Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Colind de femeie

Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac și ascultă.

Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.

Iolanda Șerban

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Colind de femeie

Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac și ascultă.

Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respirații grave,
tăcută și febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăiește frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul și asemănarea lui.

Iolanda Șerban

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bună dimineața, lume de catifea

mi s-a lipit de gene
visul acesta nebun
în care nici o corabie
nu cutează să se hazardeze

iarna cuvintelor amenință
lumi paralele
printr-un cer nevăzut
în pânza reveriilor argintii
flagelul iubirii doarme
înghesuit într-o clipă supremă

mi s-a lipit de gene lumea
ca un fulg ludic
trup de sidef albastru
într-un poem de lacrimi și soare

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La granița dintre noapte și zi

Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.

Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...

Spune-mi că nu mă mai vrei

Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La granița dintre noapte și zi

Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.

Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.

Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...

Spune-mi că nu mă mai vrei

Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elvetic

Ți-am cumpărat un ceas cu stele
nu știu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-și coboară trupul direct în plină zi

viața ne ia de la capăt de-o vreme

cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când și când în somnul ne/frumuseților mele
elvetic vei auzi același semnal:

- Bună dimineața!

La semnalul următor va fi ora:

Te Iubesc!

Iolanda Șerban

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie colind

Femeie colind, de iarnă adusă
Așează-mă lin, în trunchi de copac
Și așterne-mi în frunze uitarea.
Ascultă-mi doar vuietul în ritm sacadat
Și rupe-mi în mâini de văzduh, nepăsarea.
Adună din lume cântecul meu
Și prinde-ți-l strâns temătoare
Iubește-mi tumultul și ascunde-mă în vânt
Și fi–mi tu pe veci ursitoare.
Croiește–mi o inima în loc de cuvânt
Și iartă-mă ca pe o vioară
Ce-și plânge amarul în cântec de lut
Văpaie de rai într-o ploaie de vară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parfum de femeie

Parfum de femeie cu gust de frezie plăpândă
Coboară în umeri de dorințe
Agitați de poveri.
Parfum de femeie, gust de mentă revigorantă,
Coboară în coapse fierbinți
Căptușite cu mângâieri.
Parfum de femeie cu gust de zmeură dezghețată,
Coboară în degetele alintate.
Parfum de femeie cu gust de cuișoare
Coboară în plete brune scăldate...

poezie de (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

P.S. Te iubesc!

În sălbăticia mea
n-ai să poți înșeua
caii dorurilor mele;
visele nativ rebele;
aerul și luna plină
și surâsul. De lumină...

În căutătura mea
de-ai să cauți vei afla
adevăruri nerostite;
adâncimi nebănuite;
tâlcuiri nezgomotoase,
și-amintiri. Contagioase...

Plină-s de povești trăite
fataliste; fericite;
nu dezmint și nu reneg;
mă destram și mă încheg.
Întuneric sau scânteie
toate m-au făcut. Femeie...

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Monogramă din două în două decenii

Scriu tăceri cu dată fixă...

Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorințe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.

Zâmbesc aducerilor aminte.

Mâneci clopot pentru îmbrățișări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.

Deșir toamna brodată pe tâmple.

strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni și emoții.

Reactualizez culorile:

Copil șăgalnic, prematur femeie,
împletesc de peste două decenii
în patru anotimpuri,
alt nume, același caracter,
fiicei mele.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind pentru... suflet

Deschisă ți-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori și până-n sară,
Iubita și frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorțișoară!

Am să te cânt și-n umbră... și-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!

Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete și șoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!

Te voi cânta și-n fața caldei vetre
Ca ieri... și azi... și mâine... și... mereu;
Tu să te lași cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor

Te iubesc prin iarnă, alb, sfâșietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăși viața, moartea ne-o va cere.

Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veșminte.
Unde straniul sorții nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.

Te iubesc rotund, fără cum și dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
declar învinsa-ți nea îndrăgostită
iartă-mi nămețirea-n, inima-ți firidă.

Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-și dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-și varsă energia,
viscolind sub piele toată agonia.

Te iubesc cu iarnă, cetină și șoapte
ca-ntr-o epopee, fără doar și poate.
Fac poteci de slove ca s-ajung la tine,
gustă-mi confidența unor dalbe rime.

Te iubesc cu viață, moarte și abis
te iubesc albastru-n, ultimul tău vis.
Dă-mi cuvântu-n două, cât e alb în fire.
Mâine-o să mai ningă... doar a despărțire.

Iolanda Șerban

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muguri dezrobiți

nimeni nu dărâmă o femeie
doar ea se odihnește uneori
acolo la capătul puterilor
exagerând cu plânsul sau râsul
pe borduri proaspăt asfaltate
unde renitența mugurilor
desprimăvărează înrobirile

picături când roșii
când albastre
roze devenite
amenți în cântec
femeiesc

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revărsări

prin flaut
de lumină
mătasea
dimineților calde
foșnește până-n
pânzele albe

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ratină de gând

ramură-nflorită-n gând
eu tot tac și tac și ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-și rod divin

vântul volnic și vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară

pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoțesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund

persuade-n tâmple albe
ninși mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeșteptat de îngeri

ramură-nflorită-n piept
eu tot tac tac și aștept
maturata clipă-n care
dragostea va fi splendoare

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inside

mi-e trupul cer
și-n suflet zboară stoluri
de tăceri sinilii

păsările cuvintelor
poartă povara dorurilor
sub pleoape

în inimă e noapte

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

în veci pierdută

recunosc
sunt pe piscul
prăpăstiei emoționale
la un pas de-o alunecare
spre golul pântecului
gol de care nu mă mai tem
atât de tare
ca de răsuflarea ta
pe care o simt
coloană sărutului surpat
clădită ca și cum
gâtul meu ar fi baza
buzelor tale

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șevalet de toamnă

Prin ruguri ruginii
de frunze
cu ochii'n palmele
răscoapte
am strâns metafore
pictate
din miezul roadelor
de muze.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leagăn de credință

Sânul tău, femeie,
alb și roditor
Leagăn de credință,
de iubiri izvor,
Lapte de-nceput
și de nemurire,
Taină-i de dureri.
Și de fericire.

Ochii tăi, femeie,
candele-n destin,
Feștile de doruri,
c-ulei de suspin,
Taine-și întețesc,
cu subînțelesuri,
Freamăt când accepți,
ca să te împresuri.

Mâna ta, femeie-n,
fine brăzdături
Conturează vieții
line-nchegături,
Din copil, femeie
ori bărbat ridici,
Să rămână lumii,
rostul tău, pe-aici.

Mersul tău, femeie,
drept și îndrăzneț
Căilor-nainte,
fără prejudeț,
Se-oprește doar,
cât să îngenunche,
La icoane sfinte,
trecerii pe muche.

Inima-ți, femeie,
luptă ea cu ea,
Câteodat' i-e bine,
alteori n-ar vrea,
Dar socoate mintea
mizele din pot
Și-ți răzbește rostul:
Hai că pot! Mai pot!

Iar când vine vremea
să te odihnești
Firele-nălbirii
le nesocotești
Sâni, priviri și mâini,
par a-ți fi străine,
Și adormi zicând:
Mâine fi-va bine!

Mersul tău de mâine
s-a oprit... mai ieri.
Pruncii tău te strigă!
Nu ești nicăieri!
Când și când se-opresc,
cât să îngenunche,
La icoane sfinte.
Trecerii pe muche.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E iarnă, mamă

Hai să mai povestim
câte-n suflet și-n stele
pe prispa buzelor mele
când părul tău
miroase a cozonaci
și-a coji de portocale.

De la o vreme prea mic
e bradul tău încolăcit,
Mamă...

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook