Ei vin plecând
Se coace grâul pe sub amintiri,
se face fum țărâna din copite
Sub trestii albe, mame adumbrite
și tați de lut - sub trandafiri.
Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri
cum mai e loc în aer să nu doară
Pe masa lor - doar un adânc de ceară
și pașii nimănui sub tei subțiri...
Tăcând frumos, ca visul îi mai simți
cu degete de aer, peste vânt,
scriind scrisori cu dangăt de pământ
Si tu adormi, și vrei să te mai minți
că-n colbul vieții, răscoliți de nori,
părinții întorc timpul, rând pe rând,
și apa din izvoare, așteptând
să-și spele părul veșted în ninsori.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre tată
- poezii despre somn
- poezii despre scrisori
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.