Pășim tăcuți prin viață...
Apleacă- ți fruntea Doamne, privește- n casa mea,
Mă vântură de griji, mă plouă cu speranță,
Din coșul milei Tale, Tu dăruie- mi de- ai vrea,
Odihnă, stropi cu smirnă și- un cânt dintr-o romanță.
O brumă de culori, așterne- mi la picioare,
Sub tălpi s-aud cum frunza doineste- a nemurire,
Presară- mi tihnă- n suflet, căldură și mult soare,
Croitu- mi-ai destinul, l-aștept cum se cuvine.
In sufletul pribeag, se plimbă anotimpuri,
Acum e primăvară, e raiul pe pământ,
Adormi, visezi că- i vară și păsări cântă- n crânguri,
In zori când te trezești, pustiu și frunze- n vânt.
O! Doamne, cât aș vrea din ani toamna să plece,
Cu vară să ne naștem, cu ea când vom pleca,
Un tril de ciocârlii, când drumu- i la răscruce,
Va umple tot văzduhul, in Cer va răsuna!
Pășim tăcuți prin viață, privim a biruință,
Tot ce-a fost bun sau rău, in urmă vom lasă,
TU, Doamne, dă- mi putere, sporește- a mea credință,
Furtuni mereu au fost, minuni s- or intampla!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre religie
Citate similare
Nu-mi lua iubirea
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.
Să sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața și fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.
rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre plâns, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre recunoștință, poezii despre prostie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre Soare
Rugă și ploaie
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
să spele multele păcate
și praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi și noapte
Cum plouă, Doamne, des și mult,
peste clădirile bălțate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălți și-s tulburate
Pământul e acum noroi
și se lipește pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
și cum îndoaie orice floare
Câte umbrele s-au deschis
și câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulți aduși azi-noapte
Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
mă iartă, Doamne, de păcate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre flori, poezii despre seară, poezii despre picioare, poezii despre nori, poezii despre noapte sau poezii despre iertare
Moșii de vară...
Acum, când dau ciresii- n parg,
Noi așteptăm,, moșii de vară",
Din lut, canițele prin suflet,
Pe lângă toartă, salba- și cară.
Ciresi bătrâni au luat din mac,
Culoarea rosie văpaie,
Aroma lor ne amintește,
De cei pierduti și- a lor odaie.
Gatita- i cofa, străchini pline,
Miroase a orez cu lapte,
A scorțișoară și vanilie,
Și- a mentă ce te pierde- n șoapte.
Când vara- si coace rodul ei,
Le dăruim la cei plecati,
Pomene, nu că ar mânca,
Să nu ne știm indatorati.
Acum, când dau ciresii- n parg,
Lăsăm in urmă,, moși de vară",
Ne minunam de roada lor,
Parcă- am mânca întâia oară!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre orez, poezii despre mâncare, poezii despre lut, poezii despre lactate, poezii despre culori, poezii despre cadouri sau poezii despre bătrânețe
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță să nu piară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre moarte, poezii despre lumânări, poezii despre lene sau poezii despre frunze
Soare, aer, apă-sănătate
Mi-e dor de tine viață,
Mi-e dor de suflul tău,
De câmpul cu verdeață,
De tot ce-i bun și nu e rău.
Mi-e dor de tine soare.
De razele tale mi-e dor.
Aș vrea să văd marea cea mare
Vara, în luna lui cuptor.
Mi-e dor, în zori de dimineață
De aerul proaspăt, curat.
De vântul care-mi răsfață
Obrajii, când merg la secerat.
Mi-e dor de apa care curge
În râuri, dar și de pe frunte.
Mi-e dor de-un vânt care s-alunge
Gândurile negre, multe.
Mi-e dor de tine sănătate.
Mi-e dor de voinicia mea.
Aș vrea să trec ușor prin toate,
Chiar și când viața este grea.
Soare, aer, apă, sănătate,
Odihnă, muncă și prosperitate.
Dacă toate-acestea, le vom dobândi,
O viață liniștită, sigur vom trăi.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre aer, poezii despre sănătate, poezii despre răsfăț, poezii despre râuri sau poezii despre odihnă
Bogăția noastră
Când mâna mea va fi zbârcită
Tot ție îți voi fi sortită.
Când părul alb îmi vei privi
Adu-ți aminte cum mă știi,
Cu părul roșu, desfăcut
Când ne iubeam atât de mult.
Acum în parc mâna ți-am luat
Frigul nu-l simt, m-ai protejat.
Pe bancă stăm, păsări hrănim
Cuvinte nu vrem s-auzim.
Ne amintim anii trecuți
Zâmbim, oftăm și stăm tăcuți.
Ne amintim prima privire
Și cum dansam fără oprire
Cum mi-ai dat flori fără motiv
Și cât erai de pozitiv.
A fost iubire-adevărată
Din ceruri binecuvântată.
Copiii noștri au plecat,
Dar noi în suflet i-am păstrat.
A noastre inimi în tandem
Sunt bogăția ce-o avem.
Și stând așa alăturat
Noi timpul l-am îngenuncheat.
De aceea, până vom pleca
Un singur suflet vom avea.
poezie de Stacey Smith, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre păsări, poezii despre păr roșcat, poezii despre păr alb sau poezii despre păr
Călător, trecător pribeag pe pământ...
Călător, trecător pribeag pe pământ...
Drumuri, gânduri, ofuri și chin,
Gust de pelin,
Goană de ani, muncă și bani,
Trudă în vânt...
Călător, trecător pribeag pe pământ!
Doamne, mi-ai dat ce n-am visat!
Sădind în mine, credința-n Tine,
Din ce mi-ai dat, voi dărui,
Oricând în cale voi întâlni
Un necăjit, un disperat ce ispășește al lui păcat.
Ajută-mă, cât mai trăiesc, tot ce doresc să-nfăptuiesc,
Să prind în versul ce mi-ai dat, peste ocean ce-am învățat!
Știu, mai de preț pe lume nu-i, ca sănătatea omului
Dar sunt grăbit, uit prea ușor că pe pământ sunt trecător!
Dacă-i curat sufletul meu,
C-am fost cinstit și de cuvânt,
C-am respectat un jurământ,
Cât am fost bun, cât am fost rău,
O știi doar Tu, mărite Zeu!
Tot ce adun an după an,
Mult prea curând se pierde-n van!
O umbră sunt, o frunză-n vânt,
Când plec, las totul pe pământ,
Muncă de ani, Goană și bani, Trudă în vânt...
Atât doar sânt:
Călător, trecător pribeag pe pământ!
Chiar de ești trecător...
Astăzi ești... mâine, nu...
Viața... trece în zbor
Și tu ești doar atât:
Pe pământ, călător!
Mai târziu înțelegi,
Că și visele mor
Și tu ești doar atât:
Pe pământ, trecător!
Când devii înțelept,
Ai rămas cu-n toiag
Știi că ești doar atât:
Pe pământ, un pribeag!...
... Chiar de ești un pribeag,
Călător trecător,
Lângă suflete dragi,
Poți pricepe ușor
Ce-i un cuib fericit,
Un surâs de copil,
Cât de mult ai iubit?...
Te întreabă... subtil:
Ai plantat un copac?
Ai iubit o mândruță?
Ai pe lume urmași?
Ai făcut o căsuță?
Poți "pleca"... liniștit,
Ți-ai făcut aici "treaba"...
Chiar de ești trecător,
Nu trăit-ai degeaba!
poezie de Ionel Davidiuc (mai 2004)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură sau poezii despre versuri
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe sau poezii despre dimineață
Ești țara mea
Îți mulțumesc iubită tară,
Că grijă ai avut de mine,
De a fost iarnă, de-a fost vară,
De a fost rău, de a fost bine...
M-ai învățat cu zestrea ta,
Din frageda-mi copilărie,
Ce e un munte, o vâlcea,
Un deal, o vale, o câmpie...
Mi-ai arătat pe cer cum zboară,
Privighetori cu tril zglobiu,
Pe plai cum zburda-o căprioară,
Cum lupii urlă a pustiu...
Mi-ai dat un dascăl și o carte,
Să-nvăț să scriu și să citesc,
De-o pâine-n viață sa am parte,
Și pentru toate-ți mulțumesc...
Eu nu voi pune în cântar,
De ești mai bună sau mai rea,
Decât oricare alt hotar;
Doar te iubesc,... ești țara mea...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre văi, poezii despre privighetori, poezii despre patrie sau poezii despre munți
Să nu mă bucur?
Să nu mă bucur, Doamne, că Te-aud?
Să nu răspund, când Tu mă chemi prin Duhul?
Să nu tresar, când peste crengi de dud
vin pași cerești înflorind văzduhul?
Să nu mă bucur, Doamne, că-mi vorbești?
Și să nu plâng când Tu mă iei de mână?
Când Tu mă nalți spre corturi îngerești
pe mine, chip de abur și țărână?
Să nu mă bucur, Doamne, că Te-ascult,
când glasul Tău mi-ajunge la ureche?
Să nu mă rup de lume tot mai mult,
chiar de-am rămâne-o singură pereche?
Să nu deschid când bați la ușa mea
și să nu-i smulg zăvorul dintr-odată?
Să mă prefac că nu-nțeleg ce-ai vrea,
să fug pe geam și să m-ascund în gloată?
Dar cum să fug și cum să-mi pară rău,
când nu mai sunt de-acum Betanii multe?
Eu vreau s-ascult, Isuse, glasul Tău!
Și cine-i rob din dragoste s-asculte!
Vorbește, dar, și eu voi asculta.
Învață-mă cu aspră bărbăție!
Iar cine vrea să afle taina Ta
și cine-i rob din dragoste să vie!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre îngeri, poezii despre urechi, poezii despre sclavie, poezii despre crengi, poezii despre bărbați sau poezii despre bucurie
Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt
Da, Ți-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsuflețit
Să te-nsoțesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.
Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele și în flori,
Când îmi zâmbești mereu cu Soarele în zori.
Mi-ai dat să-mi fie-aici și Crucea un alint,
Mi-arăți Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,
Îmi este-n suflet chin și, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoțesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre rai
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre trecut
În noaptea asta de lumină
În căsuța de la țară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Și sunt tare supărat.
Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Și în noaptea de Crăciun,
Pe părinți am să-i colind.
Din suflet le voi ura
Viață lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulțumire.
Vom sta apoi lângă cuptor
Și amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl și de măicuța mea.
Sufletele ne-om deschide,
Vom cânta chiar și colinde
În brad becuri vom aprinde,
Vom goli vinul din blide.
În noaptea asta luminoasă
Vom petrece până-n zori,
Când umblă din casă-n casă
Cete de colindători.
Ne vor cânta la fereastră
Colinde de viață lungă.
Noi, din avuția noastră
Le dăm vin și bani în pungă.
În noaptea asta de lumină
Ne vom ruga la Dumnezeu,
Masa să ne fie plină
Ca-n noaptea asta, tot mereu.
Așa vine Moș Crăciun
În căsuța de la țară.
Mă grăbesc s-ajung acum
Unde n-am venit de-o vară.
poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre colinde, poezii despre vin, poezii despre supărare sau poezii despre sat
Rugăciune
Crapă, Doamne, bolta-n două
Peste noi îngeri să plouă,
Să dispară tot amarul,
Să bem bine cu paharul,
Să uităm greu tot ce-a fost,
Mâna-Ți fie-ne-adăpost!
S-alungi nopțile din gânduri,
Să-nflorească-n inimi cânturi,
Să-mpreuni mână cu mână,
Ură-n noi să nu rămână,
Să picuri în glas dulceață,
Să facem din versuri viață!
S-alungi, Doamne, umbrele,
Să ne-aprinzi sufletele-
Candele spre nemurire,
Ce lumină-n noi iubire,
Să dispară tot ce e rău
Când rostim numele Tău!
rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre inimă
Tu, Doamne, ești totul
Tu, Doamne, ești totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credință
Din tot ce am astăzi nimic n-aș avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruință.
Și viața din mine și sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea ești Tu, Dumnezeu
În toate acestea ești Tu, Doamne Sfinte.
Și-atât ești de mare și-atunci când mă cerți
Când stau cu durerea și vina în pleoape
Și-atâta mă mângâi și-atâta mă ierți
Și-atâta-n necazuri Te simt de aproape.
Și-atâta ești Doamne în sufletul meu
Că nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce ești Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă și du-mă la Tine!...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre laudă
Cu gândul doar la tine...
Patruzeci de nopți și zile intre Cer si draga casă,
Te- au purtat prin amintiri ingeri de pe- o treaptă- aleasă,
Ochii duhului tău drag fapte bune- au revăzut,
Cartea vieții din Akasha îți vor fi pavăză, scut.
Patruzeci de zile, nopti te- am văzut in păsări, fluturi,
Cum zburai prin verde creangă, te- asezai in așternuturi,
Te- am visat cu- ai mei la masă iar te sus eu vă priveam,
Îndârjit m- ai alungat sa mă- ntorc la tot ce- aveam.
Parcă ieri te intrebam:,, spune pui ce te mai doare?"
Mâna o duceai la piept:,, O! de tine rău imi pare!"
Să n- ai grijă de copii, m- oi ruga de- o soartă aleasă,
Casa ce- o divinizai, am s- o imbrac ca pe- o mireasă.
Patruzeci de zile lungi tot cu ochii inspre poartă,
Te- așteptăm sa o deschizi, pân' si cainele așteaptă,
Neclintit cu ochi pierduți urmărește- n lung șoseaua,
Iar in nopțile târzii merg la geam si trag perdeaua.
Știu că- n Cer iti este bine, ai scăpat de chin durere,
Mai era loc de trăit, este... doar a mea părere,
Ți- am făcut de,, randuială", la copii prin vis te- arăți,
Luminat, senin la față iar in,, cont" ești șters de plăți.
Doamne luminează- i calea si in dreapta il așează,
Drept si bun cum toți te știm, tot cu milă il veghează,
Si din când in când de poate să ne dea prin somn de știre,
Cum o duce prin inalturi, printre ingeri cu iubire.
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre șosele sau poezii despre zile
Senin
Senin îmi este sufletul acum
Gândindu-mă la tine puiule,
Senină Doamne îmi este inima,
Cu gândul la iubirea Lui mare.
Ce-a fost dovada marii Lui iubiri
În taină totul făcând pentru mine
Lăsând doar miere să-mi curgă-n vine.
Mulțumesc Doamne pentru a Ta iubire,
Ce este Doamne a mea fericire,
Mulțumesc Doamne Sfinte pentru tot,
Aș vrea să pot, dar Doamne nu mai pot.
poezie de Oana Alexandra Călin (17 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miere, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre dovleci, poezii despre căderea frunzelor, poezii despre brumă sau poezii despre alb
Adu-mi razele și luna, dragostea, apoi și tihna...
Doamne, nu știu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu știu cum se face de n-am liniște și pace.
Doamne, când pășesc spășit plin de gânduri aiurit,
nu îți cer să mă iubești, nu îți cer clipe cerești,
nu-ți cer razele Domnești, să mă ierți, să mă-nsoțești,
nu-ți cer timpul aurit, tinerețea ce-a fugit...
Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniștea furișată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puțin și dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.
Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi lași razele și luna.
Doamne, razele și luna, dragostea, apoi și tihna,
te rog Doamne, să le-aduci, să nu uiți, să te încurci,
să scap Doamne, de năluci, să se piardă printre nuci.
Doamne, lasă și lumina, să le văd de-acum într-una!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre pace