Alt sonet cu tine
absurd de clipe beznele îi vrură
sisifului din teama mijlocie
și-n dans de ploi e-a mea ucenicie
de între cer și tine-n uvertură...
amorul nostru în nimic se scrie,
în sânge stihuri rele se-abătură,
tot urci o piatră de cuvânt la gură
mireasă-n nunta de zădărnicie...
în teatrul nopții șarpelui actriță
eu în păcat joc scenă-n măr căit
și e un cântec șoapta ta în iță...
iar carnea-ți este dulce la grăit,
iubirea-n drum din haos în peniță
plutind pe alb puțin mucegăit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Terpsihora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre versuri
- poezii despre teatru
- poezii despre sânge
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
Citate similare
Eu cu zadar dau vorbelor merinde
Eu cu zadar dau vorbelor merinde
să le înghită gura de hârtie
în seci măsele mestecând pustie
și clipa-n ceruri rece iar se vinde.
E toamnă-n nunta rodului din vie
și sânge crist necugete aprinde,
gândesc la tine-n tainele plutinde
pe-amor, mormânt de vise în sclavie.
Ebrietăți îmi strigă albe-n oase
și gol de carne umblu în schelet
femeie, de iubit slujind angoase...
În mine țipă zborul incomplet
și-n straie de amurg, sub stihuri joase
enigmei mi se-nfige-n stea stilet...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre sclavie, poezii despre iubire, poezii despre hârtie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre plâns sau poezii despre ochi
Penitenciar ideatic
E frica păsării să nu mai zboare
iar îngerul cu umbra lui se bate...
Din respirări mirarea ne străbate
aeriform amorul să coboare.
Pe chipul tău enigme ții și poate
vei deveni-n distanței ierni o floare
pe geam la Dumnezeu, când nu mai doare
ființa, lut în negrele capoate.
Scăldați în apa dulce de mistere
cu întrebarea cea mireasă-n gând
ne este-n sânge strigătul negând
a noastre existențe austere.
Mai trece vis, în viață făurind
din bezna grea de cuget hram jelind
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre negru, poezii despre lut sau poezii despre iarnă
Pălării pe un scalp cunoscut
tăcerilor e șoapta ta sudalmă
la stins de gânduri nopții pe tăișuri
amorul când ne zice măruțișuri
și trupul tău îl învelesc în palmă
în insomnii de patimă-n hățișuri
tumult e-n sânge, cruce însă calmă
la Dumnezeu ni-s îngerii în valmă
iar păsări sunt zidi acoperișuri
ci tu, femeie-n necuprinderi ale
cuvântului de liniști și de rost
incendiezi tenebre nupțiale
din neființa clipei ce a fost
mă naști iubind poemul vieții tale
scriind vecie visul anagnost
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Piket
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
Cântec pâinea amară
sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existența viciu, umbre-ntoarne...
e gândul nostru înhămat la carne
și-n vis nu suie, cugetând cu altul.
pe clipă veșnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor și-n cer lucarne.
îți beau seninul, limpede femeie...
a fi, nu ești, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă țin sub frunză și ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...
e încă-n neființă drumul mult
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre poftă sau poezii despre plumb
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre dorințe, poezii despre trandafiri, poezii despre tei sau poezii despre primăvară
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regatul
[Timpul, Femeia, Poetul]
Nisip de rouă-i timpul clepsidrelor de clipe
Și galeș amintirea a urmă se adună
Că mâine-i vis feroce-n ceasornice furtună
Ce-n sfert dimensiunii în rațiuni să țipe.
Să nu mă cugeți aspru femeie din surdină
Că-ndrăgostit de liră te uit adeseori
Acolo însă,-n slove, mereu îmi ești grădină
Din care urci spre slavă din miezul alb din flori.
În rest e-aceeași vamă venindă căpătâi...
Poetu-i cale-n vise, săracă și cu duhul
Că-n diamante-n stihuri înfometat rămâi
Viitorimea poate-ți va cumpăra văzduhul.
Feciori de regi la dame ți-or tot zgâi regatul
Dar te va știe lesne sărmanul, nu bogatul...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Europa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre monarhie, poezii despre vamă, poezii despre timp, poezii despre sărăcie sau poezii despre nisip
Din cer
O șoaptă de cer mai spală iubirea
De rele, de doruri, de orice cuvânt,
Când noi, supărați, ne pierdem cu firea,
Asmutem săgeți și-aruncăm vorbe-n vânt.
Suspinul pădurii ne-alină un gând
Și frunza oftează plutind ca un basm,
Ne zbatem în clipe, fiori ucigând,
Iar limba se umple de dulce sarcasm.
Cu zorii ce mâine apar peste noi,
O rază de soare ne-nvăluie-n cânt,
Ne ținem de mână, zâmbind, amândoi,
Ecoul își spune cuvântul cel sfânt.
Aceasta-i povestea! A mea și a ta...
Șuvoiul ne pierde în amănunte,
Tu lasă-l să curgă și nu cerceta,
Nici frunțile-n cer n-or să se încrunte.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre supărare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sarcasm
- poezii despre păduri
Prin tot ospiciul slovei
în caldul din păcat mister se coace
cu fruntea omul rece-a necuprinde
când frigul de ființă ni se vinde
din vipia infernului rapace...
cuvinte fără urmă am veninde
în tot zadarul stihului ce-mi tace
în ochi întâmplători de viciu-n pace
de lacrimi Șarpelui a da merinde...
în sângele ce-mi e pătat de vină
de Măr eresuri țipă-n bezne, fierb
și se așază-n Raiul în ruină...
femeie care-mi poposești în verb,
să știi, demența vorbei mi-e vecină
prin tot ospiciul slovei trec imberb...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre verb, poezii despre vecini sau poezii despre rai
Joc de-alint
De tu dorești, eu te doresc
Să mi te-alinți când te alint,
Privirea dulce să-ți privesc
Și-n sentimente să te simt.
De te doresc
Să mi te-alinți
Eu te privesc
Iar tu mă simți.
Cu mângâieri te-oi mângâia
Sedusă fiind o să te duci
Plutind spre visul ce-om visa
O să m-arunc, o să te-arunci.
Cu mângâiere
Te seduc
Către visare
Te arunc.
Și te încânt cu un descânt
De cântec ce-n surdină-l cânt
Dezgândurând din al meu gând
Cuvinte ce ți le cuvânt.
Descânt
De cânt
În gând
Cuvânt.
poezie de Eugen Lovin (10 august 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
Altar de vise
tu ai altar de vise pe retină...
deși din plumb nu-i aur, la o-adică
în tot seninul tău sunt ploi ce-abdică
din jilțul trist de toamnă și ruină
la stins de oameni fumul se ridică
din van a veșnic teatrului cortină
sub joc de îngeri, umbră genuină,
exist în pielea ta de șoaptă-n frică
Lumină fortuită spre esență,
în oul timpului beție-n miez
ci plânsul la izvoare-ntemeiez
sub clar de tine-n ludică absență
Că temnița-n eternal de visare
pe sub de nimeni tot o cruce are
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Ambiguu
tăceri pe gura ta ca de fântână
sub șoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veșniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
și-n șapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereți te strâng,
în mine porți o liniște vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieșită
din îngeri care în sicrie plâng
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pekinezul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre odihnă sau poezii despre moarte
Azi în zori
din depărtări de clipe te-amintește
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez și nefăptură
și-n pieptul visului din taine crește.
a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul clește
din pielea ta-n divin ce îmi grăiește
o poezie-n zodia cea pură.
înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi ești ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.
aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre stânci sau poezii despre somn
Între ceruri, la curbură
Între ceruri, la curbură
străbătând prin "țesătură"
unde timpul se îmbină
c-o aripă de albină,
din scânteia cea curată
ZÂNE fără trup se-arată!
vin din mituri cu dalb sânge
unde lupul nu mai plânge
și-unde tropotește viu
"glasul" fără vizitiu.
.
Aer, Apă, Cedri, Foc -
lepădați și timp și loc!
.
când spiralele se coc,
rotund cer și rotund joc:
cercuri învârtite-n floare,
pește negru - ochi de soare
șoapte limpezi fără gură,
pește alb - cu ochi de mură!
.
lunecată din lumină
umbra se topește-n tină
luna - mreană de argint
frunză-amară de alint
ierburi tainic foșnitoare
nicio urmă pe cărare
apa - magică licoare
în concentrice hotare
ceru-n ramuri luminate
contopite... câte toate:
nouă stele, opt coroane,
șapte munți, șase oceane
și cinci vulturi, patru zări;
înspre poartă trei chemări,
două mângâieri de vânt
și la mijloc un CUVÂNT
.
în ogilndă prin portaluri -
dans de flăcări, dans de valuri,
cântec lin, cântec duios -
cum e-n sus este și-n jos!
căci în noaptea peste fire
făuresc zânești safire
lăsând rouă pe câmpie
Sânziene-n dalbă iie!
.
sub mireasma de candoare
taina-i veche, TAINA-i mare
-
apoi... se topesc în zare
între umbre și culoare
-
lumea nu e precum pare
printre fire de cicoare
a rămas doar "Sunătoare"
unde-s oare? cine-s oare?
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre lumină, poezii despre foc, poezii despre vulturi sau poezii despre rouă
Absurd de toamnă
Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Și tot aștept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Pășind mirări de stih și flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Și a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniștii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre reciprocitate sau poezii despre oftalmologie
Vicii
întâmplătorii îngeri țipă-n vicii
îți suie-o rugăciune din țigară
a ceartă țuica strică pacea rară,
ci uneltești cu sfinți spre zbor indicii.
și clipe-n mâine ți se-adăugară
mereu în sân cu timpul, șarpe-al fricii
zidind pe calea albă edificii,
de cuget noapte-n insomnii de ceară.
păcatul din iubire sânge soarbe
îmi ești în carne foame nălucind
din setea ta izvoare se desprind
pe gură dându-mi vorbe, stihuri oarbe.
da-n urmă-s toate de mormânt nărav
cu Dumnezeu în piept și-n vis zugrav
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Minerva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din o lacrimă pe cer
îmi e din soare șoaptă ignifugă
iar luna-n noapte reazemă pereții
în a nefi, biserică a vieții
îmi stai zidită-n mici bucăți de rugă
din șarpe-n măr tocmită-n taina ceții
în văzul minții lenea te subjugă,
la dumnezei de mâine iarăși slugă
pe nins cu sânge unde-au scris poeții
te știu din zarva umbrei, nălucindă
pe strâmte spații, scurse-n nicăieri,
icoana coastei mele din oglindă
în stih flămândele învăpăieri
aveau o liniște de timp, să-ntindă
pe cer o lacrimă-nvelind tăceri
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi tăcute
în umbre-s ploi tăcute de miraje
ce-n solitarul trai îmi sunt morală
iar așteptarea ta-i de abur fală
spre cer o lacrimă să îmi degaje.
lumina cea tenebrelor rivală
tot duce de-adevăruri reci bagaje;
de literă mă aflu în sevraje
în apa cântecelor, neavală.
da-n piept simțeam înțelepciune mută
și-n plumbul nostru aur năvălind
filozofală-i piatra-n doi gemută.
poeme de vecie iscălind
îți e fiirea flacără temută
în tine nemurire devenind.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre singurătate sau poezii despre moralitate
Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre prăpăstii