Înlănțuiți
Îmbătrânim... copaci cu frunza rară
Într-o iubire veche-ncarcerați,
Cu rănile râzând la subțioară
Și ochii de nevoi încercănați.
Ce gânduri trece timpul printre noi...
Îngemănate ca într-un sărut
Timide-mbrățișări cu brațe moi
Din umeri resemnate au căzut.
Și iarăși vine seara, obosită
te-apleci peste-ntrebări și-ai vrea să știi,
Din câte grele-i viața rânduită
Și câte aripi frânte vor mai fi...
Dar nu e nicio o pasăre să treacă
Și-n zborul ei să lapede-un răspuns,
Doar umbra unui dor ce-n suflet seacă
Și-nsingurarea ce trupul ne-a pătruns...
Ca două zboruri ce iubesc căderea
Ne dezbrăcăm de noi, și prăduiți,
Din seva gândului ne luăm puterea
De-a-mbătrâni în mers înlănțuiți...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.