Poteca dintre stuf și cer
Doar cerul mai aleargă, cu noi, ca o glisadă,
Poteca se deschide prin volbura de ape,
De-o parte și de alta, stau sălcii să ne-adape
Tăcerile danube pe-un plaur de baladă.
În ''x'' siajul scrie, pe luciul apei versuri
Și stropii din adâncuri mai plâng și râd pe gene,
Deltaice suspine din vremi siluriene
Învie-n cord lumina din alte universuri.
Ce tainică splendoare ne intră pe sub piele!
Ca o mimoză roză, retina se-nfioară,
Când nuferi evadează în straie de fecioară,
Dintr-un infern de smoală, de muribunde stele.
O lacrimă mai pică, din când în când, pe valuri,
Flămânde anafoare o-nghit ca pe-un deliciu,
E-o stare de beție, ca un divin supliciu,
Unde doar muza-și ține astrale recitaluri.
E-aproape o-nviere, din viața ca o moarte,
Când, doar poeți valsează, ca lebede pe ape.
Cu îngerii pe umeri, ni-e raiul mai aproape
Și de Parnas și-Apolo, nimic nu ne desparte.
Alunecăm ca gândul pe-oglinda dunăreană,
Sorbind din poezie, ca din licoare sfântă,
Când Mihaela Borzea, în versuri, ne-nveșmântă
Și ne înaripează, ca o nepământeană...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre apă
- poezii despre îngeri
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre vals
Citate similare
Când mi-e dor...
Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre legi, poezii despre dor, poezii despre trenuri, poezii despre superlative, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare sau poezii despre moarte
N-am uitat
Din atâtea gânduri moarte,
Ce încerc să le arunc,
Doar un gând nu îmi dă pace,
El mă ține să te-aduc
Din atâtea versuri scrise,
Necitite de cei mulți,
Îmi revin doar cele care,
Tu în ele vii și strigi
Din atâtea nopți cu stele,
Și-alte nopți ce-s fel de fel,
Doar acele îmi sunt grele,
Când apari, când ești altfel
Din atâtea zile scurse,
Mai cu soare, mai cu ploi,
Unele le țin aminte,
Flori în jur și doar noi doi
Din atâtea ore scurse,
Care m-au îmbătrânit,
Le-am uitat pe cele duse,
N-am uitat când ne-am iubit
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre gânduri
- poezii despre zile
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
- poezii despre ore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vorbesc cu cerul... (întru toate)
Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și mă trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.
Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.
Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
Să-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.
Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vorbire, poezii despre somn, poezii despre nuntă, poezii despre iubire sau poezii despre desen
Azi, nu mai plouă ca atunci
E liniște în cer și pe pământ
Și vântul nu mai bate, nu mai plouă,
Nu mușcă gerul din obraz și gând,
Doar lacrimile, din noi amândouă.
Te-aștept la gară, pe-un peron cernit,
Cad pescăruși sub norii de zăpadă.
Ce strigăt din adâncuri, chinuit
Mugește-un val, tristețea să ne-o vadă!
Și parcă e pustiu ca în infern,
Doar corbii mai petrec prin cimitire.
Copila mea, din ochii-ți verzi, azi, cern
Doar rugăciuni alese din Psaltire.
Și de-ar ajunge ruga pân' la cer,
Te-aș liniști că tata ne aude;
Dar, muritoare, nu pot să-ți ofer
Decât aceste adevăruri crude:
Că moartea e cu noi de la-nceput
Și pierdem prea devreme ce-am avut...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre ger, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre tată sau poezii despre prezent
Să nu mai calci pe versuri!
Te răsucești prin mine, insomniac notoriu-
Ți-am pus hamac de versuri să-ți fie somnul dulce,
Dar tu te-mbeți cu sânge, sugând aleatoriu
Din orice poezie ce-n lacrimă se frânge.
Puteai să-ți lași la ușă, bocancii plini de ținte-
Mărșăluiești prin mine, soldat la datorie.
Eu îți deschid fereastra spre inimă, cuminte,
Dar, nu călca pe suflet, că nu-i butaforie!
Țintești de după atrii, șuvoaiele de viață-
Călău ce ține moartea în brațe ca pe-o divă.
În straie de-ntuneric, tic-tac-urile-ngheață,
Când îți reverși în mine, pornirea primitivă.
Oprește-te din fugă, mă doare-un vers de vară!
Dar, cum să vezi tu vara, în echipaj de luptă?
Te-aștept la o țigare, pe prispa dinspre seară,
Când, un amurg de tine, din mine se înfruptă.
Am să-ți arăt o hartă a drumurilor toate,
Să nu mai calci pe versuri, (eu sunt o poezie).
Și unde-așteaptă muza, să te târăști pe coate,
Căci de strivești o muză,-mi strivești sufletul, mie.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre încălțăminte, poezii despre sânge, poezii despre seară sau poezii despre insomnie
El, cuvântul
Mă gândesc la acea vreme,
Cea mai dintru început
Când visam să scriu poeme,
Când, de dor, eram pierdut
Și când flăcări împresoară
Din vulcanul clocotind
Din iubire de-o fecioară
Ce o văd și-acum zâmbind...
Mă gândesc a nostalgie
Cum plăteam acel tribut
De nopți scurse-n poezie
Având vers ca așternut
Și cum lira și cavalul
Fără note îndestul
Sau un vin umplând pocalul
Nu îmi erau preambul ;
Doar iubirea cea flămândă
Pusă pe rebeliuni
Și născută spre osândă
Făcea din condei minuni.
Marea-ntreagă de cuvinte
Cotropită de furtuni
Mi-a adus de vremi aminte
Când eu ne visam mai buni.
El, cuvântu-n versuri pline
De nimicul ce-a rămas,
Sufletului ce mă ține,
În tăcere îi dă glas...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre început, poezii despre vulcani sau poezii despre tăcere
Și dacă...
Și dacă am murit în ziua ceea
Când, pe-un peron de gară, ușor, am lunecat,
Și dacă azi din mine trăiește doar ideea
A ceea ce-mi închipui că e adevărat...
Și dacă sunt doar umbră, nălucă rătăcită,
Pierdută prin noianul mirărilor deșarte
Ce nu mai știe dacă e lacrimă trăită
Sau strop de veșnicie din infinita noapte...
Și dacă orice zgomot din liniștea mirată
E-o clipă din tăcerea mărețului divin...
E-o reverie simplă, e lumea nevisată
Sau pași purtând o viață, o urmă, un destin?
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reverie, poezii despre noapte sau poezii despre adevăr
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ignoranță, poezii despre râs sau poezii despre rușine
O filă
Am din nou inima goală
Doar pereții simt în ea
Dulce-i locul plin de tine
Oare când te-oi mai vedea?
Am scris pân-acum o carte
Cu coperte aurii
Îmi spuneai că vine-o toamnă
Să o prinzi în file, mii.
Dar deschid la întâmplare
Foaia cu semnul din carte
Unde îți citesc povestea
Dintr-alt timp și-n altă parte.
Inima de a-ți cuprinde
Până-n toamnele din noi
Aș mai domoli din pasul
Zilelor pline de ploi.
Și-aș aduce mai aproape
Drumul lung si sec prin ape.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre lectură, poezii despre inimă sau poezii despre cărți
Poate-i vis, poate nu
Nu se vede nimic în urmă,
poate doar gândul meu
care mai caută și mai scurmă
în ce nu e, și eu
veghez fereastra și lumina
împrăștiată
ce-ncearcă să-mi ascundă suma
de altădată.
Îmi pare că nu s-a petrecut
din ce îmi amintesc
și-mi pare că nici nu a trecut
și poate doar citesc,
și poate totul e-o poveste
ce-a poposit în gând,
când mai visam și eu vreo,, cheste"
pe rând din când in când.
Poate-s nebun sau poate totul
se-ntâmplă-atunci când dorm...
O să aștept până când Domnul
mă va trezi din om...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre nebunie
Am adus primăvară în decembrie, azi...
Decembrie-și minte și frigul și gerul, și marea-i albastră și cerul senin,
E soare și razele-și prind colierul de ziua aceasta cu iz de divin...
Aproape că firul de iarbă zâmbește și verdele crud mi se-mbibă în cord
Nu bate nici vântul, cu liniștea sfântă, bătăile inimii sunt în acord...
Am dat ieri comandă instanței astrale s-amâne c-o zi mersul iernii firesc
Să fiu doar o clipă în brațele tale, când marea m-așteaptă să-ți spun te iubesc...
Cu valu-i mieriu limpezit de iubire, sărută cuminte un țărm unde eu
Între cer și pământ, chiar de sunt amăgire, implor indulgență să îți fiu numai eu
Mesager al acestei minuni, când zăpada, ar fi fost un veșmânt natural,
Am adus primăvară pentru noi, doar pe strada, unde astăzi dansăm pe un vârf de coral...
Alte daruri nu am și nu-mi sunt la-ndemână, un poem îți mai scriu
să ajungă la timp
Tu să-l prinzi, să nu-ți scape, iubite, din mână, că-i poem dintr-un alt violet anotimp!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Ancora din abis
Corabia viselor mele
Plutește pe ape rebele
În marea cu valuri de nor
Și brațele-ntinse a dor.
Când marea mai cere un vis,
Trimite-n al nopții abis
O ancoră grea ca un gând
Ce-n ape așteaptă, oftând.
E gândul din ape rebele,
Corabie-a viselor mele!
E gândul cu brațele-ntinse
În lumea cu mări necuprinse
Și cere, mai cere un vis
Pe-un lanț ce coboară-n abis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii sau poezii despre marină
Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.
Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...
De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre parcuri, poezii despre muzică sau poezii despre amintiri
La mulți ani, Minunea mea!
(pentru Paula)
Se scutură floarea de tei peste frunți
Și-n palme adun anii scurți și mărunți.
Pe tine te-aș ține, în loc, să mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.
Un nufăr să-mi crești pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Și zâmbetul tău, să m-aline când strig
În nopțile albe, cu lacrimi și frig.
Aprinde-mi lumina din ochii-ți verzii,
Că nopțile-s grele și-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Și timpu-n suspine și lacrimi măsor.
În prag când apari, anotimpuri dispar
Și-i vară în casă și din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot să apuc,
Din brațe, să nu te mai las când mă duc...
Ești cântecul meu, pe-o vioară-n delir
Și, că mi te am, jubilez și mă mir...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre rai, poezii despre plâns sau poezii despre nuferi
Mângâiere
Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci și rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.
Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopțile reci și târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.
Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng și mă sfâșii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să țină
În Ceruri poemul de-amor.
Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de cașmir
De vină e visul
Că Tu ești alesul
Cu inima plină de mir.
Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre stele
Dacă matematica este numai una pentru toate neamurile
de ce dracului Dumnezeu naște atâtea controverse?!....
nu trebuie să inversez lumina
nici să întorc diminețile cu fața spre apus
răstorn în gând munții de sub ape
oricum nici luna nu mai aduce povești
sau eu nu mai știu să ascult
prăpădul gemenilor sau turnul babel
ori sodoma și gomora sau potopul lui noe
mai știu eu care legendă între două intrigi de zei
un pariu cu lebede și fecioare
iar din spumele mării mediterane
doar apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
fie de zăpadă fie de cenușă flori ale disperării
desene de aripi perene într-un crematoriu polar
când verde paradis când raiul durerilor
doar republicile utopice conduse de poeți
trăiesc întotdeauna mai mult decât orice democrație
așa că donez o lacrimă pentru fiecare mort inutil
oricum nicio lume nu-și caută creatorul
doar se mimează steril iubirea de aproape
apoi se mai pune de-o cruciadă
sau de orice alt fel de război sfânt
la urma urmelor nicio pedeapsă nu este precum sărutul lui iuda
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Să nu-mi pleci, Poezie!
Vii, mai ales, când norii îmi vârtejesc prin viață
Cu versurile prinse în acele de gheață.
Cuvintele-s orfane de muză și-n tăcere
Mă caută prin gânduri și răscolesc viscere...
Și dacă toată-n iceberg nu văd lumina lunii,
Tu îmi răsari sub gene și îmi nuntești păunii.
Pătrunzi printre ruine, desființând hotare
De dincolo de lume, de dincolo de soare...
Nu știu prin ce minune înnobilezi cuvântul,
Epustuflant te-ncumeți să te întreci cu vântul
Și îmblânzești furtuna și fiarele pădurii,
Metafore-ngenunche atacurile urii...
Ai armele cu tine și nu sunt la vedere,
Silabele valsează-n alint și în durere,
Vocalele vibrează în acolade-albastre,
Consoane stau de pază-n oceanele sihastre...
Mă porți prin universuri, de mine, neștiute,
Unde m-așteaptă stele, magii, să-mi împrumute
Și din decorul static al stazelor letale
Tu mă învii spasmodic în clipe ireale...
Și-mi cresc pe umeri aripi și zboru-i la-ndemână
Cu iambii și troheii alerg acum de mână
Și timpul se oprește în loc... doar eu cu tine
Schimbăm în bine răul și dăltuim destine...
Să nu-mi pleci, Poezie, vreodată înspre nord,
Rămâi unde ți-e locul, de când mă știu, în cord!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare
Poezia este o stare de spirit. O stare permanentă. O stare de febrilitate. Iar scrisul trebuie să fie exploziv. A scrie într-un ritm lent e ca și cum ai scrie din neavând ce face altceva. A scrie poezie din când în când și, până trec doi ani, să aduni de-o carte e ca și cum ai scrie din lipsă de ocupație.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poezie, citate despre timp, citate despre ritm sau citate despre cărți
Regina Nopții
Cred că lumea e știrbă când mestecă stele
Și când boltele visului se răsfrâng în amurg;
Eu sunt doar pasagerul rătăcind pe sub vele
Care-nchide tomnatic cerul abrupt.
Mi se pare că noaptea e vis din fântâni
Cu apă vie înviind cavaleri
Și aștept să se prindă-ntr-un joc de lumini
Cabotinii pe scena de fum dinspre zori.
Imi pare că șoaptele prinse în unde
Se-ntrec în mângâieri pe urechea mea;
Eu rămân pasageră printre stele flămânde
Stăpânind din adâncuri doar noaptea, doar noaptea...
poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre monarhie, poezii despre jocuri sau poezii despre fum
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie sau poezii despre sfinți