Ȋntr-o după-amiază oarecare

istoriile se scriu
lângă sobe de teracotă
şi mese goale de lemn
ca un îndemn
care perpetuează
amiază după amiază

se scriu pentru a fi citite
pe ascuns
de cei care n-au nevoie să ceară
dreptul de a cânta la chitară

e de ajuns
pentru a trece mai departe
într-o după-amiază oarecare

când liniştea din jurul tău
devine semn de întrebare

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire după amiază

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îţi răspundeam,
aşa cum fredonai tu răzleţ
într-o după amiază.

mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îţi răspundeam,
doar le mai cad petalele puţin
după o ploaie răzleaţă
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,

mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărţiri,
nu, ţi-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puţin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiţi
într-o după amiază
răzleaţă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bipolară

dacă mâinile se-mpreunează
mai mult la amiază

dacă te-ncrucişezi
mai mult cu zăpezi

dacă ai tâmplele obosite
şi grele
mâinile surcele

dacă ţâşneşte sânge din talpa
sub care stă Magdalena
e semn că
se eliberează din bolduri
zdrenţele uşii
la care ai bătut
nepriceput
odată cu mine

deşi eram
pe partea cealaltă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea

în fiecare dimineaţă pe stomacul
gol, pentru liniştea oraşului, scriu
o poezie liniştitoare
şi e bine şi pentru mine şi pentru
liniştea mea, din cauză că
în fiecare
dimineaţă scriu o poezie liniştitoare
în liniştea
tuturor străzilor, şi aşa liniştite şi goale (?!) atunci
cum să nu
scriu în dimineţa zilei de azi
o poezie cu gândul
la orele de linişte pronunţate în chip
natural
pe căile noastre, ah, de
comunicare
unul cu unul şi altul cu altul?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După-amiază caldă

Căci Dumnezeu
Mi-a dat să scriu
Aceste rânduri.
Credeam,
Numai să privesc.
Le public,
Şi poate,
Din umbra unei terase,
Într-o după-amiază
Tăcută, cu soare,
Va trece o pasăre,
Departe,
Ca printr-un parc...
Gândeşte-te atunci
La fastuosul basm.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă, Doamne, ca cei care aprind lumânări în plină amiază pentru a Te celebra, să-i tolereze şi pe cei care se mulţumesc doar cu lumina soarelui tău.

Voltaire în Tratat despre toleranţă (1763)
Adăugat de ludwig5bn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frică-mi e de casa care nu-i a mea

frică-mi e de casa care nu-i a mea
să nu vină noaptea elfii şi s-o prade
să se umfle în pene, ce bine le-ar şade
să cânte cu şatra seara cocardea;
şi-o admir ca pe o muză
cu frizura ei modernă
că dintr-odată mi se pare ternă
semănând cu o meduză;
frică-mi e de casa asta dintr-odată
pe care-am iubit-o cum iubeşti o fată
înaltă şi zveltă, şi cu ochii dulci
pe care-o visezi când mergi să te culci
dar n-a fost să fie şi nici nu va fi
să-mi aducă zorii zvon de ciocârlii
la fereastra mea de lemn
pentru tainic un îndemn
că nu mai departe, mâine la amiază
într-o stare trează
voi da ochii cu o piază
cum mi-ar da soarta un semn
musca şi căciula, la prea multă vorbă
când e vorba de o ciorbă
dacă nimeni nu mă întreabă,
mai bine să-mi văd de treabă!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o frumoasă după amiază, pe când în casă domnea liniştea, mă jucam în "colivie" (încăperea care dădea spre stradă) cu oalele şi străchinile mele, dar pentru că nu ştiam ce să mai fac cu ele, azvârlii unul dintre aceste vaase pe stradă şi mă bucuram auzind zgomotul vesel al cioburilor. Fraţii von Ochsenstein, care vedeau că isprava mea îmi făcea atâta plăcere, încât băteam cu mare voioşie din palme, strigară: "Încă una!" Nu pregetai să mai azvârl încă o oală şi cum ei continuau să ceară "Încă una!", "Încă una!", spărsei de caldarâm toate străchinuţele, tigăile şi căniţele mele.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva anume

e nevoie de fiecare om
pentru ceva anume

de exemplu
cineva care să ştie
cum se ridică din spume
avatarul nefericiţilor

de cineva care mormăie
nu numai în somn

de cineva care bâiguie
despre orbită
cum că ar fi fost construită
din amalgamuri de cuarţ şi pirită

e nevoie să fim indulgenţi cu aceia
care slăvesc femeia
degeaba, aş zice

ea ştie să se ridice
din păcura morţilor
bărbatul îi întinde o mână
aşa se face
ea se încăpăţânează şi zace
ani la rând pe ascuns
într-un carusel neuns

e nevoie de oameni
pentru ceva anume care
ne trage înapoi

oricât de sarcastic ar fi anotimpul
ziguratelor inundate de ploi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solubil

Când plouă, nu mai scriu, e poezie
Afară, nu la mine pe hârtie,
Ce s-a udat şi sfârâie, ca semn
Că arde numai pentru că-i din lemn.

De dorul tău, de ce mă rup în două
Ca un tăciune, când pe mine plouă
Şi de ce, negru, mă dizolv apoi,
De doru-ţi, când nu suntem amândoi?

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (25 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Aşa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingăşie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuţei mele.

poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cânta o chitară
Într-o seară de mai
Peste umărul meu
Îndărătul
Ochiului prăfuit ca
O vitrină cu toate manechinele
Fără chip
Decolorate şi goale
Undeva se stingea o ţigară
Într-un hohot strident şi
Scrâşnetul unui scaun ruginit
Pe beton
Ziua ridica stoluri de
Vise gri peste umbra
Unui clopot bătând
De vecernie
Un înger căzuse din cer
Şi asculta
Îşi pusese aripile sub genunchi
Lângă el
Şchiopăta viaţa
În pălărie i se strânseseră cumva
Treizeci de bănuţi
Dar
Peste toate
Cânta o chitară
Într-o seară de mai

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

scriu pe traiectorii nevăzute
despre fotonii lovind trupul
revărsarea aceea lentă gata să ţipe
neinventată de noi
ca şi cum o busolă urmăreşte fuga mea spre tine
poemul începe mereu de departe
unde tu respiri liniştea zilei aşezând desprinderea de lume
sub arcada veşniciei
alegând mereu o coborâre cu un răsărit continuu
probabil vuietul auzului e mereu acolo
pentru că poemul meu e lipit cu fluturi
şi literele cunoscute chiar şi în tăcere
chiar şi într-o abstinenţă distorsionată
spre tema ieftină plină de umbre
scriu într-o regăsire înregistrată în lumina din ochi
mi-e de ajuns un colţ verde de toamnă
şi-un timp de tine nepustiu

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, una, nu scriu pentru recenzori. Cu siguranţă, nu scriu pentru a-mi măsura puterile cu alţi scriitori. Nu scriu nici pentru a eleva minţi. La asta, se pricep toţi ceilalţi, mai citiţi şi mai aprigi decât mine. Eu scriu, ca să ajung la inimi.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joi

Eu încă scriu pentru tine
Lungi poeme cu vremuri bune
Inventez pretexte de bine
Colorate cu sâmburi de tăciune

Şi mai scriu şi pentru mine
Incantaţii de fericire
Rupte din soare apune
Sperând să mai cred în iubire,

Eu încă mai scriu pentru noi
Pentru tot ce a fost nefiind să ne fie
Pentru viaţa de aici şi apoi
Eu încă mai scriu pentru ziua de joi....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scriu doar pentru oamenii din jurul meu, ci în egală măsură şi pentru cei care sunt deja morţi sau nu s-au născut încă.

citat din Jean Dutourd
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

Scriu.
Pentru cine scriu?
În ce inimi
va găsi ecou
cuvântul meu?
Există un număr
asfixiant
de restrâns
de singuratici
care pot înţelege
ce scriu.
Fiecare
vorbeşte cu el însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă noaptea cu parole

După amiază de doi bani
Când zvârl în jurul meu cu vise
În urbea în care mie mi se
Întinde o cursă peste ani

Înfloresc grădina merii
Sângele a porins să fiarbă
Cu neliniştea din iarbă
Şi cu ciutele tăcerii

Cărăbuşi şi libelule
Într-o ţară unde hot
Curge timpul îndărăt
Şi mă caută patrule,

Cer un ultim armistiţiu
Sub castanii de aramă
Und dau timpului vamă
Rimele de exerciţiu

Plouă noaptea cu parole
Peste o linie de front
Dincolo de un afront
Şi emoţii cu sistole

Axul lumii se înclină
Şi aleargă după fluturi,
După oşti din care scuturi
Dozele de cocaină

Viaţă lungă, viaţă scurtă
Lumea duce iar război
Celor care ca şi noi
N-au nici turtă, n-au nici iurtă.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce iubim femeile? Pentru că-ţi spun exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii. Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază

Dumnezeu sparge nuci în Rai
să-şi plătească ultima chirie.
Pe frunzele de leurdă îngerii
fumează
în hamace "braţ la braţ"
iarbă cu aromă de după...
amiază. Soarele cu un semn de carte
doarme pe burtă
doarme şi împarte căldură.
Doi viermi în craniu
se distrează în loc de cercei.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearcăne de sticlă

cearcăne de sticlă
sub ochii de lemn
sunt semn
că mama se tocmea
în iarmaroc
cu toţi sfinţii
şi părinţii
care se ţin de mână
şi rânjesc dinţii
la fusta decolorată
pe care, odată,
o purtam
pe dos
ca nimeni să nu mă deoache
până la os.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!