Sinistrat, fără casă, fără strat...

Afară înmurgea şi Dunărea mugea.
Tresar şi acum din coşmar şi parcă aud:
- Părăsiţi casele! Părăsiţi casele!
Luaţi actele, haine groase şi pături!
Luaţi haine groase şi pături!
Dar de fiecare dată
reuşesc să pun capăt visului,
zăvorând casa
şi privind în urmă la stratul cu flori: De nu mă uita!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistrat, fără casă, fără strat

Afară înmurgea şi Dunărea mugea.
Tresar şi acum din coşmar şi parcă aud:
-Părăsiţi casele!
Luaţi actele, haine groase şi pături!
Luaţi haine groase şi pături!
Dar de fiecare dată reuşesc
Să pun capăt visului,
Zăvorând casa şi privind în urmă-
La stratul cu flori: De nu mă uita!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce folos că vine...

Sosit-a blânda primăvară
Şi renunţăm la haine groase
Vânt nou adie, dar afară,
Tot a corupţie miroase.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au stat în solarii cu foc, cu haine suplimentare peste ei, îmbrăcându-se suplimentar, îmbrăcându-se cu haine mai groase pe ei, cu mâinile. Legumele nu se fac decât în genunchi.

citat din Petre Daea
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veţi fi poate ispitiţi să aflaţi unde sunt locurile de desfăşurare şi ce s-a întâmplat cu eroii acestor întâmplări. Părăsiţi această idee! Nu stăruiţi! Renunţaţi! Locurile nu mai există. O parte au avut soarta tuturor aşezărilor omeneşti. Civilizaţia a înlocuit peşterile cu bordeiele, bordeiele cu colibele, colibele cu casele, iar casele cu blocurile, genialele imaginări ale... muşuroaielor de furnici. Altă parte, mai istoriceşte spus, după ce au fost trecute prin focul şi sabia timpului, au dispărut pentru totdeauna, sub brazda uitării.

citat din Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resturi

Resturi de fructe
sunt foarte multe,
resturi de pâine,
de azi pe mâine,
resturi de haine,
cârpite, dar faine,
resturi de cărţi
te-ajută să-nveţi,
resturi de eră,
pentru cine mai speră,
resturi de iubire,
ce vis subţire,
resturi de oameni,
flămânzi şi fameni,
resturi de viaţă
avem în faţă!...

Stau şi mă-ntreb,
mai avem ceva-ntreg?...

Fructe străine,
de chimicale pline,
pâine umflată,
parcă e din vată,
haine ieftine tare,
de înmormântare,
cărţi groase şi multe,
de nimeni citite,
vor fi şi ere noi,
în timpul d-apoi,
iubire de zor,
la televizor,
oameni solizi, întregi,
musculoşi, dar blegi,
viaţa-i toată-n faţă,
da-n umbră şi ceaţă!...

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi de luaţi lumină-n mâini

Călărind spinări de asini
Se roagă MIELUL bun şi blând
Să fie pace în măslini
Şi-n lume niciun suferind,

Iar cel ce n-a văzut să vadă
Lumina-ntreaga ei splendoare
Din ceruri de la TATĂL, cadă
Cum irizările din soare.

Călcând pe reci spinări de lini
Se roagă MIELUL bun şi blând:
Veniţi de luaţi lumină-n mâini
C-aţi mers prea mult orbecăind...

Veniţi de luaţi lumină-n mâini!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăsiţi această lume menită să piară. Părăsiţi universităţile, academiile, şcolile şi mergeţi în popor. Nu vă îngrijiţi de ştiinţă, în numele căreia vor să vă robească şi să vă castreze. Haiducia este una dintre cele mai cinstite forme din viaţa poporului.

citat clasic din Mihail A. Bakunin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce? (O comisie din Senat a avizat nefavorabil proiectul legii privind casele de toleranţă)

Când e vorba de bordel,
Prin metode fel de fel,
Procedura o îngheaţă.
Se vor relaţii... pe piaţă?

epigramă de Gheorghe Culicovschi (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într'o zi împăratul plecă la bătălie, şi lăsând pe fiul să în locu-i, îi dete o mulţime de chei în mână şi-i zise: fiule, în toate casele ce se deschid cu aceste chei să intri, iară în casa ce se deschide cu cheia de aur, să nu-ţi calce piciorul, căci nu va fi bine de tine. Cum plecă împăratul din oraş, fiul său intră prin toate casele şi văzu, o mulţime de pietre nestemate foarte frumoase, dară nu-i plăcu nici una, în cele din urmă ajunse şi la casa ce se deschidea cu cheia de aur, stătu puţin, se gândi la porunca ce-i dedese tată-său, dar biruindu-l nerăbdarea, intră în lăuntru şi văzu un ochian de sticlă; se uită prin el şi văzu un palat cu totul şi cu totul de aur, în cât la soare te puteai uita, iară la dânsul ba. Şi într'nsul şedea doamna Chiralina, tânăra copilă floare de grădină frumoasá ca o zână. După ce o privi mai mult timp, puse ochianul iarăşi la locul lui şi ieşi afară cu ochii plini de lacrămi.

Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile în chiloţi îmi amintesc de sclavele din Antichitate şi de slugile ţărănimii legate de glie din casele moşierilor Evului Mediu. Rangul superior era caracterizat de haine împodobite cu materiale şi pietre preţioase felurite.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vîltoare

Ge sui gealu' la Bulzăşci, su' poala Bulzului Mare
Lîng-o casă gi români, dai gi o vece vîltoare!
La umbră gi nuc batrîn, cură apa în şuvoaie,
Paretare* şî zdramţare*, maica, vara le înmoaie.

Sî-nvolbă apa-nspumată şî învîrce gesfrînată
Cergi* groase gin lînă bircă*, şcergare gin pînză lată.
În vîltoare o să pciară facaturile* ge-o sară
Fonfanice* gi vreo nană, cu sufletul, rău, ge fiară.

Coboară-n sat la vîltoare, nanuţe* gi pîn catune*
Cu gesagii grei în space, lipigie* să înspume.
Şî li lasă sî să scure* pa ruge ge-ngrăgitură
Pîn' mai stau la vreo minciună, cu-n flacău, zău, bun de gură!

Paretare – covor pe perete; zdramţare - ţesătură din zdrenţe; cergi – pături groase din lână bircă – lână merinos; facaturi – descântece; fonfanice – zise pe nas; nanuţe – neveste tinere; lipigeie – cearceafuri din pânză; scure – scurgă.

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parafraze

Glasul amicului cu jind
Ce strigă clar din galantar
Nimic să nu vă fie apatic
Veniţi de luaţi poeme

În preajma timpului prezent
Nu-i suficient să pozăm
Cititul din buze
Veniţi de luaţi poeme

Să nu cădeţi indolenţi
În unghiuri indecente
Mai bine cu speranţe noi
Veniţi de luaţi poeme

Şi traiul vostru să prospere
Nu mai merge azi cu scuze
Pe sistem duplicitar
Veniţi de luaţi poeme

Convieţuiri desfăşurând
Patrioţi lucizi în devenire
Nu mai amânaţi nici când
Veniţi de luaţi poeme!

poezie de David Boia (13 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puteţi să-mi luaţi şi viaţa, dar nu-mi luaţi idealurile.

aforism de Alex Dospian (octombrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia în haine kaki

A venit poezia în haine kaki,
Mi-a spus trezindu-mă din coşmar:
"Mai aveţi, mai aveţi dreptul la viaţă
Nu v-a condamnat nici un tribunal planetar."

A venit poezia în haine kaki,
Ducea în spate o greutate ciudată,
Târziu am văzut pe umerii săi
Statuia planetei aproape sfărâmată.

M-a somat poezia în haine kaki:
"Adună-ţi cuvintele şi ieşi în cetate
Să nu ai noapte, să nu ai zi
Pentru liniştea lumii – pentru libertate."

Apoi a plecat în linia întâi,
Rănile sale hohoteau în copaci,
Agenţiile de presă anunţau scurt
Că s-a împuşcat cu o rafală de maci.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând şi grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Şi haine de vânt, transparente, din ceaţă
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii şi berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Şi căt nenoroc
Să fim părăsiţi de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că şi viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranţele şi zilele-mi plâng
Şi va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te simt sub haine târându-te cum
n-am simţit de când străbaţi înot manualul de religie
secetă a disperării mele sub pielea ta
precum în alte haine mă străduiesc să-ncap

cum fructul se aruncă plin din iarbă în sus
pe creangă în copac mai strânge-mă avid

la pieptul tău acolo unde dunărea
se varsă
te-aştept autoflagelându-mi Biblia

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului

Voi face iar o casă nouă
Cea veche s-a crăpat
Un uragan a rupt-o-n două
Un zid din ea s-a dărîmat

Nu mai incep din temelie
Căci timp eu nu mai am
Acoperişul pun din veselie
Pereţii din iubirea ce o am

Şi piatră peste piatră pun
Zidesc iubirea in granit
Iar timpul il măsor in pumn
Nu risipesc ceasul grăbit

Alerg cu gândul prin livadă
Privesc la pomii ce-nfloresc
Doi oameni pe o verandă
Privesc la cer si se iubesc

O casă a sufletul se înalţă
Fără pereţi si groase temelii
Un suflet să iubească învăţă
Aud în noapte luminile inimii

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

la fereastră

o păpuşă mecanică
pe o cutie muzicală… mişcă intermitent rotire
greoaie – ochii mei când stau
cu bărbia în mâini pe pervazul
ferestrei cu gratii groase groase…

flaşneta-i tristă
cerul albastru spălăcit şi
nicio pasăre…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tufele pârjolite

de ger ne aşteaptă pe lângă casele
îngheţate discret şi sofisticat
unde oamenii stau mohorâţi
în singurătate privind pe fereastră
degradarea care se aşează pe jos
o neputinţă unsă cu toate alifiile
fiecare om păşeşte şi-i gata
să se spargă ca o pedeapsă
cinică în frigul care s-a refugiat
în casele lipsite de orice confort
toţi se ţin de pereţi în deplasarea
fără adresă pe lângă mobila arsă
de iarna dusă de oameni peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara în doi

Când te-am întâlnit,
iubito,
eram atât de bătrân,
timpul aşternuse
fără milă
pături albe
peste trupu-mi
ca zăpezile
din Kilimanjaro
dar acum,
tu cu arcuirea trupului
m-ai renăscut din flori
de cireş,
dulce mi-e primăvara
cu tine,
"ou sont les neiges d'antan"
mi se pare un refren
desuet.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!