Excelsior, Domine!
(O nouă simplă rugă)
Excelsior! (în latină) = Tot mai sus!
Mă luminează, Doamne, pe craca de-ntuneric
Și luminează-mi viața prin fiecare gând,
Căci m-am pierdut prin umbre și-ncerc să mă desferic;
Îmbracă-mă cu raze și dă-mi spre Tine-avânt!
La marginile vieții mă zbat în ne-nțelesuri,
La rugurile milei Ți-aduc închinăciuni -
Și-atunci cu-o pace calmă presimt că mă împresuri,
Și-atunci mă-nalț spre soare, mă smulgi din văgăuni!
Cu trupul meu de ceață pot să-mi revăd din urmă
Balast de minereuri din care-am fost compus:
Gunoi și solzi de aur, miei albi și lupi în turmă,
Mlaștini cu nuferi candizi. Dar fost-au!... Și-acum nu-s!...
Iertate fie, fie! Și iar, pe veci, iertate!
Roșii scântei de-o clipă, sorbite-n galaxii -
Să-mi arzi perlele negre și fă-mi-le uitate,
Și tot mai sus mă-nalță! Și nu mă părăsi!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre roșu
- poezii despre perle
- poezii despre pace
- poezii despre oi
- poezii despre nuferi
- poezii despre negru
- poezii despre minereu
Citate similare
Să-mi fie viața...
Să-mi fie viața o cântare
Cu vorbe dulci și sunet blând
Să fac din rană sărbătoare,
Să nu nutresc vreun negru gând.
Să-mi fie viața nu reclamă
Ci dor spre Patria de Sus
Să merg spre țintă fără teamă,
S-adăpostesc pe cel exclus.
Să-mi fie viața desfătare
În Legea sfântă din Sion
C-așa va fi îndepărtare
De tot ce e în Babilon.
Să-mi fie viața bucurie
Că mi-e model un Împărat,
Că-n lunga mea călătorie
În harul Lui El m-a păstrat.
Să-mi fie viața far, lumină
Să vadă mulți Orașul sfânt
Să vrea să strângă din Grădină
Rostiri cuprinse-n Legământ.
Spre Tron înalț acum dorința
Știind că nu e în zadar,
Că EL transformă neputința
Și-o face un mărgăritar.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sărbători, poezii despre sunet, poezii despre publicitate, poezii despre patrie sau poezii despre oraș
O mână întinsă...
O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalță din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieșirea din trecute tăceri.
O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajiște-ntinsă,
Cu munții ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.
Păsări din zbor și stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viață,
Raiul măreț pentru copiii copilului om,
S-aducă speranță, nu tulbure ceață.
Mâna-i întinsă, primește-o la Tine,
Dăruiește-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet și nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veșnica iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre copilărie
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rugare
Dă-mi, Doamne, Tu, ce nu știu eu a cere
Și cere-mi Tu ce nu știu eu a da
Căci tot ce-mi dai mi-aduce mângâiere
Și tot ce dau să fie-n slava Ta.
Dă-mi, Doamne, tot ce aș putea-nțelege
Și cere-mi tot ce nu pot cuprindea
Ca să mă-nvăț o simplă, strictă lege
Să am mereu cuprinsă-n firea mea.
Dă-mi, Doamne, Tu, poruncă de la Tine
Ca tot ce n-am să pot să dau oricui,
Să stea pe veci Cuvântul Tău în mine,
Și greutăți să nu fac nimănui.
Dă-mi, Doamne, Tu, știința cea pe care
Tot Tu s-o ceri spre Tine-a o-ndrepta,
Că nu mi-ai dat nimic spre îndreptare
Ce să nu pot pe umeri a purta.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre știință, poezii despre legi sau poezii despre cuvinte
Rugăciunile Naturii
Oricare răsărit și-orice apus de soare,
Dar mai cu seamă cele mai pline de splendoare,
Sunt rugăciuni pe care Natura, iar și iară,
Le face dimineața și-n amurgiri de seară...
Așa se roagă zilnic, de mii de ani, mereu,
Precum tot Universul - și-s rugi la Dumnezeu!
Spre cer se-nalță raze, brațe de foc divine -
Blagosloviri mărețe, de sanctitate pline.
Privește-le și uită de-a grijilor rugină,
Și-ai să auzi din ele o muzică divină
Care, de-o chemi, coboară cu dulcele-i șuvoi
Și se revarsă-n valuri de pace peste noi...
Putea-vom, drept urmare, ca sufletele noastre
Să soarbă energia din Soare și din astre.
O primăvară nouă devine orice oră,
Căci peste fiecare coboară-o auroră!
Jur-împrejur, Natura, cu ale ei poteci,
E ca o ființă vie - și-așa se roagă-n veci!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre natură, poezii despre superlative, poezii despre seară, poezii despre primăvară sau poezii despre ore
Din puterea Ta, dă-mi Doamne o lingură!
Sub cerul meu strălucitor din miez de zi,
Pășesc râzând în poiana cu narcise,
În depărtare zburdă veseli albii iezi,
Gândurile-mi fluturi se opresc în vise.
Pătrund agale în liniștea-mi plăpândă,
De mână mă ține El, Dumnezeul meu,
Din raze de soare îmi face ghirlandă
Și-mi țese din spice adorat macrameu.
Smerită-ngenunghez, de bucurie plâng,
Părinte Ceresc, în mine te regăsesc,
Plăpând dar verde viu lăstar mă simt în crâng
Și parcă-aș fi chemat de clopot strămoșesc.
Atâta pace și lumină Tu îmi dai
Și mă înveți să-mi duc crucea cea promisă,
Smerit eu te urmez Doamne, aici să-mi stai,
În inima-mi, punte a Cerului abscisă.
Și-n nopți de smoală fără stele eu aștept
Liniștea plăpândă iar să mă cuprindă,
Mereu al învățăturii tale adept,
În biserica ta sunt o simplă grindă.
Căci doar Tu poți aduce stelele pe cer,
Să-mi mângâi sufletul pierdut în negură.
Ești tot ce am, Ești cel mai viu și alb mister,
Din puterea Ta, dă-mi Doamne o lingură!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre alb, poezii despre verde sau poezii despre smerenie
Iubirea Ta o cânt -- Isus
Îți cânt Doamne o Isus
Și viața și Ființa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credința
Eu te laud te slăvesc
Și ți-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Și-o să umblu pe picioare
Și iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Pașii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci ești Domn eu sunt al Tău
Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viața de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc
Mersul Tău Isus îl cânt
Și lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieții Sfânt Cuvânt
Ne e soare și lumină
Îți cânt Doamne a Ta-ndurare
Și smerenia ți-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt
Și-ți mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toți de lume goi
Azi blândețea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Și al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ți dăm slavă toți mereu
Îți cânt Doamne stăruința
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar ființa
Cei de azi s-avem credința
Prin Tine un duh curat
Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne țină
Toți să fim fără de vină
Unde totul e al Tău
Glorie Isuse Ție
Vreau de-a pururi să îți cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veșnicie
Și în cer și pe pământ
02-11-2021 m.
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre prezent, poezii despre foc, poezii despre vinovăție sau poezii despre plimbare
Soarele vieții mele
Adevărul Tău îl vreau
Și lumina Ta Isus
Viața-ntreagă să ți-o dau
Ca să-ți fiu în veci supus
În lumina mântuirii
Vreau viața să-mi zidesc
Și pe aripa iubirii
Eu prin Tine să pășesc
Luminat de-a Ta privire
De Cuvântul Tău cel Sfânt
Doamne în neprihănire
Să-mi faci viața pe pământ
Fii Tu soarele vieții
Care azi mă luminează
Și-n câmpia tinereții
Cu drag Isus mă așează
Vreau un rob Isus să-ți fiu
Cât aicea voi mai fi
Dumnezeul meu cel viu
Numele spre-a ți-l cinsti
Pune-mă dar în măsura
Sfințeniei pe pământ
Eu ca să trăiesc Scriptura
Să-mi fii soare și avânt
O îmbracă-mă în Tine
Și-n Cuvântul Tău curat
Până-n slăvile divine
Ca să-ți cânt neâncetat
Latura iubirii Tale
Să mă-mbrace pe vecie
Tu Isuse să-mi fii Cale
Și o Doamne Pâinea vie
Și să-mi fii Isus izvorul
De-ndurare și de har
Doamne Tu Mântuitorul
Să n-alerg dar în zadar
Cinste slavă și mărire
Fii Isuse-n veci slăvit
Căci în marea Ta iubire
Ne-ai spălat ne-ai mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre creștinism, poezii despre Soare, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre tinerețe
Poemul zeului albastru
Doamne, s-a întors viața la mine
a venit tiptil, într-o vară cu aromă de istorie
cu cer grav și frumos ca o noapte adâncă
timpul devenise auriu și fierbinte
și m-am înveșmântat în el ca-ntr-o mantie fermecată
trecuseră ani de când zeul albastru
nu mai coborâse pe pământ
iar eu îmi lăsasem inima într-un cufăr uitat de lume
și Doamne, câte rugi înălțasem către tine
să mă mai binecuvânteze o dată mângâierile zeului
sa-mi mai las trupul răsfățat de nectarul ceresc
în nopți cu aromă de nemurire
și mi-ai răspuns, Doamne,
trimițându-mi vise de aur
iar aripa îngerului s-a deschis deasupra mea
ca la o binecuvântată rugă
am pornit la drum, Doamne,
în căutarea inimii mele pierdute
știam că voi străbate păduri și deșerturi
până să-mi regăsesc miracolul
sub chip de sărut nemuritor
zeul mă aștepta zâmbind în lumina binecuvântată
și din palmele lui a țâșnit inima mea
zvâcnind în fericirea fără de pereche
mână în mână am colindat străzi atemporale
ne-am îmbrățișat sub ploaia de aur
trimisă din cerul Tău, Doamne
iar noaptea zeul mi-a învăluit trupul în ambrozie și nemurire
sunt în mâna ta, Doamne,
cu toată fericirea mea păgână și sfântă
m-am îmbolnăvit de viciul vieții
iar în vârful peniței mele
stă iubirea fără seamăn
și albastrul cerului tău
îngăduie-mi, Doamne, să-mi păstrez inima în palmele zeului
să mă hrănesc din propria mea patimă
până când voi trece pe poarta ce duce la Tine
sunt sus, foarte sus, Doamne, nu-mi topi aripile
lasă-le să mă poarte mereu spre ceea ce sunt eu
lasă-mă să-mi respir libertatea
precum o pasăre cântătoare în dimineți fermecate
sângele zeului curge acum prin penița mea
prin trupul meu zvâcnind de tinerețe
prin visele mele hinărind peste cetăți și păduri
din el îmi iau stropul de Rai
cu care mă voi înfațișa înaintea Ta, Doamne,
în ziua din urmă
dă, Doamne, cu sânge și pulbere de rai
îți scriu epistola aceasta
ce nu aș vrea să se termine niciodată
lasă-mi pe veci visarea, Doamne!
poezie de Alina Beatrice Chesca (25 iunie 2015)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre sânge, poezii despre inimă, poezii despre aripi, poezii despre albastru sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Tot mai frumos
Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viața mea,
pașii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...
Tot mai măreț,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinț glorios
care-ai dai viața Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.
Tot mai cu drag
îmi înalț către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre infinit, poezii despre frumusețe sau poezii despre dor
De ziua mea
Bucurii mărunte și urări...
Pe obraji săruturi înfloresc...
Vin prieteni dragi de sărbători...
Mulți, formal, îmi spun cât mă iubesc.
Ce-mi doresc?! Ca bunul Dummnezeu
Să-mi dea mulțumire sufletească,
Suflet nobil candelă aprinsă
Și prinos de faptă-mpărătească.
Pace pentru tot acest popor
Neîngenunchiat și păcătos!
Drumul vieții nu-mi fie ușor!
Dar în suflet fie-mi luminos...
Vreau umbrind la crucea lui Hristos,
Să sorb stropi din sângele iertării
Și mai vreau să-mi fie de folos
Caldul legământ al împăcării.
Vreau să gust din mustul amărui
Azi, al neputinței pământești,
Ca în veșnicie să mă sui,
Tot mai sus, pe culmile cerești.
Vreau să simt din greul celor mulți,
Frig și foame, sete și dureri
Alergând prin secetă desculți,
Liberi spre divine mângâieri...
Vreau să las genunchiul mai apoi
În mătănii și în rugi fierbinți,
Căci când nimeni nu mai e cu noi,
Doar Tu, Doamne, vii și ne alinți.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre urări, poezii despre sărut sau poezii despre prietenie
Să-ți cânt Isus mereu
Isus Domnul meu îți mulțumesc
Pentru pacea Ta Divină
Azi Isuse îți cinstesc
A Ta Ființă și-o iubesc
Căci îmi dai a Ta lumină
Și mă faci fără de vină
Pentru toate ce îmi dai
Ți-aduc Doamne mulțumire
Mulțumesc Isus că vreai
Să mă duci la Tine-n Rai
Și prin veșnica-ți iubire
Tu mă-mbraci în fericire
Mulțumesc Isus mă-nchin
Înaintea Feței Tale
Și o iată astăzi vin
Ți-aduc sufletu-mi senin
Să-mi fii Doamne veșnic cale
Prin cântări de osanale
Vreau să fiu un rob al Tău
Pentru veci de veci Isus
Tu să-mi fii dar Dumnezeu
Eu să-ți cânt Isus mereu
Dându-ți sufletul supus
Căci iertare mi-ai adus
Glorie Isuse Ție
Iată-ți cânt și te slăvesc
A Ta cinstea de acum fie
Și onoarea-n veșnicie
Numele eu ți-l măresc
Căci Isuse te iubesc
Cum Doamne să-ți dau mai mult
Astăzi din a mea ființă
De Tine doar să ascult
Nu cu sufletul pierdut
Ci eu plin de-a Ta credință
Să îți cânt în biruință
Fă-mă Tu tot mai aproape
O Isus să fiu de Tine
Căci și inima-mi încape
La a Tale sfinte ape
Să-ți cânt slava care vine
Domn al slăvilor Divine
Vreau Isus a Ta Ființă
Mai aproape să îmi fie
Tu să îmi fii năzuință
Pururi scop și năzuință
Mire să-mi fii pe vecie
Să îți cânt iubirea vie
11 noiemb. 2021 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire sau poezii despre sclavie
Rugă pentru ultima rugă
Dă-mi Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot intra-n Ierusalim și eu, cândva,
Ca și Cristos, călare pe măgar,
În înflorita lună-a lui florar!...
Dă-mi bucuria să mă văd trădat
Ca fiul Tău -
De Iuda sărutat -
Și, ca să-mi pot îndepărta sfiala,
Dă-mi buzele Mariei din Magdala...
Cum nu sunt decât scribul cărturar,
Dă-mi, Doamne, spor la minte -
Nu lipsă la cântar...
Ia-mi inima și-aruncă-mi-o la câini,
Și-n locul ei dă-mi patru ochi
Și zece mâini...
Dă-mi zborul rândunicii peste mări,
Să-mi ducă scrisul dincolo de zări,
Și-n ciocnetul de cupe -
La beție -
Dă-mi darul să schimb vinu-n apă vie.
Dă-mi învierea morților din mine
Să-mi pot lega viața, prin ea, numai de Tine -
Nu să-mi reneg stăpânul, ca Petre-n sărbători,
Când va cânta-n ogradă cocoșul de trei ori.
Iar dac-o fi să mor și eu, ucis
De cei care n-au înțeles încă ce-am scris,
Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot muri, ca și Cristos, pe Golgota!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Revista Fundațiilor Regale, IV, nr. 5 (1 mai 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre trădare, poezii despre schimbare, poezii despre rândunele sau poezii despre măgari
Au trecut
Au trecut ca norii anii
Vremea i-a mânat spre munți
Peste tâmple cern castanii
Floarea perilor cărunți.
Tot mai mult rămâne-n urmă
Și-nainte mai puțin,
Prin a lumii nouă turmă
Ești strein, tot mai strein..
Cei porniți cu tine-odată
Pe-al vieții drum, s-au dus,
Tu cu zarea-nsingurată
Lâncezești dup-un apus.
- Tot nu vezi nimicnicia
Celor după care alergi?
Tot nu crezi în veșnicia
Locului spre care mergi?
- Dacă este după moarte
Viața-n care n-ai crezut,
Ce vei face-a veci departe
Și pe veci de veci pierdut?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Traian Dorz despre viață, citate de Traian Dorz despre timp, poezii despre păr cărunt, poezii despre nori, poezii despre munți, citate de Traian Dorz despre moarte, poezii despre flori sau citate de Traian Dorz despre flori
Clipa de gând
Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că mă iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.
O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre gânduri, poezii despre trup și suflet, poezii despre plăcere sau poezii despre ochi
Refugiu
Ca un pilot de curse sfidam sub mine norii:
I-am spart fără de milă trecând deasupra lor.
Am fost sus, la-nălțime, precum prin nori cocorii,
Dar când văzui că-s singur, decis-am să cobor...
Din înălțimi celeste, plonjai în scufundare.
M-am afundat în goluri cu negre adâncimi...
Acolo-am fost tot singur și bezna tot mai mare;
De-aceea, din extreme, ieșii între mulțimi.
Aici, la suprafață, pe scoarța pământească,
La mijloc, între oameni, nu știu ce-i de făcut,
Căci văd cum jalnic piere chiar firea omenească
Și-o molimă de ură pe glob a apărut!
Ca să-mi salvez o parte din ce-a fost bun în mine,
M-am refugiat prin codri, pe lângă răuri, mări,
Și peste tot am prieteni: păsări, furnici, albine,
Mulțimi de patrupede - oriunde-n patru zări...
Mi-s dragi și mă respectă, căci toate-au legi perfecte.
Le știu secretul vieții și le respect la fel.
Nu am găsit la ele nici vicii, nici defecte;
Multe-nvățam alături și-s mândru de-al meu zel.
Stând printre flori, prin iarbă, prin peșteri primitoare,
Nu-i zi să n-am priveliști spectaculoase-ades:
Mărețe răsărituri ori asfințiri de soare,
Încât mă-mbăt de-un farmec de alții ne-nțeles.
Când vreau, caut izvoare și dorm chiar lângă ele,
Vrăjit, le-ascut șoptirea deplin melodioasă,
Care-nsoțesc sub lună triluri de filomele -
Și, totuși, chiar și-acolo, eu mă visez... Acasă!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre speologie, poezii despre somn, poezii despre secrete sau poezii despre salvare
Oază în lumină
Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Și-n umbra nopții unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.
Ea-i sus, de tot, iubire și instanță...
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munți de trudă, visuri și speranță.
... Artistă, dansatoare și femeie,
Parfum, sinceritate, frumusețe,
Candoare, bogăție și noblețe
Dar, mai presus de toate, o Idee.
Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Și sparge-n ghețuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viață stropul de-ncântare.
Pe scenă-i o persoană specială,
Ce crește-n noi frumosul din cuvinte
Și duce gândul lumii înainte
Pe-aleile cu vise lungi de-o seară.
Dar și pe stradă-i tot strălucitoare,
Căci lumea tot acolo, sus, o știe
Și nu-i acceptă șansa ca să fie
Un simplu om, o simplă trecătoare.
Respectul, dorul, frica, răzbunarea...
Prin ea se leagă cerul cu pământul,
Și gândul, cu păcatul și cuvântul,
Iar ura cu-mpăcarea și uitarea.
Ea poate fi de toate, dintr-odată,
Prințesă, cerșetoare sau vedetă,
Vulgară, arțăgoasă sau cochetă...
Și-n toate astea-i, Doamne, minunată.
Dar orice-ar fi, acolo, sus, pe scenă,
Ea-i totdeauna-n lume o aleasă,
Prin ea ne facem zarea mai frumoasă,
Uitând o clipă viața noastră ternă.
Ea-i, poate, forma pură de femeie...
Acolo, sus, în arca-nțelepciunii,
In rostul ei de-a fi, în văzul lumii,
O viață, o speranță, o Idee.
Ea-i totdeauna-n scenă o regină,
Ucisă și-înviată-n reflectoare,
O clipă dintr-o veșnică-înălțare
Din dorul nostru sacru de lumină.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre respect sau poezii despre oaze
O întrebare...
Iubiri dulci, ah, Iubire! Nu-s toate-adevărate.
Iubiri în inimi arse de nepăsări prea reci,
Se-adună precum jarul din codrii arși pe veci...
Iubiri ucigătare, iubiri întunecate!
Cresc doruri după doruri pe-aceleași reci poteci,
Iar tu, vis de mistere, din lumi necercetate,
Venind din aurore, din taine luminate,
Ne răscolești simțirea prin orice loc când treci...
Tot mai pierdut ni-i glasul și gândul tot mai sfânt;
Izvoarele din murmur se potolesc și ele
Când tu apari, se face tăcere pe pâmânt
Sau poate ni se pare... Oricum, nu-s clipe grele,
Dar, Doamne, ce ferici sunt cei care-au stat departe:
Nu-i spulberă iubirea, căci nu-i știu al ei foc...
Mă-ntreb: fără iubire, mai bine-i să-ți faci parte,
Trăind o viață-n tihnă, făr-a iubi deloc?
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre păduri
Eu cad în sus...
Eu cad în sus de fiecare dată, când brânciul mă-nghiontește în spinare
Și chiar de-o coastă încă mă mai doare, mai urc spre Dumnezeu încă o treaptă.
M-agăț de cer cu stânga și în dreapta car un poem de vineri fără nume,
Spre tine și spre-albastru să mă-ndrume cu versu-n care ți se-ncuibă șoapta...
Am drum de stele-n galaxia albă și nove mi se prind de cingătoare,
Să-mi lumineze calea către soare, din perseide-mi împletesc o salbă...
Eu cad în sus și mai sfidez o lege și-n zborul nefiresc invoc o muză,
Să-mi cânte poeziile pe buză, de îngrădire și cenzuri să mă dezlege.
Căderea mi-e bizară, nefirească, un singur gând mai bântuie-n tăcere,
Să cad în sus cu aripi de acere și raiul, în grădini, să mă primească...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre muzică
Pune-mă în palma Ta
Doamne în Numele Tău
Vreau Isuse să trăiesc
Să-mi fii Domn și Dumnezeu
Despărțit de orice rău
Viața eu să-ți dăruiesc
.
Al Tău Nume Doamne vreau
Să îmi fie o cunună
Ție dar să mă predau
Și la masa Ta să stau
Până viața o să-mi apună
.
Numai Ție o Isus
Vreau să-ți dau a mea ființă
Rob să-ți fiu să-ți fiu supus
Să-ți cânt slava Ta de sus
Trăind dar sfânta credință
.
Pentru veci de veci eu vreau
Isuse să-mi fii stăpân
Ție Însuți să mă dau
Căci în Tine ochii mi-au
Găsit Doamne doar sprijin
.
Pune-mă în palma Ta
Viața Doamne să-mi trăiesc
Pe Tine a te avea
Isus în inima mea
Ție numai să-ți slujesc
.
Legământul Tău Divin
Să îmi fie o comoară
Eu de Tine să fiu plin
Și cu sufletul senin
Să-ți dau a mea inimioară
.
Pentru Tine dar să-mi bată
Inima Isus în piept
Viața mea în veci curată
Să mi-o faci Doamne îndată
Cu duhul mai înțelept
.
Pune-mă de acum să-ți cânt
O Isus a Ta Ființă
Prin al Tău măreț Cuvânt
Și prin Duhul Tău Cel Sfânt
Ca să am dar biruință
.
Fă-mă să-ți fiu o cântare
Uin imn Doamne pe vecie
Căci îmi ești Isus cărare
Și un munte de-ndurare
Slăvit Numele îți fie
10-01-2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune
Setea
Mi-e sete!
Dă-mi stropul pe care-l râvnesc
S-o stingă,
Să-mi fie nectarul zeiesc
Pe care,
La buze,
În palmă să-l duc,
Să simt că,
Din tine,
O parte mi-aduc.
Îți cer doar o clipă,
O viață,
Un pic
Din tot ce a fost,
Ce va fi
Un nimic,
Dar dă-mi-l acum!
Dă-mi stropul acel
Și vino
Spre buzele mele
Cu el!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!