Leul şi musca

O muscă, dând târcoale unui leu -
O muscă mare, pot să spun, o streche -
Când regele sorbea din heleşteu,
Îi bâzâi acestuia-n ureche:

N-am nicio treabă excelenţă, sire,
Şi nici nu spun ce spun la nimereală,
Dar cum vă sunt un fan, îmi ies din fire
Când văd că doamna voastră vă înşală!

- Vorbeşti tâmpenii, zise mânios,
Instantaneu făcând la gură spume,
Pe mine, leul cel mai fioros?
Pe mine, cel mai groaznic leu din lume?

Dar musca-i strecură în suflet şişuri
Şi-mpins de-al geloziei aspru chin,
Îşi urmări consoarta prin tufişuri
Şi o surprinse cu un leu vecin.

Morala se deduce la moment:
Oricât ai fi de mare şi de dur,
Nu strică uneori să fii atent
La bâzâtul celor dimprejur.

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi vulpea

Domnea în junglă, peste munţi, câmpii,
Un leu imens, cu coamă mare, creaţă,
Şi cele mai umflate fudulii
Din câte-aveau toţi leii încă-n viaţă.

Îşi alungase, rând pe rând, rivalii,
Leoaicele doar el să le iubească,
Şi obligă supuşii lui – vasalii,
De curte şi palat să se-ngrijească.

O vulpe, ce muncea ca secretară,
Şireată cum sunt vulpile-n poveşti,
Se-apropie de dânsul într-o seară,
Spunându-i: "ce bărbat, o, sire, eşti!"

Şi stărui aşa, linguşitoare,
În juru-i învârtindu-se mereu:
"Ce crupă şi ce coadă, ce picioare,
O, ce n-aş da să-ţi fiu leoaică eu!

Eşti cel mai leu din sute, din o mie,
Să ştii că de la curte nu mă duc
‘Nainte să-ţi măsor o fudulie,
Că vreau s-ajungi cu ea în Guinnes book!

Vai, sire dragă, numai de-o privesc
Puţin din dos şi mi se zbate cordul,
Mă lasă, aşadar, s-o cântăresc
Şi-n două zile-ţi validez recordul!"

Ca orice rege, leul, vanitos,
Voind ca toată lumea să vorbească
De cât e de bărbat şi de vânjos,
Marşă pe invitaţia vulpească.

Atunci şireata, pofticioasă tare,
Se-apropie cu zâmbetu-i ştrengar
Şi-i smulse fudulia cea mai mare,
Cu gura, să o ducă la cântar!

Iar leul, îngrozit şi siderat,
Urlă, dând frâu durerii lui şi urii
Şi umilit şi schilod şi turbat,
Se-ndepărtă în beznele pădurii.

Morala se deduce ne-ndoios:
Oricât ţi-ar fi de mare "avuţia",
Şi-orcât eşti de-ngâmfat, de vanitos,
Ascunde-ţi, cât se poate, fudulia.

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul unui leu

Avea românul în ogradă
Un prea uşor, bicisnic leu
Şi-atunci i-a mai tăiat din coadă
Ca să devină... leul greu!

epigramă de Emil Ianuş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi gazelele

Un leu din junglă, dur, cu labe grele,
Ce jinduia la pulpe de gazele,
Trecu şoseaua, mirosind o urmă,
Lăsată mai-nainte de o turmă,
Ce-a traversat prin zonă nemarcată,
Cum trece ea de fiecare dată...
Şi, neatent, cu gândul la cărniţă,
Căzu, atins de-o blondă şoferiţă
Ce n-apucase iute să frâneze
Şi-alunecă pe nişte căcăreze
Lăsate de gazele-n traversare...
Şi bietul leu, nenorocire mare,
Lovit de jeep în dosul personal,
Ajunse cu salvarea la spital.
"Să fie ale dracului gazele,
Şi oamnii tâmpiţi ce fac şosele
În plină junglă!" - blestema de zor
Şi se-angajă în faţa tuturor,
Cuprins de jale şi de mare febră:
"M-am hotărât, de mâine, trec pe zebră!"

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numeri leu cu leu

Din zi în zi eşti mai calic,
Dar caţi întruna-n buzunare
Să-ţi potriveşti salariul mic
La cheltuiala tot mai mare,

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăpastie

Dumnezeu e surd
Şi când trebuie să-i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Aşa se procedează
Cu toţi surzii.

Dar mie nu-mi înţelege scrisul
Şi când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În faţa unei conjuncţii,
Mă gândesc că mult mai uşor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.

Asta şi fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
Că nu-nţelege
Şi-mi face semne să-i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau să-i spun.

Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă şi opresc trecătorii,
Punându-le-n faţă hârtia mea,
Scrisă cum am putut mai frumos şi mai citeţ
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiţi,
Şi dându-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă să le spun totul repede
Prin viu grai.

Atunci mă pomenesc urlând
Ca din fundul unei prăpăstii,
Aşa cum urlă Dumnezeu
Când îşi face rugăciunea.

Şi de spaimă c-am asurzit şi eu
Uit ce-am vrut să le spun.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi valuta

S-a zvonit mai ieri că, undeva,-n savană,
Vieţuia un leu cu-aşa o mare blană
Cum nicicând n-avuse vreunul din strămoşi!
Astfel că turiştii, foarte curioşi,
Adăstară iute să cunoască fiara:
Stăbăteau cu ghidul, într-un jeep, Sahara,
Contra unei sume zdravene-n valută
(Un aşa spectacol merita o sută).
Numai unul, poate, foarte curajos
Şi sărac, pesemne, spuse: merg pe jos!
Doar că, din păcate, fiara sta la pândă,
Dornică de pradă, mare şi flămândă.

Iar morala-i veche, dar validă încă:
Dacă n-ai valută, leul te mănâncă!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talion

Dacă iubesc trandafirii? Desigur!
Asta nu-nseamnă că sunt trandafir
cum unii spun şi mă fac să mă mir,
dar că îmi plac cel mai mult, vă asigur.

Dacă sunt bun cu tot ce mă-nconjoară,
nu-nseamnă că n-am în jur supăraţi
nu doar pe mine: pe viaţă, pe fraţi;
Ce pot să fac? Lor le place să-i doară.

Dezamăgirilor, cred că sunt naşul:
plec şi îmi iau o tăcere ca scut
căci, din momentul când a apărut,
cel ce evită furtuna, nu-i laşul.

Spun ce gândesc şi îmi place-adevărul,
dar dacă doare, mai bine evit
şi îl păstrez doar în gând, liniştit:
fac să dispară din Eden chiar mărul.

Nu sunt perfect şi nu sunt campionul,
dar, când mă supăr ori dacă-s iubit,
totul întorc îndoit, înzecit,
sincer în legea ce-o ştiu: talionul.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru gândul născut din cunoaşterea "eu ştiu" îi este cel mai greu să creadă că tu eşti veşnic nenăscut! Orice om trece prin perioade de "Hai să nu îi spun delicate" prefer să îi spun mâhnire şi chiar uneori suferinţă, ele sunt inevitabile şi ştii care e frumuseţea lor? Aceea de a te aducă la mine! Dar nu la mine ca şi formă - aceasta ar fi doar schimbarea unei închisori vechi cu una nouă - ci la mine ca şi libertate. Pentru că doar atunci când vii la mine ca şi libertate vii la tine, la adevărata ta fiinţă. E acelaşi principiu ca cel al puiului care îi place în găoace, dar ar vrea afară.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică:

Am spus-o des şi-o spun mereu,
De ce-l aşez printre titani?
Că e şi-n epigramă LEU;
...1 LEU şi 25 de BANI!

epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petru-Ioan Gârda şi-a anunţat retragerea din activitatea epigramistică

Când Petru Gârda se retrage,
Va fi un leu ce nu mai rage,
Dar noi nu suferim deloc,
Că este liber primul loc!

epigramă de Ion Micuţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de iubire

E o nebunie cât de mult îmi plac oamenii
când îi dezbrac de învelişuri,
atunci sunt limpezi în lumina cerului
şi nu vreau să le văd suişuri, coborâşuri.

Nu pot să nu-i iubesc privindu-i limpeziţi
nu pot să îi detest de sunt nemiluiţi,
toţi au un suflet mare în pieptul lor prea mic
şi au în ei candoarea din marele nisip

Nu vreau să spun cu vină ceea ce acum spun
e doar o nebunie în scrisul taciturn,
dar asta e esenţa, sunt lepădat de mine
în sufletul ce-l port am loc pentru mulţime

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în ţara ta străin,
Să vezi pământul strămoşesc,
Din tot ţinutul românesc,

Vândut de-a lungul şi de-a latul
Străinilor, şi-acuma satul
E gol şi trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitaţi de soartă,
Vreo câţiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieţii,
Când văd ciulinii şi scaieţii,
În locul holdelor de aur
Din ţara lor, ca un tezaur,

Doar cânt de jale şi de dor
Mai scaldă-n unde blând izvor,
Când eşti în ţara ta străin,
Eu cred că-i cel mai mare chin.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fabulă pe unde scurte

Mai c-aş scrie-o fabulă şi eu
dacă n-aş fi Doamne leu
prin urmare o leoaică mică
văz cum zi de zi se tot ridică

Şi ajunge Doamne iartă
de trăieşte numai pentru artă
nu mai are fraţi şi nici surori
şi nici părinţi uneori

Însă leul ca să zic aşa
era mândru de copila sa
şi o pomenea în stânga şi în dreapta
până-află şi cel de sus de asta

Şi-o trimise parcă-n drumeţie
tocmai la a tatălui moşie
totuşi ea nu pricepu deloc
de ce leul seamănă c-un porc

Iar moşia la numărătoare
doar câţiva centimetri are
puiul de leoaică rău s-a supărat
tatăl ei că nu e împărat

Ci e-un simplu leu de tinichea
care-a ruginit deja
de morală ce să vă mai zic
leul a dat totul pe nimic

fabulă de Costel Zăgan din Fabule pestriţe-n cerul gurii (31 august 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (bănuitor): Nu cumva ai luat din bani?
Trifon: Vai de mine, excelenţă! Să mă trăsnească Sfântu' Ilie cu fulgerul său trifazic! Să mă ating eu de banii poporului?! N-am luat nici un leu! Ba am mai pus de la mine, din leafa mea decentă de lider! Am făcut economii... De două săptămâni mănânc numai covrigi!
Samson (cântărind sacoşa în mână): Minţi! Lipsesc pe puţin şapte miliarde!
Trifon (disperat): N-am pus mâna! Mă jur pe sfânta cruce! Ştiţi bine cât sunt de credincios!
Samson (fioros): Unde sunt banii, derbedeule? (Către mulţime.) Oameni buni! Acest aşa-zis împărat a păpat sudoarea clasei muncitoare!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie

O spun oricând, o spun oricui,
epigramist ca mine nu-i!
Sunt cel mai bun din vremea nouă,
dar, după primii 99...

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificarea unui şofer

Timid din fire sunt, vă spun,
Dar nu aş vrea s-abandonez;
Când beau, curajul mi-l adun
Şi pot oricât s-accelerez!

epigramă de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săpături

La Parc se auzi cum că pădurea
E cârmuită oarecum aiurea,
Că pe augusta Leului retină
S-a instalat o pată de rutină.
Ştirea n-a rămas fără ecou,
Ci, pentru-a instala un spirit nou,
O linie mai dreaptă şi mai clară,
Pe Cârtiţă adjunct o instalară.

Cei doi se aliară de minune,
Promiseră pădurii lucruri bune...
E drept, mai retezară din suişuri,
Mai stinseră ceva din luminişuri
Şi sărbători parcă erau mai dese
Şi şefii se pupau pe la succese...
Până-ntr-o zi, când scaunul cel mare
Se răsturnă aşa de brusc şi tare,
Că bietul Leu, şi neatent săracul
Se duse până-n văii de-a berbeleacul
Se mai târî cu gând să ias-afară,
Dar nu găsi nici propte şi nici scară,
Iar când anchetă fu să fie
Sub scaun s-a găsit o galerie.

Şi-ar fi zis Leul - regele "defunct"
"Aşa-i când ţi se pune o cârtiţă adjunct".

poezie de Nicolae Fulga (1999)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt leu

Nu am doar nouă vieţi
am cu şapte mai mult
şi mă recunoşti după coamă,
atunci când mă plimb stingheră
prin clarul de lună
şi le etalez stelelor dansul meu
cântându-le în bemol visul pierdut,
în fond este firească regalitatea mea,
sunt leu
şi-un leu este stigher în trist
mereu....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi pisica

La marginea savanei, pe-o potică,
Se întâlni un leu cu o pisică.
Vazând-o că nicicum nu s-a ferit
Din cale, cu respectul cuvenit,
Răgit-a leul cu acorduri grave
De tremură o tufă de agave:
-Dispari din cale-mi obrăznicătură,
Tupeul tău e fără de măsură,
Nu mă aclami, nu spui nici un cuvânt
Şi nu te-nchini umil până-n pământ.
Te voi îngurgita, pe legea mea,
Deşi nu imi ajungi nici pe-o măsea!
Scuipă pisica, straşnic, speriată
Şi se sui în palmier pe dată,
De unde, respirând anevoios,
Avu curajul să se uite-n jos.
Dar ce să vezi? De răget alarmat,
Un vânător pe leu l-a împuscat,
Şi astfel fiara crudă, africană,
Plăti infatuarea cu-a sa blană.

Morala
Cu cât te sui mai sus, în ierarhie,
Sunt mulţi, ce te doresc in panoplie!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua internaţională a cărţilor - Punctul de vedere al epigramistului

Mă-ntreb, când văd un grafoman
Făcând la edituri demersuri,
De ce aş scrie-ntr-un roman
Ce pot să spun în patru versuri?

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!