Steaua ta

Pronia divină
Ţi-a dat semn
După tradiţia
Şi credinţa străbună
Floare de jad
Floare de jar
La mii de ani lumină
Steaua ta de pe cer
Sclipire de senzaţie
Ce va cădea când
Tu te vei înălţa la cer.

poezie de David Boia (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealuri în devenire

curg minuni din stele în sufletele noastre
ploaia de lumină ne spală de păcate
fereşte planeta de marile dezastre
ne înconjoară cu iubiri fermecate.

se revarsă din cer pronia divină
ca să se vindece lumea de boli
apostolii lui Iisus vreau să revină
să crească armonia între patru poli.

stropii mireni mă mângâie pe pleoape
am învăţat că sunt lacrimi de îngeri
ei imploră demiurgul să ne scape
să nu se mai ridice la cer plângeri.

în casele Domnului se petrec mirungeri
evlavia e sfântă cu pure convingeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih Mariei Cataleya

M amă - duh şi lumină, esenţă divină,
A rcă pe care, poposeşte o floare -
R oză şi rază, ce-n taină veghează
I nima ta, Julia.
A rgint din lumină, fericire şi tihnă.

C a un balsam, copilă, te am!
A notimp de iubire, vis, fericire,
T aină şi soare, lumină, culoare,
A lergi, dinspre cer spre pământ, aurul stelelor culegând.
L a mama te-ntorci, căci doar ea îţi va da
E nergie, spre cer să te-nalţi ca semenii-brazi.
Y ellow - galben solar rugină de jar.
A stru şi regină stelară, frumoasă şi blândă.
.... Sălăşluind în universul de ceară, în noi şi-n afară.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul

Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoşti o floare;
Cunoşti un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire,
Şi steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum priveşte
Şi pe neghiob pe cât vorbeşte;
Cunoşti o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale şi lătrat;
Cunoşti o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina prieteniei

te aştept în lumea mea de sori
să nu laşi florile să plângă
sunt şi eu o floare cu mii de fiori
aş vrea ca grindina să nu m-ajungă.

alungă-mi mâhnirea prietene drag
spune-mi că viaţa-i un poem melodios
fii martorul meu când iubirea atrag
să nu o pierd m-am legat de Cristos.

a pus în mine flacără şi jar
nestinsa credintă îmi face lumină
fii îngerul meu pentru timpul hoinar
ce-i pasă lui de jalea din grădină.

prietenia este ca diamantul rar
şlefuit de raze în forma divină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diphylleia grayi

Floare de gheaţă, topită de ploaie,
Unde ajungi tu, când Cerul se-ndoaie
Sub dor nesfârşit, din prea triste IUBIRI,
Şi-nchide privirea, plângând amintiri?!

Trimite-i parfum să-i aducă-aminte
Că omul curat, credincios şi cuminte,
Priveşte spre el şi când e fericit
Şi nu îl blesteamă când e necăjit.

Scrie-i tu, floare, cu gheaţa topită
De raza de ploaie ce ţi-a fost sortită,
Că lumea dispare, de nu mai e Cer!
Doar asta te rog, doar atâta îţi cer!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

pe coama timpului zbor către cer
ca într-un avion cu mii de locuri
steaua mă aşteaptă să fiu un reper
de iluminare - fără măşti şi jocuri.

toată lumea spre cer se îndreaptă
cu viaţa împărţită pe iubiri
am creat emoţii născute din şoaptă
nu am pierdut vremea cu uneltiri.

am împăcat mereu pe unu cu doi
munţii îmi sunt fraţi mă păzesc de prăpăstii
am ţinut ascunsă mulţimea de nevoi
slovele luminii am vrut să le-mprăştii.

Dumnezeu mi-e Tată şi mi-a dat de toate
să strâng anii vieţii scumpe nestemate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spic de grâu

(Cameliei Rogojinaru)

Spic de grâu cu bobul mare,
Să vedeţi ce întâmplare!
Mi-am dorit să am băiat,
Dumnezeu fată mi-a dat –
Floare de mărgăritar.

Şi din râuri de pe ie,
Mi-a dat lacrimă şi mie,
Lacrimă de mulţumire
Pentru marea fericire –
Floare de mărgăritar.

Şi-am plesnit în zări cu biciul,
De pe fotă-am luat arniciul...
L-am pus foc, să ardă-n stele,
Semn al mulţumirii mele –
Floare de mărgăritar.

Şi-n oglindă de izvor,
Fata mea de ajutor,
Ţese haină de lumină
Pentru-a mamei rădăcină –
Floare de mărgăritar.

Câte-n viaţă s-au ivit,
Fata sprijin a venit
Doamne, Tu mi-ai dat în dar
Al iubirilor altar –
Floare de mărgăritar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Noroc cu pronia divină
Ce luminează firmamentul:
Zăpada-i sursă de lumină...
Când noaptea porcii-ţi iau curentul!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă de... păsări

Nuntă de păsări sub un cer cu stele...
Părea o nuntă – nunta clipei mele
Bătând firav şi blând ca o aripă,
Uitând de vis, de boală şi de frică.

Nuntă de clipe, nuntă de lumină...
Azi când un vânt m-a smuls din rădăcină
Şi plouă cerul nunta mea de lacrimi,
Căci am purtat atâtea cruci cu patimi.

Nuntă de negru, floare în nuntire,
Atunci când mai speram în fericire
Şi binecuvântate mâini solare,
Atinsu-m-au cu nunta mea de floare.

Nuntă de îngeri, veghe şi lumină,
Nuntă de pace, vocea Ta divină
O simt strigându-mi azi, din depărtare –
Nuntă de vis, de păsări şi de floare.

Nunta credinţei – Cana Galileei,
I-a pus cunună de safir femeii.
Nuntă de pace şi de flori, de stele,
Nunta de sticlă a iubirii mele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară

Cer senin, căldură blândă,
Soarele toarnă lumină,
Ghiocel - floare plăpândă,
scoate capul în grădină.
O rază de soare
sărută pământul,
Zâmbet şi floare
le mângâie vântul.
E primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (3 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul nu poate cădea pe pământ, fiindcă pământul e în cer.

antimetabolă aforistică de David Boia (22 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluminare

Ca bănăţeanul, chibzuit,
Atins de pronia divină,
De foarte tînăr am chelit...
Să scad factura la lumină!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te lupţi din greu să-i dai unei femei luna de pe cer, dar când i-o dăruieşti, constaţi că altul ţi-a răpit-o cu o floare.

aforism de Tiberiu Petre (2011)
Adăugat de Tiberiu Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele masive devin stele supergigante roşii spre sfârşitul vieţii, atunci când hidrogenul este consumat. Nucleul lor se contractă, iar straturile exterioare se depărtează de acesta. Astfel steaua se măreşte şi începe să piardă materie. Acestă fază durează în medie 500.000 de ani. Spre sfârşitul acestei faze steaua ajuge să fie foarte mare ca diametru şi să emită într-o secundă aceeaşi cantităte de gaz pe care o emite Soarele într-un an. După câteva mii de ani steaua va deveni o supernovă. Straturile exterioare vor fi atrase de nucleu, iar când vor cădea pe el se va produce o explozie termonucleară.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A aşezat Pământul
Şi Soarele pe cer,

Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoţei şi-n trilul
De aripi şi mister;

Cu aur pe cosiţe
S-aduci zorii în casă
Şi bolţilor de stele
Doi ochi, ţi-a dat, de vis,

În sâni ţi-a pus bobiţe
Cu iz de tămâioasă
Şi cămp de viorele
Pe ii din paradis;

Din razele de Lună,
Prin ram de tei în floare,
Ţi-a împletit cuvinte
În vers ca niciodat’

Şi din a Lui fântână,
Căldare cu căldare,
În jurul tău, fierbinte
Iubire-a presărat,

Ca din sămânţa-ţi vie,
Căci asta I-a fost vrerea,
Cum naşte pâine norul
Din spic de el udat,

Ţi-a dat spre bucurie
La fel, să porţi durerea
Izvorului din pântec
De viaţă nesecat;

Tu Evă, Mărioară,
Sau orişicare eşti,
O stea-n Calea Lactee
Sau floare pe răzor,

Ca-n prima primăvară
În veci să ne trăieşti,
Fecioară, tu femeie,
Tu mama tuturor!

Valeriu Cercel

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de cer

Pe un colţ de cer voi scrie poeme
Cu pana unui pegas prins la jar mâncând,
Voi rescrie iubirea cuprinsă de vreme
Pentru tine Dragoste, să te văd zâmbind.

Verdele tău crud îmi va fi lumină
În nopţile ploioase ce în ferestre bat,
Îţi voi recita sonete ce sufletul alină
Scrise pe colţul meu de cer, unde te-am gravat.

Un pahar cu vin îmi este călimară
Rămas pe masă lângă colţul meu de cer,
Cuvinte se preling uşor şi se presară
Pe hârtia albă, învelind un trup de înger.

Şi nu-mi ajunge veacul, nici chiar era
Să scriu ce simt pe colţul meu de cer,
Am scris, voi scrie ce viaţa îmi oferă
Te iubesc pentru că eşti, semn de reper.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa e carul de foc ce ne suie la cer.

aforism de David Boia (17 septembrie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii sunt petale zburătoare din floare în floare.

David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele-n cer

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor,
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Plutind pe marile
Şi mişcătoarele
Pustietăţi.

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Şi necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboară ce pot
Şi-a lor întrecere
Vecinică trecere –
Asta e tot...

Floare de crâng,
Astfel vieţile
Şi tinereţile
Trec şi se stâng.

Orice noroc
Şi-ntinde-aripele,
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până nu mor
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii formează o punte divină, de legătură între cer şi pământ.

aforism de David Boia (17 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!