Drumul spre cer
Drumul spre cer - un pian,
Cu trepte-n zig-zag,
Cu clape și voci...
Alb și negru - suflet integru.
Trecerea noastră prin timp,
Nu este un singur anotimp.
Este vară, cu bucurii și lumină, maci, energie,
Este etern reverie...
Dar vine iarna, cu vânturi și degete înghețate.
Imaginea tăcerii se vede-n oglindă de ghețuri.
Bate cu vânturi... este înfometată de cânturi...
Iarna - tristețe ce dezleagă lacătele durerii,
Lăsând muzica ruginei
Să cânte poeme negre și învechite.
Tăcerea se aude pe clape
Alunecând ca un șopot de ape.
Note negre pe un portativ alb -
Muzica unui suflet bolnav.
Fără durere, bucuria nu s-ar cunoaște.
Durerea, tristețea și lacrima laolaltă,
Compun valsul destinului.
Sunt paharul de vin
Reverență... iertare!
reverență... iertare!
Nu voi mai acuza lacrima.
Ea este drumul spre Soare.
(pentru prietena mea, V. I.)
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- poezii despre bucurie
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre vin
Citate similare
Rondo de noapte
Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre
Clape negre, clape albe,
Înlănțuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe
Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de șisturi-nud
Iubita, scăldată de ape
Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre sculptură
- poezii despre rai
- poezii despre pian
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Anotimpurile fricii
Frica are patru anotimpuri....
Primăvara, când se instalează în suflet,
Când încolțește în gânduri și-n plâns,
Vara, ca un surâs al tăcerilor,
Ca o fântână a ne-cunoașterii,
Toamna - germinând lacrimi de frunze și ploi,
Apoi iarna durerii ascunsă în noi.
Nu, nu este drumul spre libertate.
Este doar durere și noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frică, poezii despre anotimpuri, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Pedeapsa unui suflet
Pedeapsa unui suflet îngrijit
Este durerea și lacrima.
Diploma deschide uși, nu și inimi...
Să cântărești un om după înțelepciune,
Dacă divanul îți este carte!
Durerii nu îi pot spune că valoarea
Se măsoară în funcție.
Nici lacrimii nu îi vei poveti
Despre secundele ce ți-au rămas
Pentru a completa puzzelul vieții, căci totul e relativ.
Între cele două lumi
Se va naște rezalitul tăcerii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre viață, poezii despre valoare, poezii despre timp, poezii despre secunde sau poezii despre relativitate
Antiteză la nevoia de alb
Nevoia de alb mă-nfioară,
Oasele albite de timp,
Trăindu-și tăcerea,
Rochia de mireasă acoperind
Un trup pângărit...
Laptele de la sânul mamei
Cu gust de nicotină și de alcool,
Voaluri înălțat în vânturi aspre și reci.
Doar luna îmi pare că se cunună cu valul,
Acoperind noaptea.
Și atunci mă biciuiește de dor,
Nevoia de negru, de noapte.
Cu el acopăr durere și lacrimi,
Ură și întinăciune,
Dispreț și dezastre.
Apoi mă voi naște un altfel de alb...
În crematoriu de negru.
Nu voi mai fii decât cenușa tăcerii,
Iar fumul se va înălța,
Îmbrăcat în straie albe, primeindu-ne ființa.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre rochii, poezii despre rochia de mireasă sau poezii despre nuntă
Între alb și negru
Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viață,
alb mi-a fost și destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni și clipe,
dorind mereu
să las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era și trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieții
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămășițele apoi
prin cenușa și scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb și negru mereu,
puritate și vise curate
zdruncinate de negrul din viață
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieții
care este atât de greu.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre visare, poezii despre cărbune sau poezii despre curățenie
Surâs de tăcere
Tăcerea veghează precum un Sfinx
Copac cu ramuri reumatice, distorsionate,
În drumul spre moarte...
Simbolic, îi spunem singurătate.
Mustește în el atâta durere!
E drumul ce duce spre necunoscut,
Un drum abia început.
Se scutură frunzele cu aromă de lacrimi...
Cenușa de pe frunte se rătăcește
În pliurile adâncite-ale vieții.
Oh, om, poposește!
Privește și nu te mira
De trecerea ta!
Scutură amintirea și hrănește cu ea
Privirea-ți înfometată de lumina divină!
Din carnea ultimei stele fă pat
Pe care să-ți întinzi gândul!
Te cheamă pământul!
Aprinde o torță din sufletul tău
Și arde lutul stricat
Din care te-ai întrupat.
Liber spre cer sufletul tău va zbura...
Transcendent...
Nu te sfii!
Moartea este un surâs al tăcerii,
Tu știi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre stele sau poezii despre singurătate
E iara iarna fiara, dar...
Iara... iarna... fiara... dar...
Inima si sufletul imi sunt de ceara
Acoperisuri plang cu lacrimi cristaline
Reci mi se plimba prin oase suspine
Acum de-amurgul de vara mi-e dor.
Ideile negre din suflet ma dor
Adanc ma scufund in gandurile-mi valuri
Ranite imi sunt sperante, idealuri
Natura ma simte, ma crede, ma iarta
Alb ma priveste in clipa desarta.
Fantastice triluri se-aduna si cresc,
Idile de iarna copacii soptesc
Ah si sperantele mele traiesc!
Razele lunii din somn ma trezesc
Abia de-acum voi sti sa iubesc!
Din nou spre lumina, spre soare, spre zi
Acolo, departe, iubiri voi gasi
Ramaneti in urma voi clipe pustii!
poezie de Anca Alexandra Radoi (29 ianuarie 2005)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre plimbare, poezii despre natură sau poezii despre inimă
Glossă necuvântătoarelor
Cu toți avem un drept de a trăi.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Dar printre noi trec necuvântătoare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
De necuvântătoare vă e frică?!
Un rost îl au și ele ca și noi...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Cu toți avem un drept de a trăi.
Pământ și ape, munți a le slăvi.
Atomi purtând în lanțul trofic rugi,
Să știm ce-nseamnă să iubești, să plângi,
Să fim altar și clopot... Și pe rând
Să fim tot ce trăiește pe pământ
În formă minerală, apoi plante,
Trudind, să risipim a vieții noapte.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi...
Greșești?! Este normal. Nu te sfii!
Pleacă-ți genunchiul sincer, în iertare,
Trăiește printre necuvântătoare,
Rugina unui timp s-o dai uitării!
E dimineață? Nfruptă-te din zorii
Înmuguriți din lacrima de ceară
Și nu-ți lăsa gândul trecut să doară!
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Trec lin, pe ceruri, păsări călătoare,
Roiesc în ape vietăți multiple,
Pier ca un vis în fracțiuni de clipe.
Albine, fluturi, câte și mai câte,
Ce ochiul trist ar vrea să îl încânte.
Liane-n râuri strălucind de zale,
Le regăsim de multe ori sub soare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Că suntem fericiți ori că ne doare,
Roiesc în jurul nostru fluturi vii,
Cuvinte-îngeri, cânturi, poezii.
Este o lume nouă! La uitare
Nu condamnați nici lumea de necuvântătoare!
Da-ți-le șansa de-a trăi prin voi!
Și ele au un suflet... au nevoi...
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
O necuvântătoare cât de mică
Ochiului nostru este mântuire.
Să-i dăm un drept la supraviețuire!
Să-i dăm o șansă, de-a se înălța
Precum un zbor... Tu viața nu-i curma!
Oh, zeu, oh, om, puterea de-a distruge
Lasă orfan un suflet care plânge.
De necuvântătoare vă e frică?!
Mare e lumea noastră, a lor mică...
Sunt ca și noi, luciri dintr-un atom,
Au dreptul de-a trăi... oh, om, fii om!
În A. D. N.-ul fluxului solar
Dă-le o șansă, iar, și iar, și iar.
Tu ești furtună, ele val sculptând
Evolutiv, viața pe pământ.
Un rost îl au și ele ca și noi...
Eu vă implor, nu fiți la suflet goi!
Și ele au nevoie de iubire,
De pace, de lumină, fericire...
De mângâiere, de cuvinte dulci
Oh, om, de ele-aminte mereu să îți aduci.
Așează-le pe ii, pe mândre fote,
Pe portativul presărat cu note...
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
Să nu uitați! Ele trăiesc prin voi...
Ele-s etern, un strop de clorofilă,
Ele sunt drumul vostru spre lumină,
Trăiți prin ele și trăiesc prin voi,
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
În lanțul trofic pre-universal
Ele vor trece-n regnul animal...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Un rost îl au și ele ca și noi...
De necuvântătoare vă e frică!
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Cu toți avem un drept de a trăi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte, poezii despre animale sau poezii despre Soare
Menuet
Vine un copil, face o reverență
și moare.
Vin doi copii, fac o reverență
și mor.
Vin trei copii, fac o reverență
și mor.
Vin patru copii,
fac o reverență.
Vin cinci copii,
fac o reverență.
Șase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.
Deodată apare Îngerul.
El mă țintește cu ochii lui ficși în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre numismatică, poezii despre mâini, poezii despre hiene, poezii despre dans, poezii despre copilărie sau poezii despre bani
Descriere
Pleoapa cerului este un gri tulbure...
Privirea-mi aleargă prin vânturi - un fluture,
M-ascund în tăcere - vulcan. Și-n adânc
Sunt frunză bătută de vânturi... Și plâng...
Mi-e ochiul câmpie de grâne... Amnar,
Tăciunele vieții, sub vânturi de jar,
Arzând spre-n apusuri, mai mult mă apasă...
Devin rătăcire în drumul spre casă.
Și-n râuri de lacrimi, sub sălcii, îmi cresc
Coăiii - paharnici de Mire Ceresc...
Sunt verdele frunzei-smarald. Ametist
Pictează-ntristarea goblenului-vis.
Mi-e sângele taina rubinului... Geană
Zbătându-se-n mine e mama mereu...
Sunt clopot ce bate în faptul de seară,
Sunt tot mai aproape de Dumnezeu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre seară sau poezii despre râuri
Viața noastră?!
Viața noastră?! Spumă de lumină,
Condensată în baloane ce ascund curcubeul
Sentimentelor pure, înălțătoare.
Dans de secunde și păsări risipindu-se-n zare...
Petale de trandafiri, ori aduceri-aminte,
Caleidoscop de impresii
Pe care oglinda destinului le impozitează,
Re-direcționându-le spre eter.
Pleoapă peste care roua dansează
Cu rochia albă a luminii.
Viața noastră?! O amazoană
Alunecând dinspre istorii, devenind istorie,
Privindu-se în oglinda unui alt timp.
Un timp ce nu este al nostru,
Un timp în care sălbatica lupta a vieții
Învață să se lase rănită,
Spre a cunoaște fericirea deplină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trandafiri sau poezii despre rouă
Ce-am fi?!
Tăcerea din adâncul meu
E un ocean,
În care se răsfrâng
Ca plaja risipită în adânc,
Atâtea lacrimi
Ca-ntr-o clepsidră
Nisipul viu ce-și caută odihnă
Spre dincolo de timp.
De s-ar opri tăcerea, timpul, moartea
Într-o zi!
Lacrima și tristețea,
Neliniștea oceanului rănit
De valul înspumat, de neoprit...
Dacă tăcerea sufletului ar pieri
Și timpu-n loc, o clipă s-ar opri,
Eu... tu... ce-am fi?!
Un vas, o umbră, lin cutreierând
Drumul ce leagă noaptea de cuvânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre plajă, poezii despre odihnă sau poezii despre nisip
Drumul toamnei merge spre cruce, spre moarte, în timp ce drumul postului de primăvară va merge spre înviere. Moartea nu este la Paști, ea este acum, la sfârșitul toamnei, când începe iarna și toate vor muri. Pe drumul morții se merge sprijiniți bine de cruce.
Ion Buga în Evanghelie și liturghie
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate de Ion Buga despre moarte, citate despre toamnă, citate despre timp, citate de Ion Buga despre timp, citate despre sfârșit, citate despre primăvară, citate despre iarnă sau citate despre cruce
Gheara din suflet
Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morții lucește în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Și viața este un armistițiu
Despre care nimeni nu cunoaște nimic.
Se înalță stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Și rece... fiori de gheață
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopții...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prudență sau poezii despre ore
Teamă
Mă sperie nemărginirea morții...
Ghețuri se-nalță peste fruntea mea,
Cu albul de cristal mă înfășoară
Întunecare tristă, crudă, grea.
Nu-mi pasă mie lacrima din urmă,
Mă doare al tăcerii așternut,
Tăcerea cruntă și singurătatea
În care tot mai tare mă afund.
Aici nu-s ploi și vânturi, dar în mine,
De-acum, în veci, va ninge repetat
Și pleoapa doarme-nchisă în iubire...
Iubirea care nici n-a existat...
Voi exila în lumi necunoscute,
Dar vezi, mă tem de măreția lor...
N-am să vă las averi, căci sunt săracă,
Dar cu iubirea mea vă înconjor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre sperieturi
Masca
Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.
Uitate-te la fețele măștii
Sunt intangibile.
Eu
Și
Tu
Suntem la fel.
Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăsești în sine
Prin mine
În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb și alb fără negru
Sau iubire fără durere și durere fără iubire
În agonie și extaz.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre realitate sau poezii despre devenire
În ciobul de oglindă
În ciobul de oglindă din vitrină,
Îmi văd înfățișarea mohorâtă.
Se zbate-n ochi fărâma de lumină.
Oglinda-mi spune: nu plânge! Ascultă!
În mine este clopotul de valuri
Și un ocean de vieți ce s-au unit.
Privește în adânc! Printre coclauri,
Un zmeu rapace viața ți-a pândit.
Ți-e părul nins de griji și alb ca neaua...
Tu priponește-ți lacrima sub pleoape.
Vine un înger, cum e catifeaua,
Clipele vieții să ți le adape.
Ai prins în păr un strop de-nțelepciune,
Un zâmbet, o iubire și-un sărut,
Tu ești ca o prințesă fără nume
Și ai uitat pe-aici când ai trecut.
Dă-mi mâna ta! M-ai ferecat în gânduri
Și vrei, femeie, azi, să mă alungi?
Sunt doar un foșnet printre ploi și vânturi.
Sunt umbra ta! Nu vei putea să fugi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre păr alb sau poezii despre prezent
Balada sufletului
timpul s-a trântit la picioarele
pupilelor noastre hipnotizate
îmi transpiraseră aripile de emoție
aceeași privire
pe care-n orice secol aș recunoaște-o
slăbiciunea mea atemporală
tot câmpul conștiinței plin de tine
dezbrăcându-mi toate învelișurile
frenetic atingându-mi cuprinzându-mi
eul profund
Suflet!
suflet cu ochi mari
topind asfaltul sub picioare-mi
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând
ușor fără semne de întrebare
de ezitare atât de blând
când spiritele ni se uneau
ca două mâini cu palme îmbrățișate
ce-și încălzeau încheieturile
privirile noastre aveau
același puls rostogolindu-se
într-un ecou ciudat
până când ochii deschiși încetau să clipească
de parcă tot universul era doar
suflet
suflet palpitând
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând
în jurul meu stele
stele căzând
poezie de Alexandra Alb
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls, poezii despre picioare, poezii despre galben, poezii despre ezitare sau poezii despre degete
Transformări
În uterul universului
Lacrima cerului se transformă în ploaie...
O lacrimă goală
De suferință și sentimente.
Erori adiacente
Cu imaginea răsturnată-n oglindă...
Un nor bolnav de rinită,
Deversând imaginea toxică a naturii,
Pe altarele urii.
Plămânii pământului respiră
Nevoia acută de schimbare...
Cerul este la reanimare...
Doar ploaia face legătura
Dintre cele două morți...
Transfuzie de durere.
Respiri doar dacă mai poți...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre schimbare, poezii despre imagine, poezii despre greșeli sau poezii despre boală
Sunt tristă
Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus să ardă pe jar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare