Din liră

Dacă, de-acum, e tîrziu
Şi ochii mei sunt seci -
Ajunge să-nţeleg...
Plecată eşti, pe veci!

Şi dacă-atît a fost
S-aştept în umbre reci -
Ajunge să-nţeleg...
Plecată eşti, pe veci!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, în veci slavă ţie!

Ţi-e sufletul fagure dulce
În veci însetat de izvoare,
Vin paseri în el să se culce
Şi-albine cu miros de floare.

Te pierzi în visări sidefate
Şi ziua şi noaptea visezi.
Clădeşti din noroaie palate
Şi aur în mlaştină vezi.

Tu cânţi când e moartea aproape
Şi-n hohote reci din senin;
Putea-vor o lume să-ngroape,
Tu nu auzi niciun suspin.

Eşti focul ce arzi în oceane;
Eşti sclavul ce cânţi în robie,
Eşti înger răpit din icoane,
Iubire, în veci slavă ţie!

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Nicolae Martinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu puteam să-nţeleg

Nu puteam să-nţeleg cum stă osul sub carne,
ce blestem îl apasă să suporte tăcut
îndurând umilinţa unui melc fără coarne
târâtor anevoie printr-un veac prefăcut
Nu puteam să-nţeleg de ce doare plutirea
ca o cruntă tortură născocită de popi,
ca o rană sărată, ca un gol, ca psaltirea
recitită-n răstimpuri de eretici miopi
Nu puteam să-nţeleg câte ceruri există
şi de ce fiecare nu îl are pe-al său
chiar de-ar fi să măsoare numai cât o batistă
năclăită de stele ca un geam de hublou
Nu puteam să-nţeleg care far mă încape
ca o haină lălâie şi din care ocean
vreo armadă de vise şi-ar croi peste ape
drumuri lungi către mine, s-acosteze în van
Nu puteam să-nţeleg de ce cântă copacii
sunt viori sau sunt arbori şi cum fabrică flori,
lemn de cruci, de corăbii, de ce-i tulbură macii
când răsar printre iarbă pe sub ei, trecători
Nu puteam să-nţeleg care umbră mă muşcă
pe furiş de călcâie sau ce câine dalmat
îmi adulmecă urma, presărând praf de puşcă
pân' la portul din mine unde zac exilat.

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

Cu mâini subţiri şi reci,
i-ai dat fior fierbinte:
Să treacă veci de veci,
Eu tot l-oi ţine minte.

Credeam că s-a oprit
În cale mersul lumii,
Că tot a-ncremenit
Ca trupul unei mumii.

Odată m-ai atins
Ş-apoi te-ai dus departe;
O stea pe cer s-a stins...
Păreri au fost deşarte.

Oriunde-acum sclipeşti
În depărtări albastre.
Tu nu eşti unde eşti,
Perdută printre astre.

Te ţine-aci mereu
A mea închipuire:
Tu vei muri, ci eu
Ţi-oi da o nemurire.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tăcerii

Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrăţişări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.

Trecutul imuabil îţi permite
Pe tine însuţi să te laşi să pleci
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrăţişări cad umbre reci.

Singurătăţii mele neclintite
Îi sărut ochii obosiţi şi deci
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărţi în veci.

Tăcerile sunt gânduri nerostite.

rondel de Mioara Anastasiu din Parfum patetic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tăcerii

Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrăţişări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.

Trecutul imuabil îţi permite
Pe tine însuţi să te laşi să pleci,
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrăţişări cad umbre reci.

Singurătăţii mele neclintite
Îi sărut ochii obosiţi şi deci,
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărţi în veci.

Tăcerile sunt gânduri nerostite.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi rămâne o rană deschisă... sau nu!

Nu-mi amintesc
decât lucruri uitate şi seci
ca-ntr-un vis urât...
clipele ni se-mpuţinează-
până şi gândul la tine imi sapă
uneori, locul de veci...
ce tristă chemare am avut
să-mi caut iubirea dintâi
dintâi plecată,
şi ce frumos ne-am prefăcut!

Azi, vrând să te caut şi vrând să te ştiu
pun clopoţelul peste lumânare,
să fac intuneric...
să-mi dezgrop sufletul aproape viu
să-mi amintesc că nu-s vinovată
dacă-mi iau bilet numai dus
ca şi cum din mine nu-s plecată...

Sunt bucurii şi dureri
peste care, poate ne-am întâmplat
de la care am întârziat
sau am lipsit nemotivat...
iubirea nu te-aşteaptă!
nu vine când vrei tu...
putinţei de a răbda sa-i dau o şansă?!
poate in cer, că aici pe pământ
voi rămâne o rană deschisă sau nu...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei foste...

Declar acuma, când tu eşti plecată
Că nu mă arde dorul pentru tine;
Te-ntrebi "de ce?"şi poate eşti mirată...
Dar ai uitat că eu mai am... vecine!

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era plecată

în lumea ei aproape de sfinţii
care n-au vegheat asupra ei
că aşa sunt sfinţii
nepăsători ca nişte copii
răzgâiaţi care se strivesc
nu vedea nimic şi părea alături
de nălucile dotate cu inteligenţă
divină care spuneau că adevărul
doare când nu eşti dispus
să asculţi şoaptele muiate
în amurg ce în noapte curg

era plecată pe linul unui apus
de soare în cântecul calm
bisericesc la început şi pop-rock
la final calcând triumfător

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe veci

Din flori frumoase de ciresi
eu imi doresc ca tu sa iesi
S-ataci cu buzele prea reci
Si inghetat sa-ti fiu pe veci.

Dintre ramuri sa imi sari
Cat or fi de mici sau mari
S-ataci cu buzele prea reci
Si inghetat sa fiu pe veci.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te sărutai culcată, dar buzele ţi-s reci:
O sărutare fără de răspuns în veci de veci.

distih de Tudor Arghezi din Catrene şi distihuri (Versuri-1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La mulţi ani, femeie! Vieţii eşti scânteie!
Să fii fericită! Veci de veci iubită!
Să te ocolească a greului năpastă!
Zâmbet să primeşti... şi să dăruieşti!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniţi

Tu eşti cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărţim.

Tu creşti în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu" eşti "eu"!

Ştiu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îţi scriu dorul meu.

Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciţi
Goniţi din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniţi!

poezie de Gabriela-Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil

Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.

Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.

Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.

Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-şi aduce aminte că a fost în atâtea rânduri indus în eroare de propria sa judecată, nu-i prost dacă nu se fereşte de ea în veci de veci?

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tu
o săgeată pornită
din lumi doar de tine ştiute
eu
altă săgeată plecată
din ochiul verde căprui
spre zidul care
iată
reverberează
în fereastra cetăţii care ştie
că azi
săgeata are gust de trădare

zeii sunt obosiţi de prea multe amurguri
şi se ascund
în spatele oglinzilor ovale

la mine ajunge un dinte
din vârful de stea
tu eşti cel care mânuieşti arcul
ţii degetul strâns pe săgeată
de ce ne condamni pe-amândoi
la o singură viaţă
eu verde căprui
tu înveşmântat în zăpadă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti, precum o floare,
Adevărat, nu este vina ta,
Că te-a înzestrat natura muritoare,
Să fii chiar mai frumoasă decât ea.

Ce frumoasă eşti, precum o stea,
Întregul univers îl luminezi,
Tu să veghezi mereu asupra mea,
Pe cerul meu în veci să străluceşti.

Ce frumoasă eşti, a mea regină,
Cât te iubesc, tu vezi în ochi mei.
Ei plâng ca să te vadă fericită –
Iubito, te rog să plângi cu ei.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului ce zboară

Mi-a trebuit o viaţă să-nţeleg,
Că timpul meu într-o clipită zboară,
Că nu l-am împarţit ca un strateg
Şi nu l-am preţuit ca pe-o comoară.

Dă-mi, soartă, timpul înapoi întreg,
Ca ferecat să-l ţin într-o cămară!
Mi-a trebuit o viaţă să-nţeleg,
Că timpul meu într-o clipită zboară.

Misterul timpului n-am să-l dezleg,
Cum nu-l aflară cei ce-l căutară.
Mi-e frate bun şi n-am să îl reneg
Şi ultima secundă mă-nfioară.
Mi-a trebuit o viaţă să-nţeleg...

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti modest, se spune că n-ai făcut nicio ispravă. Dacă eşti strălucit, se spune că eşti orgolios. Dacă eşti pios, se spune că eşti ipocrit. Dacă eşti puternic, se spune că eşti despot. Dacă eşti tăcut, se spune că eşti ciudat. Dacă eşti blând, se spune că eşti linguşitor. Dacă eşti perseverent, se spune că eşti încăpăţânat. Există oare vreo calitate ce nu poate fi tendenţios interpretată?

proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de dragostea ta

Tu-mi eşti un înger ce te scalzi
în apa nemuririi,
de acolo mă-nlănţuieşti
în mrejele iubirii...

Tu-mi eşti un trandafir crescut
sub razele de soare
şi-n viaţa mea ai apărut
să-mi vindeci, ce mă doare...

Tu-mi eşti şi zâmbet şi lumină
şi-mi vindeci sufletul de dor,
mă faci să am o viaţă plină
şi azi, si mâine, până mor...

Din vis, în viaţă mi-ai trecut
şi-n veci m-ai vindecat.
Tu-mi eşti iubirea ce am vrut,
,, Cea fără de păcat"...

Rămâi acolo unde eşti,
în viaţa mea cea bună.
Tu-mi eşti iubirea mea pe veci
şi visul cel din urmă...

poezie de Florea Fane Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul de umbre

Pescuiesc umbre!
Cu trupul meu eu pescuiesc umbre!
Şi ce dacă? Şi ce dacă pescuieşti
ce-ai fost
şi ce vei fi
cu ceea ce eşti?
Taci! Tu nu vezi că pescuiesc umbre
ce mă întreabă de ce pescuiesc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!