Țara-n rostul ei reîntregit
E-un veac de când la Alba, în Ardeal,
Străbunii-au împlinit un ideal
Și-au ostoit un dor de toți râvnit,
Cu țara-n rostul ei reîntregit.
Pe roata vremurilor umilit,
Piept lânga piept, ca stânca neclintit,
Un neam ce n-a uitat călăii lui,
Dar bun la suflet cum un altul nu-i,
Înfăptuita-n miez de munți Carpați,
Unirea sfântă-a fratelui cu frați.
Sub steagul mândrei noastre Românii,
Pe sub un cer cu glas de ciocârlii,
Cât ochi cuprind și dincolo de zare,
E țara mea unită-ntre hotare.
Scăpată de al zeilor blestem,
Găsindu-și ca pe-al Ariadnei ghem
Drum drept, prin labirintul încâlcit
Al unui neam ce greu și-a regăsit,
Lovindu-se de țărm în marea slavă,
Puterea de-a se ridica din pleavă.
E glia de-azi, o pită-aproape-ntreagă,
O nație ce ne-o fi pururi dragă,
O țară care strigă și își cheamă,
Copiii rătăciți, la piept de mamă.
poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre unire
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre patrie
- poezii despre mândrie
- poezii despre munți
- poezii despre mamă
Citate similare
Icoană-i țara mea și-o țin la piept
Pe-ntâi Decembrie e ziua țării;
Dealuri și văi să-mi presărați cu flori,
Că-n urma sârguinței și-a răbdării,
Cătușe-am sfărâmat și detractori!
Pe stei de munți să-mi așezați cunună,
Din flori de mac și spice-n cer senin,
Când tulnice peste Carpați răsună,
Vestind în lume cuvenit destin!
Să-mi puneți pe catarg flamură nouă!
Proclam aici un logic corolar:
Avem o țară-ntreagă, n-avem două,
Ce astăzi împlinește-un centenar.
Cu graiul sfânt și inima senină,
Cu slova noatră preamărim un veac,
De la unirea ce-a adus lumină
Și orbului și-aceluia buimac.
E întregită harta cum i-e datul,
Icoană-i țara mea și-o țin la piept.
Sub cer senin, de-a lungul, ori de-a latul,
Tot natu-i mândru și pășește drept.
Și om cu om, ținându-se de mână,
Încinge hori la piatră de hotar,
Că-ntru Unire, nația română,
De-abia serbează primul centenar.
E ziua asta binecuvântată,
Când maica Românie e un neam.
Unirea Mare e aniversată
De oameni, râuri, codru și-ultim ram.
poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre văi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre prezent
Veniți la Alba s-o Sfințim
Cine-am fost, cine-am ajuns?
Ieri am râs, astăzi am plâns,
Ieri, acum un veac, purtam
Steag visat din neam în neam
Peste munți, ape, câmpie,
Peste Marea Românie
Unde bucurii, urale
Se-nălțau din piept spre soare.
Cine-am fost? Am fost, atunci,
Bunici vajnici dar și prunci
Liberi, fericiți, vioi,
Fără griji, fără nevoi,
Uniți cu aripi în zbor,
Cu credința-n viitor,
Însă, Doamne, roata merge,
Lacrimi vin, lacrima trece.
Ne-au sfârtecat trupu-n două
Fulgerul căzut în rouă
Și-a pus Prutul între frați,
Doliu-n vârfuri de Carpați.
Cum suntem și câți suntem
Avem iubirea ca-ndemn:
Să fim azi ce am fost ieri
Iubitori, măreți străjeri.
Veniți la Alba s-o Sfințim,
Iar și iar să ne Unim,
Să ne bucurăm de-ajuns
Cu credința în Iisus!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre bucurie
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre râs
- poezii despre rouă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poemele Apocalipsei
-I-
Trezește-te Mamă
trezește-te Țară
copiii te cheamă
ieși Mamă afară
Trezește-te Țară
trezește-te Neam
ce vremi de ocară
prieteni nu am
Trezește-te Neam
copiii te cheamă
un dor vai mai am
trezește-te Mamă
Trezește-te Țară
șobolanii se cară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre dor, poezii despre copilărie sau poezii despre Apocalipsă
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre iarnă, poezii despre flori, poezii despre voce, poezii despre viață, poezii despre trandafiri sau poezii despre tată
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă, Românie mare
Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură țară, ROMÂNIA și mamă a toți românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.
La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toți
Aceeași unica dorință sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure și pace, a noastră țară să-înflorească.
S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Țara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă țară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi și vorbe de iubire.
La mulți ani români din orice colț de țară și de lume
Încingeți a unirii horă, prindeți-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toți același glas,
Moldovă tu ești altoi, pentru o mare Românie.
Unirea tuturor, sub același steag străbun, e tricolorul,
Ce-a fluturat mereu cu stoinicie, din veacurile adânci...
Un singur ideal avem în cuget, unirea tuturor,
De la Bălți și de pe Prut, glas de frați se-aud strigând.
Dumnezeu, bate la uși și ne-întreabă azi pe toți,
Ce-am făcut cu libertatea, moștenită din străbuni?
Tu române, ai dus greul, peste umerii tăcuți...
Azi deșteaptă-te române, că vei deveni supus.
Tu popor înalță capul, cine ai vrea să te trezească
Din această amorțire, de-aia au luptat străbunii?
Oare azi nu vă mai pasă, viața pentru țară-au dat,
Să trăim în libertate, nu cu jugul pe grumaz...
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre libertate, poezii despre drapel, poezii despre Țara Românească, poezii despre vorbire sau poezii despre tăcere
1859...
Alexandru Ioan Cuza
Om de seamă, Domnitor,
A înfăptuit Unirea
A două țări într-un popor.
Azi sărbătorim cu toții
Acea sfântă zi în care,
Am învins păgânii, hoții
Și-am unit două popoare.
Cei cu inima română
Azi se vor unii în horă,
Luându-se mână de mână
Mamă, tată, frate, soră.
.....................................................
Suntem fiii scumpei noastre țări,
Mereu mândrii de al nostru sânge,
Luptăm și goi și fără de încălțări,
Păgânii țara nu ne-o vor atinge.
Atâția s-au jertfit glia s-o păstreze
Să aibe și nepoții țara lor,
Neamul au reușit să îl salveze
Cu trudă, sângerare, dragoste de popor.
Este sfânt pământul pe care călcăm,
Țara ne e sfântă, mamă pe vecie,
Cât de greu ar fi, țara nu ne-o dăm
Nici pe lumea toată, luptăm cu voinicie.
-Țara Românească și Moldova,
Surorile unite într-un singur neam,
Le putem numi, simplu, Terra Nova,
S-a împlinit visul ce cu toți aveam.
poezie de Răzvan Isac (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre Pământ sau poezii despre încălțăminte
La Alba
La Alba,-n 21, ceva s-a întâmplat...
S-a pogorât unirea pe plaiu-nsângerat
De plâns și suferință. Și inimi de români,
Au devenit pe glia și neamul lor stăpâni.
S-a pogorât unirea și lacrimi au picat.
Din lagărul durerii, năpârcile-au plecat.
Și aprigele vânturi din brațul de român,
Pe scumpa noastră țară, iar au numit stăpân.
De veghe, ca un vultur, cu aripile-ntinse,
Păzit-a focul sacru, port și pământuri, vise
Și datinile noastre rămase moștenire
De la străbuni, de veacuri o mare de iubire.
Acum se-apleacă iară, sub cumpăna fântânii,
Uniți în rugăciune și plâns, mai toți românii.
Ni-i glia mai săracă și pruncii ne-au plecat...
Tu mântuiește, Doamne, poporu-ndurerat!
E-o țară de morminte, prin moarte doar, unită...
Nici lemne nu-s în sobă, nici turtă nu-i pe plită...
Pământ străin ne cheamă,-n pământul românesc
Rămas din tată-n tată, doar spinii mai rodesc.
Din țara noastră Sfântă, mustesc de-o vreme lacrimi,
Ne zbatem de durerea și plânsul multor patimi.
Fă o minune, Doamne și-o Românie Mare
Și cheamă iarăși pruncii plecați peste hotare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre durere, poezii despre vânt sau poezii despre vulturi
Țara mea de dincolo de Prut
Dorul greu mereu ma cheamă,
Dor enorm de ce-a trecut.
Îți sunt fiică și-mi ești mamă
Țara mea de dincolo de Prut.
O patrie ce ne e dragă
O vrem și azi ca alte dăți,
Am fost cândva o pâine-ntreagă,
Azi suntem două bucăți.
Și-ntre noi e dat să fie
Un dor greu, neîmplinit...
Cu valuri rând de poezie
Curge Prutul obosit.
Dar sperăm c-o să rămână
Gând de pace și iubire,
Când toată nația română
Va porni Marea Unire.
Va fi o boltă mai senină,
Uitat în veci va fi trecutul
Și c-o apă cristalină
Va murmura puternic Prutul.
Se va ierta ce-a fost odată
În următoare generații
Și-o zăpadă mai curată
Ușor va înveli Carpații.
Un gând străbun o să răsară
Fără lacrimi din trecut,
Că tu ești a noastră țară
Țara mea de dincolo de Prut!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre pace
Aș lua în piept ...
Aș lua în piept talazul mării
Cu trupul ars de-o cruntă sete.
Frumoasa nimfă să mă-mbete
Să cad în brațele uitării.
Aș lua în piept și stei de munte
C-un suflet chinuit de furii,
Căci mintea mi-ai sucit cu nurii
Și m-ai făcut din om, grăunte.
Aș lua în piept și depărtarea
Și vânturile zbuciumate,
Cerșind pentru-o eternitate,
Să-mi umpli cu iubire zarea
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre iubire, citate de Mihaela Banu despre iubire sau poezii despre frumusețe
Un ochi râde, altul plânge
Inima-mi în piept se frânge
Sufletul la cer se suie
Trupul zace prins în cuie.
catren de Mihaela Banu (28 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românii, un neam pornit în pribegie. Neam fără țară. Rătăcesc prin lume ducând cu ei dorul de țară și de neam.
Dumitru Delcă (decembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dor sau citate despre România
E țara mea!
În țara-n care codrii plâng ades
Și Dunărea îmbrățișează marea,
Se lasă munții către deal, la șes
Unde chindia-ți taie răsuflarea.
În țara-n care toate sunt pe dos,
De unde, nu mai pleacă sărăcia,
Vibrează-n suflet viersul cel duios
Și e prezentă încă, omenia.
E țara mea, cu bune și cu rele
E țara nimănui și-a tuturor,
Și a trecut prin cumpene prea grele
Purtate cu obidă, de popor.
O zi pe an îți suntem datori, țară,
O zi pe an măcar, să te cinstim,
Destul în rest, te facem de ocară
Când pentru alții, din nevoi, spetim.
Mi-e dragă țara asta necăjită
Ce speră că-ntr-o zi va prospera,
Vă jur, oricât aș fi de îndârjită
Am s-o iubesc mereu, e țara mea!
poezie de Adriana Papuc (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre promisiuni sau poezii despre Dunăre
Glossa României
Din cenușa strămoșască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi și buni,
Drag de țară-n piept de stâncă,
Brazi crescuți spre-a apăra,
România, țară scumpă,
Toți românii vor avea.
Din cenușa strămoșască,
Demn, românul s-a-nălțat,
Pentru țara românească
Cu dușmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.
Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată
A unit oamenii buni
Horă mare-n vremi de sloată,
În al unirii râu și cânt...
Prinși sub flamura dreptății,
Ca un mac pe cer arzând,
Sub lumina trinității.
Ram de salcie aleasă,
Rod de pâine-n grâul copt,
Soarele ca o mireasă,
Voal de vis pământul tot...
Ii cu ape reci pe poale,
Brazi pe fote. Sus, pe stâncă,
Pe chihlimbării covoare,
Stele-n râuri par să curgă.
Printre oameni buni și dragi,
Eu o cumpănă-a fântânii,
Am crescut. Pui de români,
Treceau urmându-și străbunii.
Alergam... Cu tricolor
Îmi prindeam cosița-n noapte,
De români să-mi fie dor
Viața toată, pân' la moarte.
Dor de țară-n piept de stâncă.
Vulturi îngeri sidefii,
M-au ales a fi româncă
În adâncul inimii.
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Ca un râu învolburat,
Sunt eu inimă de soare,
Țara-ntreagă-am colindat...
Brazi crescuți spre-a apăra
Datini și străbuni și neamuri,
S-au unit în țara mea,
Prinși în dragoste și-n ramuri,
Viața-n chinuri de și-au dus,
În frăție, demn, românii,
Ca o candelă-au apus
Su genunile furtunii.
România, țară scumpă,
Maci pe buze și-n privire,
Maci în lanuri, maci pe luncă,
Zâmbete și fericire.
Țară scumpă și bogată,
Noi etern te vom slăvi.
Brațul torță-mparfumată,
Păcii-n lume va sluji.
Toți românii vor avea
Sâgeriu vin în pahare,
Pită, sare... Dragostea
Omul cu inimă mare.
Toate-n lume se împart,
Neam de neam și neam de glie,
Legământul sângelui,
Toată lumea vrem să-l știe!
Toți românii vor avea
România țară scumpă,
Brazi crescuți spre-a apăra
Drag de țară-n pipt de stâncă.
Printre oameni dragi și buni,
Ram de salcie aleasă.
Prunc de daci și de români,
Din cenușa strămoșască...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oameni buni, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre creștere, poezii despre crengi sau poezii despre Soare
* * *
Săraca mea țară bogată
De mulți... prea mulți... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morții
Te lași prădată de toți hoții.
Române tu... din neam străbun
Cum poți ca să mai rabzi acum
Să vezi copii cum îți pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.
Ajunge... atâta minciună
Românii iarăși se adună
Vrem să trăim în țara noastră
Să muncim glia strămoșească.
Se schimbă mereu prim miniștrii
Iar noi ne amăgim... ca proștii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.
Și atunci nu avem altă salvare
Ieșiți cu toți cu mic cu mare
Repuneți țara pe picioare
Să aducem copii de peste hotare.
Haide, Moldovă... Bucovină
În țară să facem lumină
Să punem țara pe picioare
Nu să vărsăm lacrimi amare.
poezie de Mirela Tufiși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre salvare, poezii despre salariu, poezii despre prostie, poezii despre picioare sau poezii despre pensie
O țară fără de hotare
Dragostea-i o țară fără de hotare,
Cel iubit, de-a pururi este domnitor,
Inima e sfetnic bun atunci când doare,
Doina cea de jale - imn înălțător.
Jertfa-i noaptea lungă și istovitoare
Când oștenii-doruri duc mereu solii,
E erou cel care, nu va să coboare
Steagul înălțatei lui melancolii.
Numai o redută - singura credință -
După lung asediu poartă biruinți,
Inima vitează din a sa ființă
Bate cu puterea viselor fierbinți.
Dragostea-i o țară fără de hotare
Unde-i totul verde sub cer azuriu;
Cine-n ea se-așează, veșnic nu mai moare
Și tot veșnic tânăr, vajnic și mlădiu.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre moarte, poezii despre melancolie sau poezii despre imn
Inima de mamă
Simt tânguirea inimii și-ntâi de toate,
Mă gândesc la mame-ndurerate
Și la prunci solari și drăgăstoși,
Alteori plângând, alteori voioși.
Când se mistuie în piept și bate,
Aud suspinul maicii într-un colț de carte
Și îl șoptesc ca o iertare -
Știu, inima e una, de ce-ar fi inimi, oare?
Din păsul inimii de mamă,
Se roagă îngeri în năframă
Și tot cu-al mamei dor curat,
În prunci, e-un crez nevinovat.
Mai bate inima în piept, va arde
Materna dragoste și-n noapte,
Și-un suflet neasemuit de mamă
A zorilor lumină cheamă.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nevinovăție sau poezii despre iertare
* * *
Se întorc românii! Frica i-a chemat
Vor să moară-n țara lor, cum Domnul a lăsat...
Sunt străini de țară, de neam și pământ,
Au plecat străini în lume, țara și-au vândut.
Și-au lăsat copiii, lacrimi și suspine,
Au plecat românii noștri, oh, în țări străine.
Au uitat biserici, țarină și casă,
Au crezut că-n depărtare viața e frumoasă.
Nu mai îngenunche, rugile-n zadar,
Le rostesc în gânduri. Pâine - gust amar,
Le-au murit părinții, satul e pustiu,
Cerul țării plin de lacrimi, trist și cenușiu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sat, poezii despre religie, poezii despre pâine, poezii despre gânduri sau poezii despre frică
Imigrant
E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viață "trasă".
Visează sigur motivat,
Câștigu-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!
Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunță fără să clipească
La neam, la țara strămoșească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.
Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.
Ajuns "aiurea" nu-i ușor,
Muncește mult, de se spetește.
Adună un pic, dar reușește...
Nu-i fericit, dar are spor.
Îi e dor de țară, sau de-o rudă,
Dar timpul trece, uită-ncet.
E drept, trăiește sobru, ascet,
Ban se câștigă greu, cu trudă.
Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume, ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat,
E ruda, ce aduce dar.
Are mâini roase de la muncă,
Dar are casă și mașină;
Putea să stea, el n-are vină...
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.
De ce-i mai bine în altă parte?
De ce, noroc, au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe!?
Ne pierdem neam... ne dorim moarte!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rude, poezii despre muncă, poezii despre vinovăție sau poezii despre noroc
Glasul Mioritic
De stai s-asculți în taină a neamului durere,
Auzi cum din adâncuri se-nalță către noi,
Strigăt de iubire de neam ce-ți dă putere,
Pământul ce ne ține ascunde mulți eroi.
De stai s-asculți în munte a codrilor poveste,
Ai să auzi în șoaptă legende cu haiduci,
Ce stăpâneau Carpații și falnicele creste,
Și se-adunau în cete la umbra de sub nuci.
De stai s-asculți cum marea la Pontul Euxin,
Îmbrățișează țărmul de veacuri neștiute,
Ai să auzi în valuri a neamului suspin
Și cântecul sirenei ce varsă lacrimi multe.
De stai s-asculți adâncul din spațiul mioritic,
Auzi cum plâng străbunii în somnul zbuciumat,
Că ne-am pierdut iubirea de neam și de mirific,
Și ne-am vândut pământul și ne-am înstrăinat.
De stai s-asculți la Țebea gorunul cum foșnește,
Ai să-l auzi pe Iancu cum strigă către noi:
-Vă dușmăniți voi frații? Dușmanul vă-ncolțește!
Vorbiți aceeași limbă! Nu faceți război!
.
De stai s-asculți cum Oltul la Cozia izbește,
Zidul Mănăstirii să-l scoale pe Bătrân,
Ai să-l auzi pe Mircea din somn cum ne grăiește:
De ce vindeți pământul? E Sufletul Străbun!
De stai s-asculți la Putna, Slujba Învierii,
Ai să auzi cum Ștefan se roagă pentru neam,
Să piară pe vecie blestemul trădării,
Să nu mai fie-n țară nici urmă de orfan.
De stai s-asculți cum vântul șuieră-n Carpați,
Ai să auzi cum Lupul lui Decebal ne cheamă,
Să-nfăptuim Unirea și pacea între frați.
Dacia Străbună la toți ne este mamă.
De stai s-asculți văzduhul pe culmea caraimană,
Ai să auzi cum cântă Pasărea Măiastră,
Și ai s-auzi în trilu-i duios pe daca mamă,
Ce-alină de milenii toată durerea noastră.
poezie de Ștefan Silva
Adăugat de Ștefan Silva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre patriotism, poezii despre muzică, poezii despre dușmănie sau poezii despre Carpați