Un om pe niște scări
In lumea plina de urmări
Eu sunt un om pe niște scări,
In sus ce e, în jos nimic,
In jos ce e, în sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Si-n sus și-n jos, și nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prasește ciori,
Vecina mea prasește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Si-un câine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât câzute foste garduri.
Vecine... Domnule... Straine...
Nu înțeleg ce-aveți cu mine,
Stiu... scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însusi poate spune
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă
De ce vă supărați cănd vin,
Agale talpa mea apasă
Pe dalele cu pas străin.
Vecinul meu prasește ciori
Vecina mea prasește farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Si dacă vreți să fiu baladă
Si fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc nervos la moartea mea.
Si-acuma, vă implor, zâmbiți
In lumea plină de urmări
In care fard și ciori prașiti
Intunecați și spălăciți
Lăsați-mă să fiu pe scari.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vecini
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre supărare
- poezii despre porci
- poezii despre moarte
- poezii despre câini
- poezii despre ciori
Citate similare
La adio
Se află litere și farduri
Și niște munți sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Și nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Și-apoi scufundă-te și du-te
În orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic să-ți spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.
De ce să-ți spun la revedere
N-aș mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-și cere
Că te-am pierdut definitiv.
Și de la mine până la tine
Cuvântul însuși va-ngheța
Nici să te strig nu știu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Când te-am văzut ultima oară
Știai și tu, plângeai și tu
Și-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.
Eu ți-aș mai spune amănunte
Destinul de-aș putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Și eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre gări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
La adio
Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.
De ce sa iti spun la revedere?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.
Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La adio tu !
Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare inchise triste garduri
Si nici nu o sa mai vi inapoi.
In prgul iernii absolute
Saruta-mi tampla alb balai
Si apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.
De ce sa iti spun la revedere
Nu as mai avea nici un motiv
Adio drepturile isi cere
Caci te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pan` la tine
Cuvantul insusi va ingheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Voiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata ?
Parca a luat-o cineva !
Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte,
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.
Nici nu pot nimic sa iti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu numai nu
La adio tu !
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecina mea
Ți-am spus vecina mea, vreodată, că ador
Să fiu trezit în fiecare zi la șapte,
Ca să constat, buimac, că încă-i noapte,
Când tu cobori, pe scări, ca un tractor?
Mă trec fiori când tropăi, greu, pe scară,
Sau la galop când o pornești, știi bine,
Iară atenția ta specială, pentru mine,
Mă face să roșesc ca-n prima zi de școală.
Și totuși mi-aș dori ca mai discretă
Să fi cu-aceste declarații matinale,
Căci n-aș vrea ca nevasta să se scoale,
Rupînd idila noastră desuetă.
epigramă de Mihai Manolescu (2 mai 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre școală, epigrame despre vecini, epigrame despre tractoare, epigrame despre soție, epigrame despre noapte, epigrame despre dorințe sau epigrame despre căsătorie
Acel miez de noapte
Un tren întârziat în miez de noapte
Mă poartă tot mai rar prin locuri unde-am fost
Iluzii tranzitează gări deșarte,
Pe străzi o umbră mai visează fără rost,
O ploaie ancestrală mai străpunge
Cenușa arsă de-amintiri, de plumb și foc,
Nu-i nimeni prin oraș să mai alunge
Un câine vagabond, ce poartă nenoroc,
Mai vin încă odată de departe
Ca să găsesc niște răspunsuri la-ntrebări,
Mai moare o iubire-n miez de noapte,
Și-o umbră beată mai coboară niște scări.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre plumb, poezii despre ploaie, poezii despre oraș, poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții
Al vieții poem
Voi face un pod între mine și mine
pentru cât nu m-am iubit
dar nimeni nu trebuie să știe,
cum nimeni nu trebuie să vadă
umbra mea din ultima mea zi pe pământ!
îmi va mai trebui o singură zăpadă
să-i scriu vieții un poem desăvârșit...
când niște scări voi urca...
voi coborî o mie de scări
ori voi sări câte două, întristată!
Să nu pot muri s-ar putea!
dar dacă alerg pe-un câmp de lavandă?
numai poezia să nu-nchidă ochii înaintea mea
poate așa-mi va crește un cord în partea dreaptă!
voi trece încet... ca-ntr-un regal
peste curbura de ramuri numită arcadă...
până dincolo... din-co-lo...
infinit mai pierdută în abis
va ninge cernit și voi pleca împăcată
c-am terminat al vieții poem,
cu două inimi scris!
Nemaiștiind care din ele
va-ncepe pe-un rug sa ardă...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, Amprente
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre inimă, poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre sfârșit, poezii despre prăpăstii, poezii despre poduri sau poezii despre perfecțiune
Drum la cer
Daca ar fi sa mor vreodată
plecand din viata asta complicata
lăsați-mi inima sa zboare
printre arcușuri de vioare
uluci din garduri
rupte rânduri
dintre-ale mele surazanduri
lăsați-mi parul sa îmbrace
copaci golași si cârcotași
si sa chemați meseriași
sa are-n lung si lat pământul
pe locul unde-mi e mormântul
căci vreau sa cresc la primăvara
sa ies din nou ca nou afara
sa imi răsară brațe-n glie
si parul iarba ca sa fie
sa cresc înalt pana la cer
pe mine sa am scări de fier
si treptele sa fie multe
sa urce mult mai sus de munte
pe ele suflete s-agate
sa urce-n sus, sa se cocoațe
sa-si faca drum de fier spre sus
spre nori si stele
spre Isus.
poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (29 septembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre primăvară, poezii despre nori sau poezii despre meserii
Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau
Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau
M-am regasit demult deasupra starii
Perceptii... iluzii... siguranta ca sunt
Calatoare prin lumea uitarii
Nu-mi spune cum sa fiu si ce sa fiu
Tu nu mai esti demult, ce-ai fost odata...
Dar nu te condamn, imi ajunge sa stiu
Ca nu voi fi ca tine niciodata
Nu-mi cere sa alerg dupa nimic
In loc de-o floare am primit gradina
In loc de-un suflet am o lume plina
Si steaua mea spre care ma ridic
Nu imi doresc prea plinul care-l ai
In saracia mea ma simt ce-a mai bogata
Insa nu cred c-ai sa-ntelegi vreodata
Din bogatia ta, cum n-ai nimic sa-mi dai!
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre dorințe sau poezii despre bogăție
Cântec
E o întâmplare a ființei mele:
și-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scâșnești într-o îmbrățișare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niște dălți ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă fericire, în sus, și izbește-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt, și mult mai curând.
Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte jos, întoarsă spre pământ,
una foarte sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că ești, a-ntâmplării că sunt.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre fericire, poezii despre fluvii, poezii despre durere sau poezii despre cuvinte
Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre tăcere, poezii despre negru, poezii despre melancolie sau poezii despre ceas
Absurdități
pe afara copiii se jucau fericiți
capul tău era mingea lor
se rostogolea pe niște scări
fără vreo logică anume
durerea mea era sclipitoare
cerul era o aeroambulanță
îngerii cu demersul lor isagogic
ieșeau dintr-o biblie cu
micromotor și creau o lume
forma mea de viață te striga
tot mai tare mai tare
o căprioară îmi tresălta
sub cămașă căci fugeam după
tine fugeam după capul tău
pe niște scări ca pe niște pagini
de carte copii plîngeau
după mingea lor măi copii
veți crește mari și voi veți crește
și nu veți avea scăpare
mingea aia nu era un cap
era o anarhie aveți grijă
de capurile voastre
nu le împrăștiați nu le lăsați
să vă sară să vă doară
să se rostogolească pe scări
pe-afară zidarii unei toamne violet
ieșiți din capul acela
ca dintr-o ladă cu arme
mă reconstruiesc migălos indolent
și încet îmi scot unghii din carne
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre toamnă, poezii despre logică, poezii despre cărți, poezii despre creștinism sau poezii despre creștere
După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri afișul electoral cu Petru Groza, având sloganul "Votați soarele!".
Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri
Să o fac direct în soare!
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre Soare, citate de Păstorel Teodoreanu despre Soare, epigrame despre votare, epigrame despre afișe, epigrame despre Petru sau citate de Păstorel Teodoreanu despre Petru
Cântec din acvariu (Psalmul 5)
Am golit paharul până la fund. De fapt
am fost ispitit.
Eram un copil și eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în fața mea, cu membre moi
și fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea și m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit așa cum
se dorea să fiu.
Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuși.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peștii. Marea dă să se sfârșească.
poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre filozofie, poezii despre devenire, poezii despre curățenie sau poezii despre copilărie
Guvernanții nesătui
Sunt lacomi, nu-i nimic de spus,
Chiar dacă "banii n-au miros",
Adună cât mai sunt pe "sus"
Toți banii care vin... de "jos".
epigramă de Vasile Vulpașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre bani
Visul unui atlet
Cum poartă numai fuste scurte
Și-i unsă cu alese farduri,
I-aș face dragei mele curte
Din suta mea de metri garduri!
epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre visare, epigrame despre metrologie, epigrame despre lungime sau epigrame despre fuste
Mama
Mamă, cuvânt sfânt,
Lumină ce mi-ai fost pe acest pământ,
Din gândul meu la tine sus,
Altar imi fac, dar nu-i de ajuns!
În amintirea noptilor albite,
Când prunc fiind, tu mă vegheai duios,
Și pentru toate clipele-ți jertfite,
Eu iți aduc al meu prinos,
Dar nu-i de ajuns!
Cu calda ta iubire am crescut,
Iar anii peste mine au trecut,
Ca dulcea adiere a unui vânt,
Și daca astăzi sunt ce sunt,
Recunoștință-ți datorez, măicuța mea de sus.
Dar nu-i de ajuns!
Nimic în astă lume nu e de ajuns,
Pentru atâtea lacrimi ce s-au plâns,
Și nu e drept ca viața Mamei să fie trecătoare,
Ci Doamne, trebuia s-o lași nemuritoare!
poezie de Gheorghe Alionte (14 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Nu sunt ce par a fi
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...
Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat și ei pe el...
Și cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...
Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgășani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu mințile
Și datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Și ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezește
Și se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...
La fel și eu, ca orice bun creștin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot așa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Și-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre sărut, poezii despre vin, poezii despre superlative, poezii despre râuri sau poezii despre religie
Sunt și deșteaptă, sunt și proastă. Sunt și frumoasă, sunt și urâtă. Sunt și curajoasă și fricoasă. Sunt bună și rea. Toate aceste caracteristici îmi aparțin. Și încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalți pentru că uneori nu le pot recunoaște în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aș putea recunoaște la ceilalți ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalității mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalți așa cum sunt, în realitate mă accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalți. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalți se regăsesc și în mine însămi. Deseori fac lucruri prostești pentru că îmi doresc și eu, ca și tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea și iubirea celor din jur. Abia când renunți la măștile care te compun îți dezvălui măreția și perfecțiunea din tine. Acceptă că ai defecte și ai calități. Și de fiecare dată când arăți cu degetul spre ceva frumos sau urât amintește-ți că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Așa cum Jacques Salome spune: Și acum vorbește-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?
citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre viitor, citate despre trecut, citate despre realitate, citate despre prostie, citate despre promisiuni, citate despre perfecțiune, citate despre măști sau citate despre iubire
Poate că am murit deja
și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer
într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare
chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par să fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre singurătate, poezii despre naștere, poezii despre gheață, poezii despre frunze, poezii despre fantome sau poezii despre aer
Eu văd eșecurile nu ca pe ceva negativ, nu ca pe un pas înapoi, ci sunt ca niște prăpastii și atunci când cad în ele, aterizez pe o trambulină care mă aruncă și mai sus decât eram înainte. De fiecare dată am ceva de învățat din ele și pentru asta nu pot decât să le iubesc și să fiu recunoscător pentru ele. Atât succesul cât și eșecurile sunt pași către evoluție, dacă ai atitudinea potrivită.
citat din Cezar-Ștefan Jinga
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre succes, citate despre recunoștință, citate despre eșec sau citate despre evoluție