Destin... de anonim
Dintre sute de dorințe
Ce vor arde în tăceri,
Câte fi-vor năzuințe,
Îmbibate în dureri?
Câte s-or topi în palmă
Ca suflarea unui vânt,
Ori în așteptarea calmă
S-or preface în pământ?
Și-n priviri amestecate
Ce-ți vor smulge lacrima,
Întâmplări neîntâmplate
Ți-or cunoaște patima?
Porți poveri în ochii goi
Și speranțe-n picături,
Te îmbraci în straie noi
La negustori de vechituri...
Ești a pleoapelor clipire
Rătăcind în depărtări,
Dor ascuns într-o rostire,
Fulg valsând printre mirări...
Ahtiat de-o lume-n care
Și amicul ți-e străin,
Scrii cu litere neclare
Un destin... de anonim!
poezie de Mihaela Alina
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre prietenie
- poezii despre ochi
- poezii despre durere
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre comerț
Citate similare
* * *
De câte ori m-alungi
Printre idei și vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.
De câte ori mă vrei
În inimă și-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.
De câte ori mă strigi
În noapte să îți vin
De-atâtea ori înfigi
Cuțitul în destin.
De câte ori îmi vii
Pe buze și în tâmple
De-atâtea ori tu știi
Că tot o să se-ntâmple.
De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.
Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veșnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre interdicții
- poezii despre inimă
- poezii despre idei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spune-mi...
Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?
Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?
poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre nori, poezii despre zile, poezii despre prezent sau poezii despre melancolie
De câte ori...
Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Și-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...
M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reușite, nedescris
De câte ori, de câte ori...
M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...
Mă simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri
Furate de la viața-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...
Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..
De câte ori mă știu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre vioară, poezii despre viață, poezii despre religie sau poezii despre picioare
Atingere de mătase
ți-ai imaginat câți viermi are mătasea în ea
câte frunze de dud culese în nu știu câte poale de fecioare
câte cântece de iubire s-or fi auzit până în măduva zilelor
pentru câți bărbați pe câte câmpuri pentru câți ani de trai
și câte ofuri din cine știe câte piepturi nu se vor fi stins în ecou
câte mâini înverzite de clorofilă câte râuri de borangic n-or fi spălat
culorile mătăsii câte pagini nu vor fi scris
și câte rafturi nu vor fi bătut în cuie cine mai știe câți tâmplari
câte încăperi întunecoase în care să mișune doar ei în treaba lor mătăsoasă
și câte bătrâne n-or fi povestit fetelor lor cât de delicate să fie cu viermii aceștia
ca de pe mine să cadă aceste mătăsuri la prima ta atingere
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre întuneric, poezii despre virginitate, poezii despre verde, poezii despre râuri, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Ascuns...
mi-am ascuns durerile într-o lacrimă
și am lăsat-o tulbure să cadă,
să pot zâmbi c-o floare într-o palmă,
să pot să văd ce ochii vor să vadă
mi-am ascuns visele în cele gânduri,
pe care nu le-am prins trăite,
pe care le-am strivit cu atâtea cârduri,
de zburătoare, toate părăsite
mi-am ascuns cuvintele după tăceri
și le-am muțit cu mine de-odată,
cuvintele care nerostite ieri,
acum revin și nu-mi spun că mă iartă
mi-am ascuns ochii sub greoaie gene,
i-am ascuns de mine și de tine
și-acum chiar dacă vor să mai lumine,
n-au străluciri de ieri, au cenușiu de mâine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre iertare
Dacă tu ai dispărea
Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aș preface într-o stea,
Zeița mea frumoasă.
Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aș preface în strop de ploaie,
Tandra și blânda mea doamnă.
Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.
De dorul tău eu m-aș topi
Și m-aș preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aș simți
Raza ta de soare.
Căci tu ești tot ce am mai sfânt,
Ești ca o lumânare
Ce arde veșnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.
poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre lumânări
CÂTE?
Câte toamne au trecut
Plouându-ne în vise,
Ori ierni ascunse-n zâmbet mut
Și-n primăveri promise?
Câte tăceri au căptușit
Odăi fără zăbrele,
Scâncind sub cerul răscolit
Și ciuruit de stele?
Câte-așteptări pot să încapă
Într-o tristețe sură?
Ce rătăciri or să perceapă
A dorului măsură?
Ascult sudoarea frământând
O cocă neînțeleasă,
De mine unde mă ascund
Când bezna este deasă?
Care zefir a-mprăștiat
Dorința și visarea,
Speranța care-a mângâiat
Și-a oțelit răbdarea?
Neisprăvit și făr'de rost,
Un gând în agonie,
Rememorează cum a fost
Și n-are să mai fie!
poezie de Mihaela Alina
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre promisiuni sau poezii despre primăvară
Îmi place lemnul. Are miros, are viață și are istorie. Îți spune o poveste. Ce poveste îți poate spune metalul? Mă uit la masa de lemn la care sunt și mă gândesc câte păsări s-or fi odihnit pe copacul din care e făcută? Și câte cântece o fi ascultat? De câte ori o fi înflorit?
citat din Oana Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lemn, citate despre viață, citate despre păsări, citate despre odihnă, citate despre muzică, citate despre istorie, citate despre flori sau citate despre copaci
Mulțimea farmaciilor la noi
Dac-ar fi să socotesc
Câte farmacii găsesc,
Toți românii s-or hrăni
Cu pastile... într-o zi!
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (21 mai 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre farmacie, epigrame despre România sau citate de Gabriela Gențiana Groza despre România
Ultimul rând
pluteam visând la cer
cuvântul era strigăt
băteam la ușile lumii
printre gratii de fier
eram tineri odată
pășeam prin furtuni și prin ploi
ploua femeie, gestul tău eram noi
doar un dor trecător
orele vieții se frâng
căutam doar o viață, să plâng
lângă mine, o femeie, un gând
scriam pe trup cuvinte ce curg
se furișau amintiri
între vise, tăceri, despărțiri
răsărea câte o floare,
se stingea visătoare
sânii tăi, atingerea ta
durerea și lacrima mea
eram singuri și goi fără noi
niște porți frânte între noi
adormeam apoi obosiți amândoi
ploua, inima mea
cuiele plângeau pe o cruce
din palme rupeam gânduri și alte dureri
răsărea între spini, o cuce de crini
treceau oameni pe drum
ne-au hulit, ne-au lovit, ne-au vândut
pe o oală de arginți
au venit într-o noapte, ca hoții
sărutul lui Iuda l-am primit pe obraz
au scuipat în biserici de suflet, călcând peste cruci
te-am pierdut femeie într-o noapte de hoți
într-o cameră, zăcea trupul tău
era o cameră goală
între mine și anii rămași
curgeau ochii către ultimii pași
erai rană deschisă
sângele roșu se scurgea pe asfalt
uneori veneam să te caut
rătăcind mereu ochii tăi
nu închide ochii, iubito
e devreme în lume
orele se scurg
doar sărutul a rămas într-o glie
dormi femeie, ochii sunt reci și sunt goi
plec singur, nebun, într-o noapte
te-au închis într-o piatră
în palme port încă doar aripi de fluturi
mai scriu uneori, mă mai scriu
scriu durerea în tragic blestem
singur sunt pe pământ și mi-e frig
e un drum al sorții, uitat într-un gând
crucea este goală
nu, nu pleca femeie
nu pleca cândva
am rămas acasă, am rămas cu ea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre trup și suflet sau poezii despre uitare
Înlănțuiți
Îmbătrânim... copaci cu frunza rară
Într-o iubire veche-ncarcerați,
Cu rănile râzând la subțioară
Și ochii de nevoi încercănați.
Ce gânduri trece timpul printre noi...
Îngemănate ca într-un sărut
Timide-mbrățișări cu brațe moi
Din umeri resemnate au căzut.
Și iarăși vine seara, obosită
te-apleci peste-ntrebări și-ai vrea să știi,
Din câte grele-i viața rânduită
Și câte aripi frânte vor mai fi...
Dar nu e nicio o pasăre să treacă
Și-n zborul ei să lapede-un răspuns,
Doar umbra unui dor ce-n suflet seacă
Și-nsingurarea ce trupul ne-a pătruns...
Ca două zboruri ce iubesc căderea
Ne dezbrăcăm de noi, și prăduiți,
Din seva gândului ne luăm puterea
De-a-mbătrâni în mers înlănțuiți...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre seară
Răsărit de dor
Asfințit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aș mai vrea în taina nopții să-ți șoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aștept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopți s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc și esti același, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ți mai vorbește și-nțeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrățișare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristețe, bun rămas!
Asfințit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopți se vor mai duce, câte am să pot uita?
Și-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aștept sau poate ușa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopți s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec și-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viața își urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire și-am s-o iau de la-nceput.
Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aștepți sau poate inima ți-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e prețuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Și-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viața mea!
poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Țărână luată de vânt...
oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschiși?
de câte ori ochii închiși?
plătim ceva ce nu vom știi,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falși în viață,
urcăm mereu un vârf în ceață,
suntem acei ce nu se lasă
și când murim ne vrem în față
și pentru ce? și pentru ce?
apoi de ce? și-apoi de ce?
același glod ne e mormânt,
țărână luată de un vânt...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată sau poezii despre moarte
Nu știi
Nu mă cunoști deloc, tu doar știi cum mă cheamă
Nu ai habar de câte ori viața mi-a dat câte o palmă.
distih de Alina-Georgiana Drosu (4 august 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alina-Georgiana Drosu despre viață sau citate despre cunoaștere
Câte iubiri
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape..., în irișii plini... răsturnate păcate?
Între genele tale am stat... câte clipe, câte visate? Nu, nici măcar nu răspunde...
Am citit în privirea-ți... odiseea iubirii purtate, e un gând în culoarea ce-mi răstorni pe îndelete, adierea de vânt, bătute mușcate...
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape? Să-mi spună din nou ochii tăi, știu de toate..
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori
Și dincolo de suflet... mai e loc
Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.
Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.
Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.
Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.
Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri
Anotimp fara nume
vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.
si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.
unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.
vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.
o margine de iarna pe-o margine de lume
ce-si strange cu nesat ninsori ce nu vor fi
si macii imbatati ce-i poarta vantu-n turme
cu umbrele in trena brumelor tarzii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre anotimpuri, poezii despre unicorni, poezii despre somn, poezii despre nuferi, poezii despre ninsoare sau poezii despre iarnă
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?
Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?
Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?
Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?
Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???
Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!
Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?
Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli sau poezii despre sfârșit
Primăvara este un vers cu armonii de floare și vânt, învârtind pământul într-un alfabet colorat de copil. Și de câte ori se învârte câte o literă se preface fluture cu aripi de soare.
Camelia Oprița în La porțile universului (7 martie 2005)
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre versuri, citate despre primăvară, citate despre poezie, citate despre fluturi, citate despre culori, citate despre copilărie sau citate despre aripi
Femeie, îngerul iubirii
Să nu te lași înfrântă, piedici, ți s-or pune,
Vremuri cu furtuni ți-or da plânsul de zee,
Vise de s-or frânge, greu de te-o răpune,
Te ridic-arzând, să luminezi, Femeie!
Te-aprinde ca steaua, pe cerul nopții grele!
De-atingi vămi de sânge, nu mușca de jos,
Caută-ți, iar, locul, regină printre stele,
Vei radia candoare, cu chipul tău, frumos.
Rămai ce ești femeie, izvor de vis, idee,
Un postum te-ai născut, în scrisuri aurite,
O muză pentru pictori, poeților ești cheie!
Tu reînvii, mereu, simțiri, ce-s adormite,
Ești ploaia de petale, gând cuprins de focul
Iubirilor eterne, icoană-n legământuri,
Ești aură-n sfințire, n altare îți ai locul,
Născută-n rai de suflet, zbucium lin, de fluturi.
Îmblnzești noptarea! Ești înger viu al nopții,
Cum crezul învierii, din lacrimi de iubire,
Tu, cu privirea-ți caldă, ca zorii dimineții,
Croiești drumul de-ntors, în rugi de izbăvire.
Împarte fiindcă poți, până și lumea-n două,
În lumea slăbiciunii, și-n lumea de virtuții.
Aruncă tot ce-i vechi, alege-ți haină nouă,
Pune frumosu-n toate, deschide poartă sorții.
Nu te lasa înfrântă, de piedici s-or mai pune,
Să stralucești ca steaua pe cerul nopții rece,
Ești tot ce-i mai frumos, de multe se vor spune,
Rămâi înger iubirii! Nu floare, ea... se trece!
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre vestimentație, poezii despre vamă sau poezii despre sânge