Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Plouă noaptea cu parole

După amiază de doi bani
Când zvârl în jurul meu cu vise
În urbea în care mie mi se
Întinde o cursă peste ani

Înfloresc grădina merii
Sângele a porins să fiarbă
Cu neliniștea din iarbă
Și cu ciutele tăcerii

Cărăbuși și libelule
Într-o țară unde hot
Curge timpul îndărăt
Și mă caută patrule,

Cer un ultim armistițiu
Sub castanii de aramă
Und dau timpului vamă
Rimele de exercițiu

Plouă noaptea cu parole
Peste o linie de front
Dincolo de un afront
Și emoții cu sistole

Axul lumii se înclină
Și aleargă după fluturi,
După oști din care scuturi
Dozele de cocaină

Viață lungă, viață scurtă
Lumea duce iar război
Celor care ca și noi
N-au nici turtă, n-au nici iurtă.

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Untaru

Pecețile cu dichis

Cele care pentru noi s-au scris
N-au mai fost citite după
Dar nici ei poată rupă
Pecețile cu dichis

Am pierdut apoi cărarea
Deși ei spuneau invers
Ornicul din univers,
Tuturor le lua darea

Și privind din nou oglinda
Greu ca să mai recunoști
Ce himere, câte oști,
Făceau noaptea să troznească grinda

Împărate, Împărate
Iartă, că ne dăm bătuți
Bucuroși de servituți
Slugile răscumpărate

Dacă plouă sau nu plouă,
Noi ne-am dus pe umeri vina
Întunericul, lumina
N-o s-o facă pe din două!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Revistă de front

motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de pușcă,
Dormitează conștiința într-o cușcă
Și pe umeri o purtăm tot noi.

Ziua bună, veri soldați,
Cum o să ajungeți voi
În postura de eroi,
Fără tați adevărați?!

Nu curajul vă lipsește
Și nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci mai prinzi pește;

În zadar priviți cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!

Suntem zilnic în război,
Dar strigăm întruna pace,
Nimeni n-are ce ne face
Până-n lumea de apoi!

Pace și război. Totem.
Voi sunteți mereu în urmă,
Iar istoria nu scurmă
Decât până unde vrem.

Voi, civili, civilizați,
Ne-ați dat un harpon cu care
V-am ucis pe fiecare
Și-acum ne priviți mirați.

Veți fi scris voi în statut:
Noi vrem binele cu sila
Dar vedeți că Pancea Șila
Se conjugă la trecut.

Demolăm pe rând muzee,
Nimeni nu ne-a întrecut,
Cine n-are loc sub scut,
Sapă noaptea la tranșee.

Avem spada și balanța,
Legea poartă uniformă,
Ce-a rămas, e doar o formă
Ce-o dictează circumstanța.

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 octombrie 2018.
Distribuie

Păpușa pe care nu am avut-o

Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...
Luna alergă după mine,
pe strada pustie dar plină...
Acum, nici măcar nu plouă,
pentru că în jurul meu
înfloresc ghioceii...

Autoportretul și-a pierdut
creionul care mă cunoaște,
undeva într-o toamnă
de demult...
Încâlcesc adevaruri
pierdute pe un val de tristețe...
E o zi bună
pentru a inventa lumi!

Păpușa pe care nu am avut-o
Ți-am dăruit-o ție la prima ocazie.
Dar tu ai uitat că trebuie
vorbești cu ea din când în când;
Stă uitată în mormanul tău de jucarii...
Și tace...

Păpușa pe care nu am avut-o,
pe tine te iubește mai mult...
îmi e dor de păpușa care te iubește pe tine...

Când sunt singură,
mai atârn doar de vise...

Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...

poezie de din Sfârșit de Autograf (5 iulie 2011)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Nici un sclav și nici un rege

Cere-mi luna de pe cer
N-am zic că nu se poate
Zborurile noastre toate
Sunt pătrunse de mister!
Nici un sclav și nici un rege
Poate n-a-ndrăznit -ți pună
Peste frunte o cunună
Fiindcă nu te înțelege!
Și se scurge suferindă
Ziua celor ce preferă
Plânsul tău de baiaderă
Spânzurat într-o oglindă

Parc-aș fi la o-nchisoare
Țarcul care dă fiori
Unde nu mai poți mori
Dacă ai iubit o floare!
Cercul nostru s-a închis
Dincolo de el, nu mai poți trece;
Noaptea piramidele aztece
Poartă fluturi spre abis.

poezie de din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Zamfirescu

Sunt oameni care ne conduc, aleși din patru în patru ani, care vin din alte zone, alte meserii și care habar n-au de cultură. Și vine câte unul, se scarpină în cap și îi vine o idee. Și după aia, când vine peste patru ani altul, are o idee exact opusă. Și așa ne dăm noi mereu cu stângul în dreptul... Ideea e că într-o degringoladă poți faci ce vrei. Ea convine cui trebuie convină. Și celor care ne conduc din afara României.

citat din (2013)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

plouă peste planetă
cum n-am mai văzut
de peste o mie de ani
cu lacrimi de sânge alb
ne plouă frigul din noi
de parcă ceru-și despică
sternul în multiplu de doi
între nori
luna mătură furioasă
cioburi de lacrimi și vise pierdute
în ploaia ce cade și curge
atât de târziu pentru noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După ce căprioara a ros lanțul, după ce a scăpat din cursă, după ce a rupt cu puterea ei plasa, după ce a ieșit din pădurea înconjurată de un brâu de flăcări și după ce, în fugă, a sărit cu iuțeală dincolo de locul până unde ajungeau săgețile vânătorilor, ea cade într-o fântână. Ce poate facă eroismul când destinul este potrivnic?

în Panchatantra
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țărmul stropilor fluturi

Mai plouă pe aripi de fluturi
Uitați pe fărâme de lut
Din țărmul pe care îți scuturi
Un timp reîntors din trecut.

E-o ploaie ce vine ude
Albastrul din aripi lucind
În focul cuvintelor iude
Ce-i vor, în tristețe, murind.

Și plouă c-o ploaie-ndârjită,
Pornită facă prăpăd
În lumea de fluturi golită
Și-n timpul pe care-l revăd.

Îmi pare că ploaia-i trimisă
De-o veche privire ce-o știu
Plecată din lumea promisă
Spre țărmuri pierdute-n pustiu.

De lacrimi de vise e marea,
Cu valuri de noi începuturi
Iar ploaia, nu-i ploaie – e starea
Când sufletul plouă cu fluturi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Armistițiu general

E-atâta pace în ogradă
Că dulăul s-a lungit la umbră
Un glob de jar cărările-mi adumbră,
Nici pic de vânt căldura mai scadă!

În jurul meu un dans de buburuze,
Dorm întins sub două pălării
Furnici și melci răsar din bălării
M-a părăsit și ultima din muze;

Timpul parcă s-a oprit în loc
Printr-un armistițiu general
Amintirea unui mareșal
Răzbate prin hrisoavele de foc

Ce mi-am dorit, nu mai doresc de fel
Caravanele nu mai pornesc la drum
Sahare, dune, amintiri, un fum
Furtuna bate doar prin portofel

Nici grijă, foame, datorii scadente
Dar nici pretenții la vreo scară
De unde să mă dea din nou afară
Nu mai simt silit fac la fente

Un dolce vita cu program redus
La mine-n curte risipit prin iarbă
Azi nici revolta n-a mai prins să fiarbă
Că toate, toate astea m-au sedus!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Și zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, și-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veșnic ne grăbim.
Trebuie facem și una, și alta,
Trebuie mergem, trebuie venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă și trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu și de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar ființe mute.

Timpul ne aleargă. Hai -ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul și trupul ni le obosim
Si scânteia vieții, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideți trăim iar, cu-adevărat!
Haideți ne pese, ne bucurăm
Si ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni și să știm ce-i doare,
Să râdem, plângem, ne întâlnim
Nu doar când se naște sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a ști când viața ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârșit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Și nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.
Edgar Lee Masters

James Garber

Îți amintești, trecătorule, de cărarea bătătorită de mine
Peste terenul unde se află acum clădirea operetei,
Pe când grăbeam cu pași repezi spre serviciu, de-a lungul atâtor ani?
Înțelege-i semnificația cu înțelepciunea inimii:
Și tu vei trece la fel, iar dealurile de la Miller's Ford
Nu-ți vor mai părea așa de îndepărtate;
Asta se va fi întâmplat mult după ce le-ai văzut lângă tine,
Dincolo de cele patru mile de pășune –
Și după ce dragostea femeii va fi amuțit,
Încetând -ți spună: "Te voi salva";
Și după ce chipurile prietenilor și ale rudelor
Vor fi trecut deja în fotografii decolorate, îndurerat tăcute,
Având aerul acela care înseamnă:
"Nu putem te ajutăm";
Și după ce vei fi încetat reproșezi oamenilor
Că s-a unit împotriva sufletului tău nevinovat –
Ei înșiși strânși la miezul nopții și la amiază
Pentru a vedea cu ochii ațintiți propriul lor destin.
După ce vei fi înțeles toate acestea, gândește-te la mine
Și la poteca mea, a celui care a trecut dincolo și care a știut
nici bărbat și nici femeie, nici chin
Și nici datorie, nici aur și nici putere
Pot ușura aleanul inimii,
Singurătatea sufletului!

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Vladimir Potlog

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânți la pian și în sobă aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut ne alinte.

poezie de (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste care?...

Peste care zi din viață, te-am găsit și admirat
Pe ce față și prefață, cartea, rost și-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colț de viață, ne-a plăcut și ne-a durut!

Peste care colț de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, brațele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?

Peste care amintire, te-așez, te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în șoaptă, te-alung sau te chem
Peste care zi din viață, ai împrăștiat blestem?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Pentru suprema seminție umană,
Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,
Eu am fost lipsit de cupă la al străbunilor ospăț,
Și de veselie lipsit, și de onoare.

Pe umeri mi se aruncă câinele-lup,
Dar după sânge eu nu sunt lup peste vreme:
Mai bine, ca pe o căciulă, băgați în mâneca
Șubei fierbinți din stepe siberiene...

Ca nu văd nici fricoși, nici noroi vâscos.
Nici însângerate coaste în roate;
Ca să-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,
În ale lor primordiale frumuseți codate.

Du-mă în noapte, unde curge Enisei
Și pinul ajunge până la stele lucide,
Pentru că, după sânge, eu nu-s lup peste vreme
Și pe mine doar cel egal mie mă va ucide.

poezie clasică de din revista "România literară", nr. 26/2008 (1935), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cer înflorit

Pe mormântul mamei plouă,
Cerul parcă-i după somn,
Încolțind iubire nouă:
Ție doamnă, mie domn!

Ți-a-nflorit mormântul, mamă,
Căci în ziua de Florii,
Cerul te primea la vamă
Bucuros, cu bucurii...

Cât ai îndurat, măicuță
vezi din cer zâmbind,
Roagă-te și-acum, drăguță
Pentru mine, mulțumind.

Să mai înfloresc o dată
Din rugăciunea-ți curată,
Din ochii-ți din cer plouată,
Să răsar, fiu iar tată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unii cântă, alții beau

Unii cântă, alții beau,
Alții-aruncă zarurile,
Peste veacul obosit
Timpul s-a oprit.

Dacă fiecare din noi am visa
Măcar un vers într-o lună
Lumea aceasta de tinichea
Ar fi cu mult mai bună.

Fărâmițați-vă-ncet inima
Ca pe-o bucată de pâine
Și împărțiți-o cu altcineva,
Moartea vine ca mâine.

Unul dansează cu un cui înfipt în cap,
El e omul de tablă,
Poștașul și-a oprit bicicleta, mirat,
Jandarmul n-are nici o treabă.

Bate un vânt de o mie de ani,
Vântul ce-aduce jale,
Guvernele și curvele ne caută de bani,
Poate s-ar impune-o schimbare.

Nu mai găsesc nici un ceasornicar
Logica să mi-o repare,
După semnalele din calendar
E ora de culcare.

Deodată inima mea a căzut
În lanul de iubire
Știu că nu vreți s-o luați cu-mprumut,
Păstrați-o ca amintire.

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de din Folk (2009)
Adăugat de Cristian BuicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri de primăvară

Iarna cu potcoave argintii de gheață
Plânge după colțuri cant de despărțire,
Șuieră-n tăișuri vântul alb subțire
Soarele-și ascunde razele în ceață.

Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic
Păsări -nfioare din grăbite triluri,
Care joacă farse iernii-n vodeviluri
Cu orchestra prinsă-n peisajul rustic.

Fluturii îndrăzneți ce sfidează timpul
Caută flori întredeschise-n pripă,
Le pudrează visul sub a lor aripă
Bucuria urcă-n pas cu anotimpul.

Stele-n cerul nopții își asmut irișii
Aburi din pământ, firele în lumină,
Bagă în ispite merii din grădină
În ochiul dimineții, înfloresc caișii.

În surdină pune-mi la fereastră vise
Mă întind afară pe covor de iarbă
Lasă-mi în iubire porțile deschise
Și oprește seva-n care-o să mă fiarbă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Geană de rouă

Așa trec eu cu soarele pe umăr,
Când vezi arătura bolnavă!
Rimele bat în miez fără număr
Și zac pe-o oglindă concavă!

E drumul potcoavă, șiruri întregi,
Aleargă prin streașini deschise
Tu mamă întreg înțelegi
Că-s bolnav după vechile vise,

Se lasă căldura și curge un râu,
Pe mâinile arse, osoase de vreme,
Ai duce la moară sacul de grâu,
Da-n tine și forța se teme...

Aștepți ca să vină, băiatul ce-i dus,
Să mai treacă o clipă prin tindă,
Faci cruce, ochii săgeată în sus,
Vecinii din rugă nu te desprindă!

Și clipa se duce... și ziua și anul,
Tu-n spate mai pui o desagă,
Întinzi cât se poate și voie-ți dă banul,
La poartă copilul dorind ca să-ți tragă.

Dar nu e nici astăzi, se coapseră merii,
Îi scuturi, că-n ei nu poți te sui
Și poate dă Domnul în scapătul serii,
Să vină băiatul și mere -i pui...

poezie de din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântarea cântărilor

am zile când îmi amintesc
soarele
intră în casă iar eu
mulțumesc lucrurilor din apropiere
că am
pentru ce nu caut ceea ce caută lumea
bani
respect
onoare
libertatea de-a alege binele și răul
tot mai aproape de buzele tale
false precum zâmbetul unui clown ce reprezintă
atracția vieții
în orașul meu ridicat pe acte de violență
lipsurile provocau anii întunecați peste care
iubirea trecea cu buretele
ploaia umplea trotuarul de spumă
aplecam în fața acelei ape de sus
și ziceam
asta-i sare din trupurile celor care n-au ascultat
dacă în loc de stropi suflete se înalță și se întorc
din straturile mai reci ale atmosferei
sunt sigur că unuia ca mine provenit din Sud
nu i-ar plăcea în cer
am avut timp să-mi văd încercările
bucuriile refuzate
viselor despre ce nu trebuia să-mi doresc
mie cel ce vă vorbește
cărțile îmi dau voie plâng
în pumni
strigându-mi numele
runele
cele mai ascuțite tăceri
din iubirea ta după care săpam în bărăganul uscat de uitarea
primilor oameni arși pentru convingerile lor
adevărat
nu trebuie să-mi fie frică de
cei neputincioși
îmi oferă comorile mâncate de molii
desfac mâinile și ațe lungi se destramă în aer
sărate și ele
vrăbiile după o noapte de dragoste
duc vorba dintr-o parte în alta
cântarea cântărilor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Russel Kincaid

În ultima primăvară pe care am trăit-o de atunci,
În acele ultime zile, am stat în livada pustie,
De unde, dincolo de câmpurile verzi, se văd sclipind
Dealurile de la Miller's Ford,
Reflectând la mărul
Cu trunchiul uscat și cu crengile crăpate și chinuite
Pe care, pe alocuri, se ițeau frunze
Și flori delicate,
Menite nu devină niciodată fruct.
Acolo eram și eu, cu spiritul închis
De carnea pe jumătate moartă, cu simțurile amorțite –
Dar încă gândind la tinerețea mea și la tinerețea pământului,
La felul în care înfloresc fantome, sclipind palid
Peste ramurile fără de viață ale Timpului.
Visând despre primăvară și despre tinerețe roditoare,
Am căzut în ciclonul
Care m-a aruncat din îmbrățișarea sufletului
Acolo unde nu există nici lume și nici cer.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde găsesc fișa de lectură a operei "Cărăbușul de aramă" de Lucian Blaga? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!