Elvetic

Ţi-am cumpărat un ceas cu stele
nu ştiu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-şi coboară trupul direct în plină zi

viaţa ne ia de la capăt de-o vreme

cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când şi când în somnul ne/frumuseţilor mele
elvetic vei auzi acelaşi semnal:

- Bună dimineaţa!

La semnalul următor va fi ora:

Te Iubesc!

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, mamă

Hai să mai povestim
câte-n suflet şi-n stele
pe prispa buzelor mele
când părul tău
miroase a cozonaci
şi-a coji de portocale.

De la o vreme prea mic
e bradul tău încolăcit,
Mamă...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri în suflet

Ţi-am plantat îngeri în suflet
Şi taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Şi am udat cu lacrimi frumuseţea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, acelaşi drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Opreşte-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferenţa dintre două universuri...
Dar ştiu că depinde
De timpul dintre noi şi de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbeşte despre mine...
Auzi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor

Te iubesc prin iarnă, alb, sfâşietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăşi viaţa, moartea ne-o va cere.

Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veşminte.
Unde straniul sorţii nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.

Te iubesc rotund, fără cum şi dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ţi nea îndrăgostită
iartă-mi nămeţirea-n, inima-ţi firidă.

Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-şi dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-şi varsă energia,
viscolind sub piele toată agonia.

Te iubesc cu iarnă, cetină şi şoapte
ca-ntr-o epopee, fără doar şi poate.
Fac poteci de slove ca s-ajung la tine,
gustă-mi confidenţa unor dalbe rime.

Te iubesc cu viaţă, moarte şi abis
te iubesc albastru-n, ultimul tău vis.
Dă-mi cuvântu-n două, cât e alb în fire.
Mâine-o să mai ningă... doar a despărţire.

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respiraţii grave,
tăcută şi febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăieşte frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul şi asemănarea lui.

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de femeie

Ţi-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ţi deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrăţişezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac şi ascultă.

Crivăţul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum şi caşmir
de femeie.

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adăpostul genelor mele

pavoazată cu nouri şi stele
la adăpostul genele mele
retrăiesc emoţii eludate
apăsător surâsul mă caută

ne/vinovat de-ndurate tăceri
nu ştii ce-nseamnă să iubeşti
femei cu extreme acute

motiv pentru care propun

hai să ne întâlnim
între două vise suprapuse
pe marginea aceluiaşi sărut

vreau să învăţ darul rostirii
şi-atunci pe veranda ochilor mei
prin plânsul degetelor tale
sufletul o să-mi iasă la lumină

câtă vreme te iubesc nu mi-e vină

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inside

mi-e trupul cer
şi-n suflet zboară stoluri
de tăceri sinilii

păsările cuvintelor
poartă povara dorurilor
sub pleoape

în inimă e noapte

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreţii au obiceiul să se mişte în ritm cu muzica. Când trupul imită pleonastic ceea ce vocea cântă e o catastrofă. Tenorul cântă cu mâna pe piept "te iubesc", dar nu-i cântă direct sopranei, cum ar trebui, ci la rampă, privind semeţ spre balcon sau, când e nesigur pe el, se uită fix la dirijor. Clişeele sunt greu de eliminat în operă. Totul e artificial la culme şi de-a dreptul caraghios. Manierismele şi clişeele abundă şi în teatru, dar totuşi actorii, în special cei tineri, au mult mai mult ambiţia să joace mai aproape de viaţă.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Bună dimineaţa, Prinţul Vieţii mele!" Aşa i se adresa de fiecare dată, urmând a face o uşoară modificare, însă mult aşteptată, când vor avea copilaşi împreună: "Bună dimineaţa, Regele Vieţii mele!". Simţea că povestea lor fusese scrisă în gigantice stele şi trăită în medievale, somptuoase castele.

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus că te iubesc...

ţi-am spus că te iubesc,
ştiu, ţi-am spus şi sigur ştii,
atât de mult mă răscoleşti şi amăgeşti
şi eu, nebunul, mai mult te doresc.

ţi-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înţeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.

ţi-am spus, sunt sigur că ţi-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare şi te cheamă,
să vii furiş, să ne iubim într-un apus.

ţi-am spus şi taci, zâmbeşti tacit
şi pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuetă

Ştii?
Noaptea când
mi-e dor de tine
m-apuc şi te bârfesc
cu mine!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gleznelor mele
le plac secundele despletite
în roua şoaptelor tale
pe marginea dimineţii

micului meu Univers
îi suntem de ajuns NOI:

- Ai vreme de mine?
- Nu, nu am vreme! Decât de tine!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia milei

Insondabila poezie
loc de rugăciune
inimii

în pixidele nopţii
gânduri har
cad

una câte una
literele hrană
îmbogăţesc
spiritul
cuvintelor.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din căderi şi zbor înalt

Vreţi un nor să v-odihniţi, aripile ostenite
Călăuze-apoi ne fiţi zborurilor ne-îngrădite?
Când suntem căzuţi şi trişti ne-învăţaţi să ne desprindem
Ca-n avânt eliberat tot pământul să-l cuprindem?

Nu vrem harpe, vrem speranţe, prinse-n omoplaţi direct
Vântul lesne să ne poarte către un divin traiect
Unde, deznădăjduiţii să se hodine puţin
Să-şi refacă bucuria din albastrul cel preaplin.

Mulţumirea şi mâhnirea sunt culori din curcubeu
Bolta-întreagă a fericirii s-o străbaţi nu este greu
Dar, deprindeţi-ne voi, curajoase-înaripate,
Să luăm în piept furtuni ce ne par piscuri surpate.

Din căderi şi zbor înalt ne e viaţa plămădită
C-un destin de ne-înşelat, chiar de Domnul preplătită
Ca, atunci când suntem jos, să îi cerem îndurare
Mai apoi planând spre soare să(L) uităm cu tot ce doare.

Între-abisuri şi elanuri omul pasăre de-ar fi
N-ar visa la zări mai calde, de-ar iubi, iubi, iubi...

Iolanda Şerban © (august 2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna dimineaţa,Lună! Bună dimineaţa, stele!

Buna dimineata, Luna
Bună dimineaţa stele
Azi în zori vă dau bineţe
Chiar dacă voi veţi pleca
La culcare, pe undeva,
La margine de orizont.
V-ati achitat de-al vostru rost.
Ca în fiecare zi,
Când noaptea se îngeamănă a zi
Mai staţi niţel şi aşteptaţi
La întâlnire aţi rămas.
Vă vedeţi cu Soarele
Cu astrul mare de pe Cer
Ce se înalţă, tot înalţă
Şi cu raze ne răsfaţă.
E lumină şi căldură
De multe ori călăuză
Pentru ziuă, pază Bună...
V-ati văzut, v-ati admirat
Şi raportul vi l-ati dat
Iar acum, chiar de plecati
Vă veţi vedea pe inserat
Când stafeta-i de schimbat!
Bună dimineata Lună
Bună dimineaţa stele,
Azi in zori ne-am dat bineţe...
BUNĂ DIMINEAŢA OAMENI!
BUNĂ DIMINEAŢA PRIETENI!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi de stele

Mai dăruieşte-mi iubirea mea
Nopţi de stele în vreme rea
Iartă-mă când uit de noi
Iartă-mă când dau înapoi
Când mă ascund în colţ de suflet
Să ascult al tăcerii cântec.

Iartă-mă că nu mă asemuiesc
Unei zeiţe cu chip pământesc
Şi jertfesc lacrimi de ploi
Când rămânem reci şi goi
Şi cerşesc singurătate
Când mi-e trupul plin de păcate.

Poartă-mi ochii plini de dor
Trage al porţii închis zăvor
Lasă sufletul să zboare
Când prăpastia îi la picioare
Până dincolo de nori
Cum făceam adeseori.

Nu mă alunga de lângă tine
Când mă rătăcesc de mine
Ştii că zi de zi renasc
În flori dalbe de damasc
Şi noapte de noapte pier
În stele stinse de pe cer.

poezie de Adriana Monica Burtea (3 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutile

Şi rochii şi pantofi
şi zarvă
şi final de adolescenţă
şi tu pauză
nicăieri
în noaptea
cea mai plină de stele
pe care voiam
să ţi-o dăruiesc.
Aş fi avut voie
în clipa aia astrală
să-ţi spun
cât de mult te iubesc.

Inutile toate poveştile
de-a stânga
şi de-a dreapta inimii mele
de atâta visare
am ajuns fără tine
cometă
hoinară
între stele...

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!

P.S. Te iubesc!

În sălbăticia mea
n-ai să poţi înşeua
caii dorurilor mele;
visele nativ rebele;
aerul şi luna plină
şi surâsul. De lumină...

În căutătura mea
de-ai să cauţi vei afla
adevăruri nerostite;
adâncimi nebănuite;
tâlcuiri nezgomotoase,
şi-amintiri. Contagioase...

Plină-s de poveşti trăite
fataliste; fericite;
nu dezmint şi nu reneg;
mă destram şi mă încheg.
Întuneric sau scânteie
toate m-au făcut. Femeie...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 dimineaţa

E ora trei dimineaţa
Somnul se-ngână cu viaţa
Moartea se-ngână cu viaţa.
Somn şi moarte, vulturi întunecaţi
Toată noaptea plutiţi deasupra capului meu...
Trebuie să clădesc ceva de care să mă anin
Din ce în ce mai mult, mai puţin
Mă sfărâm, mă surp.

Somnul şi moartea se caţără pe ţărmul abrupt.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de harpă

când vine dimineaţa şi zori îmi bat în pleoape
mă trezesc fericită cu iubirea în braţe
alintă-mă iubite să te simt aproape
nu lăsa tristeţea neagră să mă înhaţe.

te blestem să mă iubeşti până la moarte
cum eu te iubesc până la marginea luminii
dar ce păcat că timpul bătrâneţe împarte
şi ne trecem şi noi cum se ofilesc crinii.

o viaţă întreagă şi încă alte zece
eu doar la ţine m-aş opri să te iubesc
dar ce păcat că viaţa repede se trece
gânduri şi sentimente în vânt se risipesc.

sărută-mă iubite ridică-mă la stele
să ard în raze apăsările grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!