Leul și musca
O muscă, dând târcoale unui leu -
O muscă mare, pot să spun, o streche -
Când regele sorbea din heleșteu,
Îi bâzâi acestuia-n ureche:
N-am nicio treabă excelență, sire,
Și nici nu spun ce spun la nimereală,
Dar cum vă sunt un fan, îmi ies din fire
Când văd că doamna voastră vă înșală!
- Vorbești tâmpenii, zise mânios,
Instantaneu făcând la gură spume,
Pe mine, leul cel mai fioros?
Pe mine, cel mai groaznic leu din lume?
Dar musca-i strecură în suflet șișuri
Și-mpins de-al geloziei aspru chin,
Își urmări consoarta prin tufișuri
Și o surprinse cu un leu vecin.
Morala se deduce la moment:
Oricât ai fi de mare și de dur,
Nu strică uneori să fii atent
La bâzâtul celor dimprejur.
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre muște
- poezii despre lei
- poezii despre vorbire
- poezii despre vecini
- poezii despre urechi
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre soție
- poezii despre monarhie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.