Zăluda

Se gudură iarna sub pomii golaşi
Gonită cu pietre din urmă,
Îşi soarbe urgia din ţurţuri rămaşi,
Se-ascunde prin frunze şi scurmă.

Împrăştie pulberi de brumă în zori,
Acoperă geana de soare,
Stârneşte pe câmpuri lungi cârduri de ciori
Flămânde şi gâlcevitoare.

Aleargă zăludă, muşcând din păduri,
Cu lupii urlându-i pe urme,
Îşi sfâşie haina în rugii de muri
Şi nu poate ura să-şi curme.

O biruie focul din vetre fierbinţi
Şi sucul din merele coapte,
Bătrânii spunând povestiri sub velinţi
Copiilor, noapte de noapte.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tristeţii

Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă,
Când lupii timpului cuvântă
Şi sfâşie toamna ploioasă.

Cuvinte grele se împlântă
În inimă, şi mi-o apasă,
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă.

Un strop de apă tămâioasă
Din gura ta, care cuvântă,
S-a stins în vină şi angoasă,
Acum, tăcerea ne-nveşmântă.

Smolita mea noapte vântoasă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinile suspendate

Grădini suspendate în mine te-aşteaptă,
Prin ochi răzbat nalbe în mii de culori,
Eşti singur prin visuri şi treaptă cu treaptă
Adâncul din mine surprins îl cobori,
Iar sângele-ţi arde dus de biciuitori...

Nu sunt labirinturi şi nu este cheie,
Palatul sunt eu, mă deschid unui vers,
Sunt lemne aduse, aşteaptă scânteie,
Iar stihul îşi caută propriul demers
Ce poate rămâne în carne, neşters.

Să vină o noapte, să treacă o noapte!
Ai dreptul să pleci, sau stăpân să rămâi,
Secretul iubirii stă-n merele coapte,
În palma-ncleştată pe albul călcâi
Şi-n braţul ce-mi stă răsucit căpătâi.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florii

Mai întâi fă bine şi crede-te o tulpină!
Apoi
du-te la capătul ei şi înfloreşte
în sus cer
cu zori muşcând din buze înflorite
în jos pământ
cu pietre muşcând din buze înflorite
în tine om
muşcând din buze...
cu pietre de zori.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu braţe deschise, pe braţe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-aşaza pe umerii goi...
Îşi plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-şi moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile altor toamne

În amintirea tatălui meu, Iani Anastasiu

Miroase a pastramă-n mustării,
Scripcarii cântă ca în vremi apuse,
Se-aude chicot de femei seduse
Şi provocare de palavragii.

În amintire totul e real,
Îl văd pe tata sărutând cobzarul,
Apoi cum îşi goleşte buzunarul,
Şi gestul lui îmi pare imortal.

Aud vapoarele sunând prelung
E noapte. Văd luminile-n Silistra,
În aşternutul răvăşit, sinistra
Şi lunga toamnă freamătă-ndelung.

Îşi pune văl de frunze violet
Şi, rezervându-şi ultima cutumă,
Alungă greierii stropind cu brumă,
Iar ei se-aud încet, tot mai încet!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna...

Soarele şi-ascute dinţii, sub tălpi scârţâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează şi împodobeşte geamuri,
Cu steluţe de cleştar se inundă iar livada,
Pomii-n somn îşi ţes inele tremurând uşor din ramuri...

Ţurţurii par gene lungi care-atârnă pe la streşini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esenţa de răşini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnişoare...

Fumul pe acoperişuri se învăluie, se zbate,
Semn că viaţa dăinuieşte şi în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...

S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Şi din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colţii şi-i arată!...

Satul se cufundă-n noapte şi se sting lumini la geamuri
Iar pe uliţă nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul şuieră năprasnic şi cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte cu brumă –
merele căzute-n deal
îşi fac pârtie

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canicula

Împrăştie eventaie oful din mine
s-au lăsat peste ţară lungi aripi cu mâini
mari şi subţiri se-ntind multe fire
scânteiază prin ele fulgere
de te miri.
În valuri căldura se retrage în umbre
Sufocată de dragostea luminii fierbinţi
Izvoarele seacă dezgolite-n uimire
O noapte se lasă în adâncuri de munte
Neştiută nici chiar luminatelor minţi.
Şi crapă cămăşi neputând să îndure
Ferecare de nasturi
Noroiul din glugi
Schismată cămaşă pe fire.
Prin pomi evantaie o împing mai aproape
Prin zăbrele de garduri – răsfirare de mâini
Îşi oftează tot cerul fierbintele patimi
În evantaiele lumii
Uitând de cuvinţi şi de datini.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciori de toamnă

Ciori de toamnă-n cârduri trec,
Trec în valuri, pe-nserate,
Croncănind înfometate
Iar eu stau şi le petrec

Cu privirea, cum la plopii
Cei din margine de sat,
Ca ciorchini de struguri negri
Cum sunt cei din curtea popii,

Sub un cer cu Lună plină
Se aşează să-nnopteze
Sus, pe vârfuri, mai aproate
De protecţia divină.

Stol de umbre, noapte bună!
Câmpul te aşteaptă mâine
Să mănânci din bobi de pâine
Cu hârciogii împreună.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile altor toamne

Miroase a pastramă-n mustării,
Scripcarii cântă ca în vremi apuse,
Se-aude chicot de femei seduse
Şi provocare de palavragii.

În amintire totul e real,
Îl văd pe tata sărutând cobzarul,
Apoi cum îşi goleşte buzunarul,
Şi gestul lui îmi pare imortal.

Aud vapoarele sunând prelung
E noapte. Văd luminile-n Silistra,
În aşternutul răvăşit, sinistra
Şi lunga toamnă freamătă-ndelung.

Îşi pune văl de frunze violet
Şi, rezervându-şi ultima cutumă,
Alungă greierii stropind cu brumă,
Iar ei se-aud încet, tot mai încet!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Ai spus că vine toamna,
privirea ta departe
scruta spre orizonturi
ascunse încă-n noapte,
prin tremurul din frunze
mureau copacii toţi,
se contura apusul
însângerat la porţi.

Am spus că vine toamna,
cu ploile-i flămânde
va înghiţi albastrul
şi trupurile ude,
din noi o să rămână
privirea ta firească
să caute prin noapte
această umbră ştearsă.

poezie de Adina Velcea (8 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furând din cer minuni de stele

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile oricât
Să poţi zbura prin cer în şoapte
Apoi să vii în foşnet pe pământ.

Aici e cuibul, încercări nebune
Se ostoiesc în braţe şi în paşi
Când inima în sângele-i te pune
Altoi în viaţa demnă de urmaşi.

E-o boală firavă, rătăcitoare,
Iubirea noastră falnică oricând?
Puterea ei sub razele de soare
Ne scoate-n ochii tuturor râzând!

Desenez pe-o pâine buburuze
Şi le îndemn să zboare peste-nalt,
Tu le prinzi, le-adăposteşti în frunze
Şi semeni cu lumină peste sat.

Iubirea e avânt de zi şi noapte,
Prin ea întinzi aripile furând
Din cer minuni de stele coapte
Şi le împarţi copiilor râzând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze in noapte

Să ne plimbăm pe străzi întortocheate,
Prin coridoare de lumină, chiar dac-acuma este noapte.
Chiar dacă străzile-s pustii,
Chiar dacă norii rătăcesc pierduti în înaltul de albastru.
Că timpul trece-ncet, se poate.
De parc-ar număra pe rând şi ar lega în veşnicie,
Stea după stea,
Gând după gând.
Din tronul său de foc şi heruvimi,
El rânduie clipită de clipită.
Şi fiece moment în el îşi capătă nemărginire.
Pe-o parte pare o frântură, pe cealată n-are măsură…

Culori de frunze la trântă se iau,
Se certă-ntre ele, zbătânduse-n vânt şi cântă…
Un fluier din ele vântul îşi face,
Şi cântă în ritmul paşilor mei.
Lumină-i în mine pe străzile-n noapte
Şi sufletu-mi cântă cu frunzele-n cor
Departe, departe.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea din noapte

M-ascund în noapte
sub fierbinţi orizonturi
aşa cum se poate,
cuminte... în doruri,
în cuvinte şi lacrimi.
Clipe trec agale,
răscolitoare patimi
cu mişcări de vestale.
E o linişte albastră
molcomă şoaptă,
ce stă la fereastră
şi mă aşteaptă.
Ia-mă în braţe
minune din noapte
şi alungă furtuna
ce bântuie-ntruna.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie de iarnă

Searbădă-i iarna ninsă de sterpele-i zăpezi,
De neguri reci pătrunse din zori până-n nămiezi,
Sătul de haina-i roasă pământul înnegrit
În dalb costum aşteaptă să fie primenit.

Subţire, îmbrăcată în boţite rochii,
Cu albe flori n-a vrut să ne încânte ochii,
Ar vrea să fie alta, tot caută-n zadar
Să-şi regăsească locul sortit în calendar.

Se stinge ziua-n jaluzeaua din fereastră,
Dorul îşi face cuib în frezia din glastră,
Din aripi fâlfâie amurgu-n prag de seară,
Nostalgice chemări în noapte lin coboară.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj hibernal

Singuratic iarna urlă
Vântul în pustiu
Răguşită cântă-n turlă
Bufniţa a viu...

Croncăne îndoliate
Zgribulite ciori
Printre ramuri îngheţate
Semănând fiori...

O pădure dezgolită
Suferind în ger
Îşi întinde amorţită
Braţele spre cer...

Lupii stânii dau târcoale
Fără nici un rost
Le-amintesc îngrădiri goale
Că pe-aici au fost...

Noapte, plâns-ţurţuri de gheaţă
Totul e cernit
Peste tot urme de viaţă
Ceru-i adormit...

Numai viforul petrece
El şi vremea rea
Îi asistă iarna rece
În cojoc de nea!...

poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vii prin frunze

Când vii prin frunze, vino prudent,
În ele pâlpâie urme avide de viaţă,
Suflete învelite de toamnă atent
Pe cărarea întinsă pe fire de aţă.

Nu vreau să cumpăr secrete din fân,
Vreau rânduiala să-nceapă cu noi,
S-aşternem puful poeziei în sân,
S-avem scara iubirii cu treptele moi.

Surâsul în pârg va curge prin mierea
Viselor noastre de-a fi împreună,
O clipă, o viaţă, desfată-i plăcerea
Iubirii sub soare, iubirii sub lună.

O carte vom scrie cu gânduri fierbinţi,
Sângele îşi va deschide izvorul,
O să strângem din ceruri îngeri cuminţi
S-aducă în noi şi versul, şi dorul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Se mistuie apa în hâu neştiut...
Ar vrea să răsară din noapte.
Îşi caută vadul, în beznă piredut,
Se-nalţă în murmur de şoapte.
Cutremurul iată, mişcând nevăzut,
I-a dat şi speranţa să iasă...
Tresare şi are un susur plăcut...
Răzbate afară din casă...
Cu fiece ploaie ea creşte mereu.
Din picur, şuvoi se preface.
Izvor unduind printre pietre cu greu,
În vale se-avântă şi-i place.
Izvorul se face pârâu, mai apoi,
În umbră de crengi, printre pietre.
Şoptind la meandre, un cântec vioi,
Pe locul uitatelor vetre...
Pe stâncă ea cade-n cascadă, ca-n vis.
În vuiet, tot creşte cu vântul.
Şi urlă amarnic, pe drumul deschis,
Se năruie-n vuiet, rupându-l.
În stropi şi în aburi ea geme mereu.
Şi-şi află, în fine şi calea.
Pământu-i dă forţă, precum un Anteu,
Salută câmpia şi valea.
În râul albastru, sub cer de cleştar,
Îşi duce podoaba de unde...
Se varsă în fluviul cel mitic, hoinar...
Donaris, cu dor îi răspunde...
Acesta-i periplul de unde adus,
În valuri, pe-a apelor cale.
Cu dragi curcubeie, din zori, spre apus,
Îşi poartă destinul, la vale...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noapte şi zi

Se vor întrista munţii de prea multe furtuni,
cu limbă de piatră vor scrie pe stânci,
însemne ce se vor păstra în veac.

Din adâncul văilor cu ape vijelioase
aleargă cu bolovani-n valuri spre şes
şi groasă de este urgia şi neagră
poartă năduf şi ceaţă-n priviri,

de ţi-e teamă, nu vei muri,
dar vei trăi cu ea aşezată sub cap
obişnuit cum calul cu şaua.

Nu se întâmplă mereu, dar se întâmplă,
să scape din mâini ce nu-i de scăpat
şi totul se pierde sub malul durerii.

Unii spun să nu mai aştepţi
semnul binar ce se face văzut
pe umerii tăi în balansul mişcării.

Între noapte şi zi apele şoptesc,
lumina se urcă-n copacii umrbroşi
să-şi apropie depărtările albastre.

Ziua începe cu franjuri colorate
să fluture dragostea prin aer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!