Steaua
Cu mâini subțiri și reci,
i-ai dat fior fierbinte:
Să treacă veci de veci,
Eu tot l-oi ține minte.
Credeam că s-a oprit
În cale mersul lumii,
Că tot a-ncremenit
Ca trupul unei mumii.
Odată m-ai atins
Ș-apoi te-ai dus departe;
O stea pe cer s-a stins...
Păreri au fost deșarte.
Oriunde-acum sclipești
În depărtări albastre.
Tu nu ești unde ești,
Perdută printre astre.
Te ține-aci mereu
A mea închipuire:
Tu vei muri, ci eu
Ți-oi da o nemurire.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!



Vezi poezii despre mâini, citate de Ion Luca Caragiale despre mâini, poezii despre moarte, citate de Ion Luca Caragiale despre moarte, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.