe limbă,
sărut
pe-un gând aproape ruşinat...

pielea surâde,
pe ea încă ninge
albastru cuminte.
mă ai poveste în palmă.

sunt mira de dragoste,
buzele mele, mirese,
aer peste aer,
linişte întinsă în sus.

desfă noaptea la nasturi,
e zi,
strecoară-ţi mâna în sânul cu vise,
apoi vino tu
să nemurim împreună...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Cum îmi pot ţine sufletul să nu-l atingă
pe al tău? Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri?

O, cum l-aş aşeza lângă altele pierdute-n
întunericul străinei linişti, ce nu cutremură
când adâncimile ţi se freamătă.

Dar tot ce ne atinge, pe tine şi pe mine,
Ne-mpreunează-ntr-un arcuş
care pe două corzi o notă scoate.

Pe care instrument suntem întinşi?
Şi care virtuos ne ţine-n mâini?
O, dulce cântec.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele mele puteri paranormale sunt că mănânc atunci când mi-e foame şi dorm atunci când mi-e somn. Culmea e că atât puterile paranormale, somnul, foamea şi cel care le are se nasc şi mor în mine! Eu sunt cel ce este veşnic neatins dar a cărui neatingere îmbrăţişează totul!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

la ce bun să mai scriu
încă un poem de dragoste
pe lângă milioanele de poeme de dragoste
care se scriu neîncetat
de când egiptenii au inventat papirusurile

de fapt de dinainte de egipteni
de pe vremea când oamenii locuiau în peşteri
aveau părul lung şi nici prin gând nu le trecea
că tocmai au scris
primul poem de dragoste din lume

atunci când au scrijelit pe peretele grotei
un fel de cerc alungit care semăna vag
cu o inimă

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Sparrow (cu spatele la Elizabeth, crezând că e bărbat): Ai venit să te alături echipajului meu? Bine ai venit!
Elizabeth Swann: Am venit să găsesc bărbatul pe care îl iubesc.
Jack Sparrow (uimit): Sunt foarte flatat, fiule, dar prima şi singura mea dragoste este marea.
Elizabeth Swann: Vreau să spun William Turner, căpitane Sparrow.
Jack Sparrow (întorcându-se): Elizabeth! (Se adresează către Gibbs.) Ascunde romul.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Cufărul omului mort
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Will Turner: Barbossa, ticălos mincinos! Ai jurat că o laşi să plece!
Barbossa: Nu-mi pune la îndoială onoarea, băiete! Am fost de acord să o las să plece, dar tu eşti cel care a uitat să specifice când şi unde. Deşi e tare păcat să pierdem ceva aşa de frumos, nu, băieţi?
Echipajul: Da.
Barbossa: Aşa că o să iau rochia înapoi înainte să pleci.
Jack Sparrow: Mereu te-am plăcut.
Bo'sun: Grr...
Elizabeth: Se asortează cu inima ta neagră.
Barbossa: Ooh, e caldă încă.
Echipajul: Haide! Mai repede!
Bo'sun: Prea mult!
Jack Sparrow: Speram că am depăşit problemele astea.
Barbossa: Jack... Jack! Nu ai observat? Aia e aceeaşi insulă peste care te-am făcut guvernator după ultima noastră expediţie.
Jack Sparrow: Ba am observat.
Barbossa: Poate pregăteşti încă o evadare miraculoasă, dar mă îndoiesc. Acum pleacă.
Jack Sparrow: Data trecută mi-ai lăsat un pistol cu un glonţ.
Barbossa: Pe toţi sfinţii, ai dreptate. Unde-i pistolul lui Jack? Aduceţi-l aici.
Jack Sparrow: Din moment ce suntem doi, un domn ne-ar da două pistoale.
Barbossa: Îţi dau un pistol ca data trecută, şi poţi fi tu domn şi s-o împuşti pe doamna; şi apoi să mori de foame.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre speranţă

(dacă sufletul tău ar putea să cânte,
dar el nu poate decât să spere!)

Speranţa pe care în suflet o porţi
Chiar şi numai de la uşă până la liftul blocului,
Acea speranţă îţi pune pe faţă mâinile
Construite din nisip
Ca să nu vezi valul oceanului ce niciodată
Nu se poate sparge
Cuţitul care se uită la tine
Atunci când, răsucindu-se pe călcâie,
Se înnoadă în jurul durerii
Şi sângele tău de culoarea cântecului
Pe care îl beau rănile-
Eu, pe lângă toate acestea, nu exist!
Aş putea fi confundat cu o cărămidă,
Cu o scânteie sau cu unghia ce uşor
Se rupe în uşă,
Aş putea fi confundat cu ceva care există,
Dar, pe lângă toate acestea, eu nu exist.
Şi tot aşa cum se lasă anotimpul,
Ca o înserare, încet, pe coapsele vremii,
Pe gâtul firav al vieţii din tine
Se prelinge lacrima transparentă,
Lacrima ce fără dorinţă se naşte,
Lacrima ce nici nu ştie când piere,
Lacrima prin care se vede undeva, aproape,
În aerul de lângă tine,
O inimă îmbrăcată în ghimpi
( Ca să poată sta un trup în jurul ei )
E trupul meu, dar eu nu exist!

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeia ta, domnule! Şi te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ţi-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
şi n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îţi dau viaţă
şi până când îţi desăvârşeşti menirea pe Pământ
şi te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îţi încolăceşti braţele fierbinţi,
iar eu te învălui în dăruire
şi mă pierd în dragostea ta;
când te preţuiesc şi mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta şi, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezideşti în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere şi resemnare; în speranţă;
în iubire şi crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint şi te abund cu năstruşniciile mele
dar, fără să ştii, sufăr în mine căci, ştiu că
nu sunt mereu aşa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
şi din iubirea ta!

Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!

poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire după amiază

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îţi răspundeam,
aşa cum fredonai tu răzleţ
într-o după amiază.

mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îţi răspundeam,
doar le mai cad petalele puţin
după o ploaie răzleaţă
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,

mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărţiri,
nu, ţi-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puţin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiţi
într-o după amiază
răzleaţă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care trăiesc împreună fără dragoste nu fac decât să guste în fiecare dimineaţă, când se trezesc unul lângă altul, din otrava dramei pe care se încăpăţânează s-o trăiască. Compromisurile îşi au preţul lor.

citat din Doina Ioneţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? "Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!" Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.

Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemn la muncă cinstită şi la viaţă curată - 6:9-11
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut în copilărie o grădină lângă cimitir şi groparul îmi era prieten. Era un tip vesel, se bucura când deshuma morţii şi juca fotbal cu craniile... Sunt sigur că primii mei ani lângă cimitir au avut un efect în subconştientul meu. Această relaţie cu moartea m-a influenţat fără îndoială... În tinereţe mă gândeam în fiecare clipă la moarte. Era o obsesie chiar atunci când mâncam. Întreaga mea viaţă a stat sub semnul morţii.

Emil Cioran în Convorbiri cu Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica lucrurilor

Mă plimbam cu tine prin oraş,
După o ploaie rebelă,
Ne ţineam de mână,
Mi se părea lumea într-o ordine
Coerentă,
Aşa cum mi se părea perfect coerent
Atunci când îmi jurai dragoste eternă.
Lucrurile păreau că sunt într-o logică,
Într-o rutină naturală, normală, firească,
Aşa ca şi apa de ploaie care, neapărat,
Se evapora după-amiază,
Ca şi traiectoria mereu aceeaşi
A frunzelor ofilite,
Ca echilibrul păsărilor pe sârmă,
Ca duminicile petrecute neapărat cu rudele,
Ca buletinele de ştiri,
Ca privitul prin gaura cheii,
Ca liniştea meschină a oraşului,
Ca deferenţa ipocrită a concitadinilor,
Ca, mereu, liniştea dinaintea furtunii.
Ca iubirile efemere,
Ca atunci când îmi jurai
Dragoste eternă,
Care se evaporă neapărat,
După-amiază.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când citim, o altă persoană gândeşte pentru noi: noi nu facem decât să-i repetăm procesul mental. Cand învaţă să scrie, ucenicul trece cu a sa pană peste ce a subliniat învăţătorul: aşadar, când citim, cea mai mare parte a lucrării gândirii este deja făcută pentru noi. Din această cauză, simţim o uşurare atunci când citim o carte, după ce am fost ocupaţi cu gândurile noastre. În citit, de fapt, mintea noastră este locul de joacă al gândurilor altcuiva. Aşa se face că cineva care îşi petrece întreaga zi citind, şi prin relaxare îşi devotează timpul liber într-un fel negânditor, îşi pierde repetat capacitatea de a gândi, la fel cum omul care mereu călăreşte uită să meargă pe jos.

Arthur Schopenhauer în Eseuri şi aforisme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!