Sinuozităţi lirice

[mozaic]

acorduri
dintr-o barcarolă
a fiordurilor

fantezii de septembrie-
bâzâitul muştei oferă
contur dimineţii

plutind printre nori
turnul de apă-
luna-n trecere

sinuozităţi lirice-
emoţia unei adieri
oglindită-n arpegii

împerechind contrastele-
perspectiva
unui impuls de detaşare

oprindu-ne din mers:
prin iarbă
ca o săgeată şopârla

ceaţă-
un singur drum făcut de
croncănitul ciorilor

mărăciniş
îmblânzit de cântecul
pitpalacului

acalmia unui apus
transpusă-n
modulaţii melodice

lacrimi şi tremur-
printre ruine
explorând senzaţiile

amintiri
revărsate într -o procesiune
mistică

după furtună
picurând de pe streaşină-
preludiu pentru o zi senină

ascultând appassionata
pretext pentru o nouă
întâlnire pe plajă

recitind scrisoarea-
pulsaţii
ale fericirii de după moarte

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în tablou

(mozaic)

coama unui prinţ al deşertului
atinge visul-
o altă fată morgana?

în voia valurilor,
sub blândeţea lunii,
mii de fluturi...

săgetător rătăcitor-
ochiul farului
ţinteşte mai bine.

dibuind polul nord-
treji
şlefuitorii de pietre.

apele se rotesc,
cântecul stelelor
ca o vrajă.

căutând cavalerul şi steaua,
în ochii frizianului
numai blândeţe.

tablou în tablou-
încurcat în mrejele
unei amintiri.

măturând stelele
printr-un vis de iarnă-
poveste la gura sobei.

oglindă neagră-
propria fantezie desfăşurată
într-un mega joc.

creator
prins în plasa privitorului-
drumul spre casă închis.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Printre gânduri răsfirate
Pe o coală de hârtie,
Cu migală adunate,
Prefăcute-n poezie,
Prin idei împrăştiate
În ecoul desuet,
Cu metafore-mbinate
Creează mintea de Poet.

Dând iubire şi credinţă
Drumului ce l-a ales,
Dăruind a sa fiinţă
Unei rime, unui vers,
Adunându-şi în cuvinte
Bucurii, lacrimi, regret,
Trăiri sacre, doruri sfinte
Vibreaz-un suflet de Poet.

Acceptând a sa menire,
Căutându-şi al său drum
Într-un strop de nemurire
Cu un învechit parfum,
Visând viaţă după moarte,
Dar acum trăind discret
Printre filele din carte
E destinul de Poet.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veruri

Acorduri, arpegii, armonii...
Orice-au voit din mine au făcut:
Să stau cu anii mei pustii,
Sa plâng în orele târzii,
In tristele ore, necunoscut-
Acorduri, arpegii, armonii...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea supravieţuirii

Am abandonat daravera supravieţuirii
pur şi simplu am făcut asta
fără regrete
era toată efemeritatea unei stele,
irosită în amontele unui râu
ani de-a rândul te străduieşti să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,
mereu
îţi impui să-ţi imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieţii
lupţi, plângi
ceri ajutorul Celui de Sus
deoarece nu găseşti alt drum, prin roua respiraţiei tălpilor tale,
în aiuritoarea luptă dintre tine şi tine,
pentru a învinge.
Tornada unui vis irosit măcar.
Iar într-o zi, primeşti darul
prin binecuvântarea unui nou răsărit.

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi...

Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o şchiopă,
Între fantezii şi transparenţe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viaţă...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei ceşti
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Şi poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadenţă barbară,
Se va mai scurge,
Cântărit într-un fel sau altul...
La fel de absent,
La fel de rostit...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am neglijat pe Dumnezeu şi pe îngerii Lui pentru bâzâitul unei muşte, pentru ţârâitul unui carcalac, pentru scârţâitul unei uşi.

John Donne în Oraţie la funeraliile lui Sir William Cokayne, Predica a LXXX-a, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

flori de măceşe printre garduri -
covoare olteneşti
la talcioc.

haiku de Anişoara Iordache
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea supraveţuirii

Într-o zi am abandonat afacerea supravieţuirii
pur şi simplu am făcut asta
fără regrete.
era toată efemeritatea unei stele
irosită în amontele unui râu

ani de zile te strădui să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,

zi de zi,
îţi impui să îţi imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieţii
lupţi, plângi
ceri ajutorul Creatorului,
deoarece nu găseşti altă cale,
prin roua respiraţiei tălpilor tale,
în lupta anacronică dintre tine şi tine,
pentru a învinge tornada unui vis irosit...

iar într-o zi primeşti darul
prin binecuvântarea unui nou răsărit...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleftheria

O rază de soare străbătând frunzişul, uneori însoţită de adierea molcomă, alteori solitară, aurie şi fierbinte, lovindu-se de pielea ta la ultimele ceasuri ale zilei şi de firele de iarbă şi de sufletul tău trezit din somn. Gândurile-ţi zboară aiurea, printre gene, printre nori. Chipul lui luminat. Ţi se topeşte trupul sub un sentiment adânc şi vag, în căldură efemeră, printre şoapte, printre privirile ştrengare. Pare că cerul nu mai vrea să se rupă şi te inveleşte părtaş la ce va urma după ce nu va mai fi nimic. Priveşti lângă tine: ochii lui. Trasezi cu privirea conturul gâtului lui, al umerilor, îţi cobori sufletul până la palmele lui, impregnate deja în pielea ta. În jur totul e absurd şi ia contururi irelevante. Aş vrea să uit uneori că există oamenii. Vă aştept pe voi. Aici aveţi de toate, şi hrană pentru trup şi hrană pentru suflet. Pădurea vă veghează, vă înveliţi cu aripa unui fluture, iar el te vede o dată şi înc-o dată... Voi veţi fi liberi.

poezie de Andrada Simion (13 iunie 2018)
Adăugat de Andrada Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveghi

[murmur]

glasul unui vers
la malul mării,
spre a linişti depărtările...
# împresurat de orga de fulgere,
priveghi la
renaşterea sufletului.#

neînflorit,
copacul vorbeşte prin
străluciri de stele
# un bob zăbavă
pentru a-ntoarce spre înţelepciune
gândurile serbede #

omul,
ţinându-se de catarg,
înfruntă marea.
# pomul roditor
reia firul zicerilor
străbune.#

liturghii deschid cerurile,
prezicerile
curg lin pe ape.
# ascunse
tâlcul şi rostul
cuvintelor.#

singur prin ploaie
ducând
călătoarele vise--
# pe legendarele trepte,
flori tămăduitoare
din tulpina unui poem.#

tălpi pictate
pe pardoseala unui cânt;
nicio urmă din zbucium...
# sunet prelung de bucium,
inima binevoitoare
zămisleşte un zâmbet şăgalnic.#

respiraţie
în miezul poemului-
marea-n reflux.
# bătăi de toiag
la uşa marilor
praznice împărăteşti.#

sorbind
farmecul răsăritului
îmbrăţişaţi.
# fără suflare clipa,
numai zbor,
numai zbor. #

virând spre un albastru
liniştitor
cu inserţii ale unei aurole boreale...
# forfota lumii
în urmă,
ca o mângâiere trecerea.#

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După părerea magistratului, erau multe situaţii în care dovezile ce puteau dezvălui o crimă se aflau ascunse în răni şi, pentru a le descoperi, era nevoie să fie scoase la iveală şi studiate, nu din perspectiva unui judecător, ci a unui chirurg.

Antonio Garrido în Cititorul de cadavre, Partea întâi (2011), traducere de Adriana Steriopol
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După furtună

Nu se mai luptă crengile-ntre ele,
La ţărmuri barca nu se mai frământă-
Oştiri de valuri, ce sălbatec cântă,
Nu-şi mai arată pumnii către stele...

Din nori apare luna, ca o sfântă,
Gonind din lume visurile rele...
Pădurile, cu stropi pe rămurele,
În strai de diamante se-nvestmântă.

În lung şi-n larg - tăcere şi lumină...
Natura se-oglindeşte-n ea, senină,
Uimită de schimbarea ei la faţă.

Al lumii geniu, împăcat cu sine,
Se odihneşte-o clipă pe ruine,
Visând o nouă formă de viaţă.

sonet de Panait Cerna (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedale şi nori

Pedalele maşinii mă urcă-n cer...
Trece un nor şi apare Soarele,
După el fiica mea, Liana...
Trece un alt nor şi apare Gelu.
Trec alţi nori şi apar stelele şi părinţii
Şi uite aşa dau mâna cu îngerii.
Aşa accelarez pedala
Şi maşina se ridică-n slăvi
Făcând o plimbare cu Soarele
Şi cu stelele mai plimbăreţe
În paradis pe o stâncă cristalină
Şi pe o săgeată de lumină violet.
În maşină norii doresc să se aşeze.
Eu îi refuz şi le spun că sunt poluaţi.
Răspunsul norilor este trist:
"Voi cu maşinile ne-aţi poluat!
Şi merg printre stele şi nori,
Ziua şi noaptea la fel
Ca să stau lângă Tronul Divin
Unde ne aşteaptă Lumina veghetoare
Şi glasul eternităţii
Al naşterii şi al nenaşterii
Precum glasul inimii
Ce cântă un cânt de leagăn
Pentru pruncul născut şi nenăscut.
Pedala maşinii mă urcă şi coboară
Creând găuri albastru violet
În spaţiul cerului şi al eternităţii
Compus din aripi de îngeri
Şi drumuri pe care nu calcă nimeni
Decât pedala maşinii mele
Ce face să zboare maşina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineţii
Ţinându-ne de mână cu Soarele
Declarând pedala Luminii!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedale şi nori

Pedalele maşinii mă urcă-n cer...
Trece un nor şi apare Soarele,
După el fiica mea Liana...
Trece un alt nor şi apare Gelu.
Trec alţi nori şi apar stelele şi părinţii
Şi uite aşa dau mîna cu îngeri.
Aşa accelarez pedala
Şi maşina se ridică-n slăvi
Făcînd o plimbare cu Soarele
Şi cu stelele mai plimbăreţe
În paradis pe o stîncă cristalină
Şi pe o săgeată de lumină violet.
În maşină norii doresc să se aşeze.
Eu îi refuz şi le spun că sunt poluaţi.
Raspunsul norilor este trist:
"Voi cu maşinile ne-ţi poluat!
Şi merg printre stele şi nori,
Ziua şi noaptea la fel
Ca să stau lîngă Tronul Divin
Unde ne aşteaptă Lumina veghetoare
Şi glasul eternităţii
Al naşterii şi al nenaşterii
Precum glasul inimii
Ce cîntă un cînt de leagăn
Pentru pruncul născut şi nenăscut.
Pedala maşinii mă urcă şi coboară
Creînd găuri albastru violet
În spaţiul cerului şi al eternităţii
Compus din aripi de îngeri
Şi drumuri pe care nu calcă nimeni
Decit pedala maşinii mele
Ce face să zboare masina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineţii
Ţinîndu-ne de mîna cu Soarele
Declarînd pedala Luminii!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu ştiam că poate însemna o ploaie
lungă şi neverosimilă
cât viaţa unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu ştiam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuţi
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în faţa unui sertar de amintiri
şi de scrum,
în faţa unei uşi
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri şi azi,
între iluzie şi realitate,
între cai verzi pe pereţi,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munţi,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile oraşelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut

nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două naşteri
şi o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
şi paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-şi aştepta spirala
apoi
ca şi când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai ştiut nici măcar el
de unde începuse
şi nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi şi întrebarea
poate si filosofia
dar cum era aşa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viaţa
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropaţi aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

după furtună -
printre crinii în floare
singur motanul

haiku de Gabriela Genţiana Groza (12 iunie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars: Tragedia apare în viaţa ta ca o tornadă, smulgând totul din rădăcini, creând haos. Aştepţi ca praful să se aşeze şi apoi faci o alegere. Poţi continua să trăieşti printre ruine, prefăcându-te că te afli tot în vila de altădată. Sau poţi lăsa în urmă rămăşiţele şi să începi să reconstruieşti totul încetul cu încetul. Pentru că după ce a lovit dezastrul, important este să mergi mai departe. Însă dacă eşti ca mine, vei continua să alergi după furtună.

replică din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriem pentru a ne elibera de sentimente...

Scriem ce simţim, din sufletul pur
Odată ce stelele se vor acoperi de nori,
Scriem cu foc şi dragoste nebună,
Suntem aici pentru a te susţine pe tine,
Lacrimi de dor, lacrimi ale unei mame singure,
Ale unei soţii părăsite de un soţ prea bun.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Bătrâneţe,
Voinţă fără putinţă,
Haine pătate
Nevăzute de cataracte,
Purtate târâş
Printre păianjenii
Din locuinţă.

Bătrâneţe,
Praf gros de vise pierdute,
Printre rafturi
Cu bibelouri ciobite,
Viaţa amintirilor trecute,
Pătate de lacrimi curgând,
Printre riduri adânci
Şi dorinţe neîmplinite.

Bătrâneţe,
La ce-ţi folosesc?
Carul anilor de trudă,
Când te asemeni
Cu epava Titanicului
Până la urmă.
Glorie şi moarte,
Între răsărit şi apus
Plecări şi reveniri,
Amintiri ciobite,
Drumuri deşarte.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!