Electorale

a oameni puţea secunda
pe tulpina veacului,
timpul se îndrăgosteşte de înger
într-o sexualitate jumate pământ jumătate celest,
tăiată, inima suie în piatră şi-n zbor

&

stăteam la o şuetă electorală cu Dumnezeu
de să suim tot Clipa în scaunul de la cap
şi-n poziţia erotică de lider al veşniciei momentane

El zicea despre necesitatea eternităţii părţii
din al patrulea orizont
eu aveam venele sparte întru aceea
că puţeam a heroină şi a femeie,
e adevărat, făcusem sex neprotejat

demiurgul era supărat tare în cadrul rozelor ofilite, electorale
tu nu mă mai iubeai neapărat
în stele fiind şi-n ploi împărat

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Asia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pâinea amară

sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existenţa viciu, umbre-ntoarne...

e gândul nostru înhămat la carne
şi-n vis nu suie, cugetând cu altul.

pe clipă veşnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor şi-n cer lucarne.

îţi beau seninul, limpede femeie...

a fi, nu eşti, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă ţin sub frunză şi ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...

e încă-n nefiinţă drumul mult

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersectări

năluci de clipe trec spre totdeauna
şi-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr şopteşte-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătuşate,
de-acolo-ţi cad tristeţile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbreşte-n întrebări
şi umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
şi-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.

&

mai toarnă foc pe flacăra subţire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărăţire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de şoapte-mi dai în sânge-orbire
şi-n văzul de lumină-mi eşti genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veşniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia "fermă" a unui subaltern

Şi-a depăşit condiţia
Şi-n faţa-atâtor şefi deştepţi
El şi-a impus poziţia!
Era... "poziţia de drepţi".

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2007)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

"Căci Harul lui Dumnezeu... ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti..." (Tit 2:11-12)

La şcoala-n care ne-am înscris,
La şcoala Harului Ceresc,
Aripi de rugăciuni şi vis
Ne cresc, ne cresc, ne cresc, ne cresc.

De-atâta slavă înnoiţi,
În toate părţile privim —
Şi-n marea Dragostei topiţi,
Iubim, iubim, iubim, iubim.

Ispitele ne-ar vrea învinşi.
Ne-ndeamnă şoapte să mai stăm.
Dar noi, de dorul Lui aprinşi,
Luptăm, luptăm, luptăm, luptăm.

În lături, ruşinoase căi!
Ne-am săturat tot robi să fim!
Cu ochii-n lacrimi şi-n văpăi,
Suim, suim, suim, suim.

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un vis că pot să zbor ...

Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalţ pe-un colţ de nor
Şi-n palme, strâns, să ţin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colţ să mă ridic,
Aşa că de la vis abdic
Şi cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

(eventualitatea atelierului)

Clipa e o femeie de stradă şi Timpul e peşte,
Eternitate cuprinde neclintirea de seamăn...

unii or zice că ţin doar truisme în perna albă de insomnii
şi-n hârtie duc baliverne feţilor ce-n mâine
or lăcrima poate-n vorbele mele privirea

Clipa e o curvă plătită uneori în aurul de lumină,
din ea se nasc fiori de grădină, a floare
din flori emoţii cât îi ajunge pleoapei să se aşeze pe văz
ridicându-se iute să şoptească ochiul spre zare

tu ştii toate acestea, cititorule din sevrajul de sânge de Clipă,
erotic drog al veşniciei în spaţii umane,
da' zic şi eu, să-ţi aduc aminte:
în vremea în loc Amor e-n sicrie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Cronos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de descompunere

Zadar fiinţă sângele emană,
e-n oameni existenţa bând minciună
morminte doar aievea sacru spună
sub cerul ploi ce-au izvodit o rană.

Tăceri de timp, cu miezul de furtună...
În clipa de amor şi pământeană
o veşnicie parcă-mi eşti sub geană
plătind a Mere-n Luntre împreună.

Păcatul viu, femeie, suie-n racle
ci doar în adormiri dumnezeieşti
de mântuire-i adevăr în Cleşti
prin a eternităţii habitacle.

La umbre-n rădăcini se descompune
secunda fiartă în deşertăciune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Maioneză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo flămând pe corabia serii

Îţi povesteşte-n sânge clipa viul
Şi-n vârf cu azi e-al vieţii tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îţi strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om îşi recunoaşte-n Fiul
Tu îmi înveţi cu liniştea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu şi-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veşnicie-n dinţi
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinţi
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul ştie,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reducere la singur amândoi

Tu ai în ochi privelişte senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindeşti în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în linişti moi şi-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea şi-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfinţire
În sânge ce pe cruce ţi-l ştiam
Şi răstignit pe orizont subţire.

Şi-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărţire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguu

tăceri pe gura ta ca de fântână
sub şoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veşniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
şi-n şapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereţi te strâng,
în mine porţi o linişte vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieşită
din îngeri care în sicrie plâng

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pekinezul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Vorbeşte, cântă ori... taci,
Femeie cu coastă de drac!
Şi-n rând, şi-n faţă şi spate,
Tu eşti stăpâna mea.
Dansează, priveşte ori... stai,
Femeie cu miresme alese!
Şi-n clipă, şi-n ceas de iubire,
Tu eşti în inima mea.
Porneşte, aleargă ori... veghează,
Femeie cu credinţă aleasă!
În dimineaţă, seară şi noapte,
Vorbe în rugă tu spui.
Întuneric, lumină ori... ceaţă,
Femeie, eşti o dulceaţă!
În doliu, mireasă ori... goală,
Tu-mi eşti licoare de viaţă.

poezie de Adelina Cojocaru (11 mai 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuaj în pielea lui Dumnezeu

Mormintele tăceau cu veche voce
şi-n tot era o linişte lichidă
curgând pe lut inert, o stea să-nchidă
în zodie apusă-n şoapte-atroce.

E unic zbor, din timpului omidă
în trai, veninda clipă să invoce
a dărui din duhul ei precoce
pe-a noastre nări renaştere timidă.

Motanul ornic trage la măsele,
se-mpleticeşte vremea pe picior
repausul etern să-l mai înşele.

Da-i ceasul neursit vătămător
căci tatuăm lui Dumnezeu în piele
o raclă-n teatru fără de actor.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Bismark
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slovă despre mine

lumină-mi este liniştea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu nefiinţa ce îmi neagă.

cu viaţa către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înţeleagă
peniţa-mi suie vise în desagă
şi-n toate e tăcerea ta neştearsă.

şi ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portiţa de intrare-n paradis
ne-aşteaptă-n coacerea de taine-n larvă.

privind oglinda însă tu eşti doar
o slovă despre mine-n dicţionar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Balloo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă eroilor

Un glonţ mi-a spart pieptul... Când ţara plângea,
Plângea jumătate din inima mea...
Un înger venise şi-n zbor către cer,
Un gând de luină, mă luase cu el.

Se-aprinde în ceruri o candelă - vis.
Aripa de ceară în foc s-a prelins.
Mă plânge poporul, mă cheamă, mă vrea.
Poporul rămâne în inima mea.

Mă cheamă părinţii - un fluturen zbor,
În vis, o lumină - o şoaptă de dor.
Troiţa se-nalţă un cânt către cer...
E viaţa şi moartea, un cerc de mister.

O inimă-n soare, prin voi m-am născut.
Aveam misiunea de-a fii pe pământ...
M-am stins pentru ţară, erou ne-nfricat,
Veghez libertatea de-aici, din înalt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru lăsarea vorbei

Femeie, ai la gură preacuvinte
Plăceri chemând în lut de poezie
Din buze verşi tăcere pe hârtie,
Pe masă-i ieri cu stihuri spre-nainte.

Spre mâine, muză, a nu fi-n pustie
Cerneala-n văz la nimeni să n-alinte
Îmbracă-ţi ale clipelor veşminte
Secunda să ne-aducă veşnicie.

Fiind, eternul bem din carpe diem,
Un loc de azi mereu rodind în minţi
Divinul de statuie-n strai de sfinţi
Înalt pe-adânc de şoaptă să descriem.

De nu şi-n zar ne va cădea uitare
Ne-om răsuci-n morminte sedentare...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea care creşte

Ploi de flori şi ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme şi lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.

În belşug şi-n sărăcie,
În mocirle şi-n icoane
Trece firul vieţii noastre
Cu virtuţi şi cu slogane.

Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.

Şi-n lumina-mpărăţiei
Unde ţara se-nnoieşte,
Pui armuri obişnuinţei
Sub o cruce care creşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hodie mihi, cras tibi

În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel...

Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi –
Căntă în clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,
Şi-n el!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă eroilor

(lacrimile nu se usucă nicicând din ochii poporului şi ai mamei)

Un glonţ mi-a spart pieptul... Când ţara plângea,
Plângea jumătate din inima mea...
Un înger venise şi-n zbor către cer,
Un gând de lumină, mă luase cu el.

Se-aprinde în ceruri o candelă - vis.
Aripa de ceară în foc s-a prelins.
Mă plânge poporul, mă cheamă, mă vrea.
Poporul rămâne în inima mea.

Mă cheamă părinţii - un fluture-n zbor,
În vis, o lumină - o şoaptă de dor.
Troiţa se-nalţă un cânt către cer...
E viaţa şi moartea, un cerc de mister.

O inimă-n soare, prin voi m-am născut.
Aveam misiunea de-a fii pe pământ...
M-am stins pentru ţară, erou ne-nfricat,
Veghez libertatea de-aici, din înalt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!