Sobrietate

Căutători de comori sunteţi,
născuţi din fructul de măceş,
ascunşi în coaja unei cetini
feriţi de ropotul de ploi.

Văd frunza de stejar oftând
când scormoniţi la rădăcină,
că umbra lui a ocrotit
ţărâna timpului trecut.

Râul din vale mai visează
bulboane ieşind din pământ,
ce aleargă înfometate în aer
şi prăvălesc apa pe stânci.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe apa lumii

Pe apa lumii ne-am născut,
Cu ploi iubind pământul,
Din norii timpului crescuţi,
Ne poartă-n viaţă vântul.

De ce oftezi iubita mea?
E-atât de-aproape cerul,
Suspin şi eu de umbra ta,
Că-mi lasă-n aer gerul.

De ce să pleci în singur gând?
Din mine strig de tine,
Când ţi-am gustat zarea, arzând,
Şi undele divine.

Căldură când şi când mi-ai dat,
Din foc de gene scurs,
Mi-ai mângâiat cu gura viaţa,
Sărut din suflet strâns.

Femeia zilelor cu soare,
Din legea primăverii,
Mai lasă-mi palmele să-ţi mângâi,
Să-ţi înflorească merii!

poezie de Aurel Petre (10 martie 2021)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda timpului

Oglinda timpului
din apa ochilor
arată zarea nedefinită
din depărtari,
chemând alt anotimp.
Fruntea gânditoare
a veşniciei
îngenuchiată şi biciuită
arată o fărâmă
rănită,
din spaţii inexistente.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda timpului

Oglinda timpului
din apa ochilor
arată zarea nedefinită
din depărtari,
chemând alt anotimp.
Fruntea gânditoare
a veşniciei
îngenuchiată şi biciuită
arată o fărâmă
rănită,
din spaţii inexistente.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terorile ploilor

S-au răzvrătit de la o vreme şi ploile...
nu mai cad liniştite şi bune
ci în vârtejuri
şi puhoaie năvalnice
de bidivii lichizi
ce nechează sălbatec
prin norii de smoală!

Sub ropotul lor
vijelii şi bulboane
muşcă pământul
şi-l cară la vale
în cavalcade drăceşti!

În urma trecerii lor
rămân şleauri adânci
apocaliptice semne
de nămol şi prundiş
peste tot...

Ploile nu mai sunt ploi
ci diluvii
ce se reped spre pământ
cu un hăuit de bombarde...

Ce mirifice
şi vesele erau ploile
copilăriilor noastre!...

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Plânge teiul secular,
Plânge codrul de stejar,
Plânge lacul liniştit,
Plânge izvorul părăsit.

Păsările ce sunt staruri
Stau pitite între ramuri,
Cucul numai cântă-n codru
Umblă peste tot în lotru.

Râul care curge-n vale
Purtându-şsi apele sale,
Ce lovesc mereu în maluri
Ieşind plânsete din valuri.

Soarele roşu ca focul
Pârjoleşte-n cale totul,
Iar în codru pe coline
Nu mai sunt flori şi albine.

Seara apare după deal,
Vine noaptea cu-al ei voal,
Luna pare cam palidă
Cu globul ei de oglindă.

Stelele sus strălucesc,
Între ele se primesc
Şi cum sunt aşa departe,
Toate par că-s supărate.

Tu, Luceafărul meu sfânt
Ai adus pe acest pământ,
Limba dulce românească
În veci să te pomenească.

Ai cântat natura-ntreagă,
Ţara care ţi-a fost dragă,
Iar cu iubirea în vers
Te-ai dus sus în Univers.

Ca un prooroc ce-ai fost
Ne-ai spus totul pe de rost.
Dând speranţa, bucuria,
Pentru noi rămâi Mesia!

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, un hoinar

Aştept ziua care vine,
mă aşez în genunchi
îmi plec fruntea, umezind ţărâna,
strâng în braţe raza de lumină,
simt o mângâiere pe creştet,
e mâna caldă a mamei.
E atâta linişte în jur,
doar vântul se aude,
bătând în zăvadă,
iar din când în când,
un bocănit de încălţări
neajustate pe piciorul timpului
care rămâne un hoinar.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Din adâncuri urcă apa
Să coboare-încet la vale.
La deal, nu urcă, săraca.
Dar prin munţi, îşi taie cale.

Ea din pământ izvorăşte
Să vadă lumea de-afară.
După ce călătoreşte,
În pământ se-ascunde iară.

poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să fie (Scurt tratat asupra fricii)

O spaimă albă trece prin cuvânt
Ţărâna face scurte temeneli
Un fulger izvorât din mii de stele
Prin degete se scurge în pământ

Se spânzură copacii de un cer
Cu marea străvezie de bulboane
Şi pielea încreţită de frisoane
Îţi lasă pururi aerul stingher

Era să fie. Dacă ar fi fost
N-ai mai fi fost aici, acum
Ci dincolo cu totul. Ca şi cum,
Rosturile n-ar mai avea rost

Era să fie. Sute de ocazii
Au făcut balanţa să se-ncline
Spre semnul care l-ai trecut cu bine
Dar vezi că mai urmează alte razii!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă aştept şi nu e drept

La umbra unei clipe reci,
Tu nu mai vii, nici nu mai pleci,
Nu mai îmi eşti, nu îţi mai sunt,
Am devenit un amănunt.

Văd urme ce-au rămas din noi,
Le şterg cu lacrimă de ploi,
Nici amintiri nu-mi mai doresc,
Sunt mult prea vii şi mă rănesc.

Tresar la orice zgomot mic,
Dar nu eşti tu... nu e nimic,
Ci doar închipuiri târzii,
Că suntem iar, c-ai să revii.

În ceaţa timpului trecut,
S-a prăbuşit tot ce-am avut,
Degeaba stau şi te aştept,
Nu te întorci... şi nu e drept.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ningă a vară
Şi să soare a Crăciun!
Flori de toamnă, primăvară,
Pe inelele lui Saturn!

Şi să curgă râul de vânt,
Peste copacii de pe lună!
Doar eu cel de pe pământ,
Să văd cerul din furtună!

Să mă uit cum plouă frunza.
Ciripesc cum păsărele,
Să pictez şi eu pânza,
Cu natura vieţii mele!

Ilie Andrei Harapaşcu în Poetul respectiv
Adăugat de Ilie Andrei Harapaşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele timpului

1. Aud glasuri din lemn,
văd şarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
şi văd semn.

2. Văd ierburi pe stânci
şi fum de polen,
şi urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.

3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
şi văd în aluni
semn mare.

4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
cuvânt Dumnezeiesc
despre cer şi stele:
semn ceresc.

5. Pe cei osândiţi
iadul stă să-i dea,
pe cei înghiţiţi
marea stă şi ea:
semn din sfinţi.

6. Aud glasul din lemn,
văd şarpele pe drum
şi eu mai văd un semn
în tot ce e acum
semn din semn.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbioză

Trec mereu pe lângă voi
Simt cum inima-mi tresaltă
Dacă-i soare, dacă-s ploi...
Chiparoşii mei de baltă!

Primăvara înverziţi
Şi-îmbrăcaţi mândru veşmânt,
Sunteţi foarte fericiţi,
Plini de sevă şi avânt.

Vara vă priviţi în lacul
Unde apa e albastră,
Liniştiţi vă faceţi veacul
Şi-mi daţi din puterea voastră.

Toamna frunzele pălesc
Devin galbene, arămii
În curând se prăvălesc
Şi rămâneţi goi, pustii.

Iarna vine negreşit
Este lungă, este grea,
Însă eu, necontenit,
Vă dau din puterea mea.

poezie de Octavian Cocoş (17 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei vin plecând

Se coace grâul pe sub amintiri,
se face fum ţărâna din copite
Sub trestii albe, mame adumbrite
şi taţi de lut - sub trandafiri.
Şi-atâta dor e-n ziduri, că te miri
cum mai e loc în aer să nu doară
Pe masa lor - doar un adânc de ceară
şi paşii nimănui sub tei subţiri...

Tăcând frumos, ca visul îi mai simţi
cu degete de aer, peste vânt,
scriind scrisori cu dangăt de pământ
Si tu adormi, şi vrei să te mai minţi
că-n colbul vieţii, răscoliţi de nori,
părinţii întorc timpul, rând pe rând,
şi apa din izvoare, aşteptând
să-şi spele părul veşted în ninsori.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ghioceilor

Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald, din rădăcină,
Se urcă-n tijă o lumină
Şi curge din pământ culoare.

Acelaşi ritm de orgă fină,
Se zbate-n clopote de soare,
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald în rădăcină.

În rol de mare balerină,
Dislocă din zăpezi izvoare
Şi parc-ar vrea din nou să zboare,
Cu tot convoiul de grădină,

Sub nea, când ghioceii-nfloare!

rondel de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot oftând

Tot oftând din când în când,
alungi necazul din gând.
Îţi pare viaţa mai uşoară,
gândul către bine zboară.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În geamul meu

Iar trandafirul a rodit măceş,
În geamul meu, în ziua de armindeni.
De jalea care este pretutindeni
Copacii mor şi florile dau greş.

Şi păsările care-şi iau adio
Ne lasă, triste-n cuib, un ou de lemn.
Vom înţelege-al speciilor semn?
O umbră mare luna va cloci-o.

E umbra ce-o lăsăm în spaţii vaste,
Mantie neagră-a sufletului gol.
Din somn, ca dintr-un lung coşmar, mă scol,
Planton năuc la marile dezastre.

Şi când deschid fereastra să respir,
Văd floarea de măceş în trandafir.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu strâng comori ce nu se văd

Eu strâng comori ce nu se văd,
Imaginea din tine
Mă-ntrepătrunde printre stări
Mărilor alpine.

Trăire cugetată-n seri,
Unde tâmpla rece
Se odihneşte între veri,
Uitând iarna ce trece...

Eu strâng comori ce nu se văd,
Imagini ale mele...
Mă strâng culori de sentimente
Şi pasiuni rebele.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să umbli ca Apa, ca pârâul, ca râul, ca fluviul, să nu ţi se izbească umbra de toţi copacii...

aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea întoarsă

În zare
văd chipul lui cioplit, închis
cu ramuri de rod
pe frunte,
din adâncul fără hotare
unde visările de gheaţă
apar pe calea întoarsă
a începutului.
Se-aud clopotele când bat,
ascult rugăciunea.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea întoarsă

În zare
văd chipul lui cioplit, închis
cu ramuri de rod
pe frunte,
din adâncul fără hotare
unde visările de gheaţă
apar pe calea întoarsă
a începutului.
Se-aud clopotele când bat,
ascult rugăciunea.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!