Ceea ce, poate, aud câinii
Dacă un inaudibil fluierat
strecurat printre buze
îl aduce acasă,
atunci poate tăcerea este
sunetul făcut de respirația păianjenilor
și a rădăcinilor minerind pământul;
poate fi asparagusul înălțându-se,
la început, cu fruntea spre lumină
sau sunetul acela cafeniu
al ceștilor sparte, când se-întâmplă-așa ceva.
Ne-ar plăcea să-întrebăm un câine
dacă se-aude-un sfârâit continuu
pentru că în casă copilul
crește, dacă șarpele
se extinde într-adevăr la întreaga lui lungime
fără niciun țăcănit și dacă soarele
iese din nori fără
nici un decibel de efort,
dacă toamna, când copacilor
li se usucă izvoarele, există un fior,
prea înalt pentru noi spre-a fi auzit.
Ce se află acolo sus
deasupra nivelului de percepere
al urechilor noastre nevinovate?
Pentru noi țipătul de naștere nu există,
puiul de pasăre este pe neașteptate aici,
oul spart, cuibul deodată plin de viață...
noi n-am auzit nimic când lumea s-a schimbat.
poezie de Lisel Mueller,1924-,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre înălțime
- poezii despre început
- poezii despre șerpi
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sunet
Citate similare
Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aștepta la nimic! Pur și simplu, lasă viața să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experiență este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experiență este recunoașterea a cine și ce suntem noi. Recunoașterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuți de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic și nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipsește ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experiență a mea din trecut. Chiar și experiența este văzută în noi, indiferent cât de măreață ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuși este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăși, este această beatitudine de A FI. Experiențele vin și pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!
Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre trecut
- citate despre timp
- citate despre superlative
- citate despre schimbare
- citate despre perfecțiune
- citate despre libertate
- citate despre existență
- citate despre evoluție
Uneori, când lumina
Uneori, când lumina intervine din unghiuri ciudate
și te-atrage-înapoi în copilărie
și tu treci printr-o casă-n ruină
ascunsă complet în spatele unor sălcii bătrâne
sau printr-o mânăstire goală păzită de cucute-înalte
și de brazi uriași, șold lângă șold,
tu știi că de partea cealaltă a zidului,
sub pletele netunse-ale salciei,
tocmai se desfășoară ceva secret,
atât de uimitor și de periculos,
încât, dacă te vei strecora și vei privi,
vei muri sau vei fi întotdeauna fericit
poezie de Lisel Mueller,1924-laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre secrete, poezii despre păr, poezii despre pericole, poezii despre moarte, poezii despre fericire, poezii despre copilărie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre brazi
Doar iubire!
Dacă nu există început;
Nu există sfârșit;
Nu există timp;
Poate nici spațiu;
Noi existăm de când....
De când avem conștiința de..
Sine; de Noi?
Dacă suntem doar transformare;
Perpetuare; rostogolire!
Atunci suntem nemurire!
Suntem întru tot;
Un infinit!
Un Dumnezeu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre existență, poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre iubire, poezii despre infinit, poezii despre conștiință sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Râsul femeilor
Râsul femeilor incendiază
Curțile de Injustiție
și mărturiile mincinoase ard
cu o strălucitoare, albă impetuozitate
Ele chicotesc în Camerele Congresului
și obligă ferestrele să se deschidă
pentru ca discursurile mincinoase să zboare departe
Râsul femeilor alungă negura
de pe ochelarii celor împovărați de ani
și-i contaminează cu gripa fericirii,
iar ei râd ca și cum ar fi iarăși tineri
Prizonierii ținuți în celule supământene
când rememorează râsul femeilor
își imaginează că văd lumina zilei
Râsul lor traversează apele care separă
și care reconciliază două țărmuri vrăjmașe
ca niște flăcări care duc vești de la unul la altul
Ce fel de limbaj este acesta, râsul femeilor,
cu zbor înalt și subversiv?
Mai înainte de lege și de scripturi
noi am auzit râsul, am înțeles libertatea.
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre râs, poezii despre tinerețe, poezii despre ochelari, poezii despre minciună sau poezii despre libertate
Totul există în Liniște. Dincolo de aparențele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniștea este fundamentul creației, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniștea nu cere, Liniștea nu condiționează, Liniștea nu așteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniștea se oferă pe Sine, se dăruiește în mod necondiționat și susține, fără efort, existența sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniștea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniștea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniștea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Liniște, iar această Liniște se îngrijește de buna funcționare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conștient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniștea nu face zgomot și nu cere atenția sunetului - tocmai de aceea este nesfârșită.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sunet, citate despre inimă sau citate despre cadouri
De ce spunem povești ( pentru Linda Foster)
1
Pentru că suntem obișnuiți să trăim sub frunze
și în zilele ploioase
mușchii noștri simt un tremur,
de-acum dureros, din vremea când rădăcinile
ne trăgeau în pământ
și pentru că avem copii care cred că
pot zbura, un instinct rămas
de când oasele brațelor noastre
aveau formă de țitere și se îndoiau
cu eleganță sub penele aripilor
pentru că înainte de a avea plămâni
știam cât de departe este fundul mării
în vreme ce pluteam cu ochii deschiși
ca niște eșarfe pictate într-un scenariu
de vise, și pentrum că noi ne-am trezit
și-am învățat să vorbim
2
Am stat lângă foc în peșterile noastre
și pentru că eram săraci am făcut o poveste
despre un munte al comorilor
care se va deschide pentru noi
și pentru că eram întotdeauna învinși
am născocit ghicitori imposibile
pe care numai noi le puteam rezolva
monștri pe care numai noi îi puteam ucide
femei care nu puteau iubi pe alții
și pentru că am supraviețuit
surori și frați, fiice și fii,
am descoperit oase care se ridicau
din pământul negru și cântau
păsări albe în copaci
3
Pentru că povestea vieții noastre
devine viața noastră
Pentru că fiecare dintre noi spune
aceeași poveste
dar o spune diferit
și nimeni dintre noi nu o spune
de două ori la fel
Pentru că bunicuțe arătând ca niște păianjeni
vor să-și farmece nepoții
și bunicii au nevoie să ne convingă
că ce s-a întâmplat s-a întâmplat datorită lor
și deși noi ascultăm doar
întâmplător, numai cu o ureche,
vom începe povestea noastră
cu cuvântul și
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre visare sau poezii despre sărăcie
Dacă există Dumnezeu, el este infinit de neînțeles pentru că neavând nici părți, nici margini, el nu se află în niciun fel de raport cu noi. Suntem deci incapabili să știm ce este, nici dacă este. Acestea fiind date, cine va îndrăzni să rezolve problema? Nu noi, căci nu suntem în niciun raport cu el.
Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate de Blaise Pascal despre religie, citate despre infinit, citate de Blaise Pascal despre infinit, citate de Blaise Pascal despre existență, citate despre Dumnezeu sau citate de Blaise Pascal despre Dumnezeu
Întrebări și răspunsuri
COPILUL
Tată! Am bătut potecile pădurii rând pe rând,
Dar n-am găsit nicio pasăre acolo,
N-am auzit niciun tril în crâng.
TATĂL
Pasărea care ne-a cântat, cu vântul
A zburat sus pe creasta unui val,
Și poate acolo și-a aflat mormântul.
COPILUL
Dar de ce n-a stat să mai aștepte-un pic între arțari?
TATĂL
S-a dus acolo unde căldura și lumina sunt mai mari.
COPILUL
Tată! Mi se pare-un egoism extrem, cum poți să explici
Faptul că tu alegi să zbori departe,
Când noi toți ar trebui să fim aici.
TATĂL
Cu fiecare prunc se naște-un cântecel sub soare;
Firesc și din instinct mai viguros,
Ceva nou și proaspăt în lumea asta-apare.
COPILUL
Dar dacă vânturi reci îl vor răpune, zboru-i vor curma?
TATĂL
Vor veni alții; neamul lui îl va urma.
poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre păsări, poezii despre tată, poezii despre păduri, poezii despre muzică sau poezii despre instinct
Cum poate cineva...?
Acest gând îi este atribuit lui Voltaire:
Dacă Dumnezeu nu exista, omenirea L-ar fi inventat.
Eu găsesc mai mult adevăr în revers:
Dacă există într-adevăr Dumnezeu, atunci noi ar trebui să-L uităm,
să creștem oameni care vor face bine de dragul bunătății,
nu de teamă că vor fi pedepsiți pentru faptele lor rele.
Cum poate cineva da, cu inima curată, de pomană
unui om sărman când el crede, și are un interes să creadă,
că acolo sus, în cer, există un Dumnezeu care ține scorul,
care privește în jos și-l aprobă dând din cap?
poezie clasică de Henrik Pontoppidan din Per cel norocos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inventatori, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre frică, poezii despre curățenie, poezii despre creștere sau poezii despre bunătate
Cândva-n univers...
Mi-ar plăcea să plec în univers,
Să putem găsi un alt sens,
Fiecare dintre noi e un individ
Și nu ne place să trăim în vid.
Dacă am da viață universului,
Tot omul ar fi-n largul lui,
Cu mare plăcere ar pleca
Și pe-o altă planetă ar ateriza.
Nu știu totuși dacă ar putea,
Să-și lase aici toată viața sa,
Aici pe pământ toate au viață
Și nu cred că e mai bine plutind în ceață.
Dacă se întâmplă ceva cu pământul,
Atunci ne vom lua avântul
Către alte stele dacă am putea,
Să fie pentru noi libertatea.
poezie de Eugenia Calancea (4 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre plăcere sau poezii despre planete
Ultimul țipăt al pescărușului
atunci ne-am iubit pentru ultima oară
știu că făcusem bagajele
am privit încă o dată în cameră
să văd dacă nu cumva am uitat ceva
după care m-am băgat sub duș -
și țipătul pescărușului s-a auzit
pentru prima oară
tu erai mai tăcut decât de obicei
nu știu ce dracu ți se întâmplase
toată seara ai stat retras pe balcon
ascultând cum se repetă marea,
la un moment dat am venit lângă tine
și te-am întrebat de ce ești așa trist
ai bâiguit ceva despre niște amintiri -
la început n-am înțeles, vocea ta era acoperită
de zbuciumul valurilor
înainte să plecăm te-am dorit
aproape că-mi venea să te devorez ca o fiară sălbatică
atunci când simte sângele zvâcnind,
și nu știu cum naiba s-a făcut
că țipătul pescărușului s-a auzit pentru a doua oară
ca și cum ar fi venit de undeva
din lăuntrul tău
suna atât de real încât
mi-am pus capul la tine pe piept
ca să-l ascult încă o dată
dar nu s-a auzit decât ceva
aidoma unei mări agitate,
atunci când te-am văzut intrând în valuri
aproape că am știut,
aproape am știut
că țipătul pescărușului
se va auzi pentru a treia oară
și l-am văzut cum ieșea din tine
înălțându-se spre zenit,
și-apoi deodată s-a făcut liniște
de parcă inclusiv marea ar fi
amuțit,
cât să aud cu o precizie înspăimântătoare
ceea ce valurile au acoperit
în seara de dinainte de a fi făcut dragoste
pentru ultima oară,
și-am înțeles în sfârșit de ce îmi spuneai
că
te umpli de amintiri
poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre voce, poezii despre tristețe, poezii despre sânge sau poezii despre spaimă
Singurul lucru care merită cautat în această viață este Fericirea. dar adevărata fericire nu este exterioară ci ea este interioară. Adevărata Fericire înseamnă să știm cine și ce suntem noi? Altfel doar trăim viața minții și nu viața infinită care suntem noi. Fericirea este deja fundamentul întregii noastre existențe doar că noi o acoperim de Gânduri. Trezirea nu există pentru că tu ești deja trezit. Tu ești raza de soare care întreabă dacă nu știe cineva ce este soarele, lumina și căldura și cum se poate ajunge la el? Tu ești Acela nimic nu te poate despărți dacă nu crezi în gândurile de despărțire și spiritualitate ale minții tale!
Atmaji Maharaj în Fericirea și trezirea, partea 1
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre gânduri, citate despre fericire, citate despre Soare sau citate despre spiritualitate
Ce anume este de veacuri Aici? Frumusețea întrebării: "Cine sunt eu?" este că nu există niciun răspuns. Mintea va încerca să te ajute, dar însăși cuvintele "eu sunt" apar în ceea ce deja "Eu-Sunt". Liniștea este aceeași. Acest "Eu-Sunt" este cel care este la granița dintre "cu formă" și "fără formă", percepția pură, fără niciun perceptor. Dacă acum, în această clipă, există doar cuvintele și doar auzul, dacă ele nu caută să se asocieze unui individ - "eu", care încearcă să înțeleagă ceva - ce mai rămâne? Pe Cel ce moare înainte de moarte, moartea nu-l mai poate atinge, pentru că este el însuși moartea morții. Îmi place să spun, și chiar așa este, că El a îngropat moartea în Inima Vieții Veșnice. Noi nu realizăm că acest concept de naștere este o farsă la fel de mare ca și conceptul de moarte, chiar le credem reale. Noi credem că suntem o formă înlănțuită în lumea formelor. Când eu scriam Biblia, tu jucai table cu Dumnezeu. Pe mine mă interesează, ce anume este de veacuri Aici? Sinele nu este un concept, toate conceptele vin și pleacă din Prezență, dar Prezența rămâne. Ceea ce suntem noi este atât de evident, încât este inevitabil. Sinele este inevitabil!
Atmaji Maharaj în Când capul "eu-lui" este tăiat, ce mai rămâne?
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre table, citate despre naștere, citate despre graniță sau citate despre frumusețe
O lume obosită este o lume care nu se odihnește - iar o lume care nu se odihnește este o lume zgomotoasă, condusă de tendința de mișcare a sunetului. Liniștea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe și nu se fragmentează. Liniștea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu știe asta. Liniștea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniștea rămâne în spatele sunetului și Liniștea va fi acolo și când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Liniște. Așadar, nicicând Liniștea nu poate fi absentă din existență - este singura prezență care nu are formă și care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poți vorbi Liniștea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezență Absolută. Însă, deși nu poți vorbi Liniștea, poți arăta către Liniște, chiar și prin intermediul cuvintelor. Și nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniștea nu este acolo, într-o direcție, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt și orice gând.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte, citate despre vorbire, citate despre relativitate, citate despre odihnă sau citate despre mișcare
Eu cred că există o clipă în viața lumii când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce liniște trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare. «Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre sperieturi, citate despre poftă sau citate despre ajutor
Cine face: omul sau Dumnezeu? Dragul meu, întrebarea ta e o capcană, dar nu pentru mine, ci pentru tine... Dacă faci tu, ego-ul tău se va umfla în pene, dar dacă face Dumnezeu, atunci ai găsit un vinovat la toată năpasta acestei lumi. Dacă Dumnezeu face, atunci această lume trebuie să fie reală, nu-i așa? Mintea îți spune că Dumnezeu a făcut lumea în 7 zile, dar pe ea, neprihănita, nu a terminat-o nici până acum, nu? Mintea spune astfel de aiureli, nu Dumnezeu. Așadar, orice variantă ai alege, vei fi în capcana facerii și deci a minții. Întrebarea corectă ar fi: MAHARAJ, EXISTĂ FACERE? Și firește, răspunsul este: "Nu, nu există." Tu, într-un vis, visezi că ai făcut o mulțime de lucruri sau că "Dumnezeu" a mai făcut o lume pentru tine, dar imediat ce te trezești, vezi că de fapt, nimic nu era adevărat, doar visai asta. Când te vei trezi și din cel mai lung vis al tău numit "veghe", vei vedea că de fapt, nu există nici o facere, doar visai asta. Noi nu am fost născuți vreodată și atunci, cine face? Doar Dumnezeu, Sinele, e Real. Noi suntem unicul Dumnezeu! Mintea este ireală! Iată de ce, ceea "ce faci" nu are absolut nici o legătură cu ceea ce ești. Ceea ce ești, e dintotdeauna și pentru totdeauna, dar Întreaga facere a acestei lumi e doar deșertăciune sau vremelnică visare!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre zile, citate despre vinovăție sau citate despre creaționism
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu
Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim
Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi
Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre plâns sau poezii despre pace
Dumnezeu
Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți să fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără să știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.
Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre bine și rău sau poezii despre sperieturi
Dacă am fi fost Dumnezeu
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Și nu te-am fi lăsat să putrezești în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios și urât mirositor.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristețea
Și nu ți-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alții în schimb.
Am fi știut că pentru părinți
Fiecare copil este un unicat.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae
Și n-am fi avut satisfacția
De a te lăsa în afara cetății, flămând și gol,
Putrezind de viu.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi blestemat femeia cu durerile nașterii,
Printr-o opțiune univocă,
Misogină și perpetuă.
Noi oamenii, fără să fim Dumnezeu,
Te-am creat, imaginându-te veșnic.
Am fost ospitalieri și te-am primit îngenunchiați,
În noi, în case și temple,
De proști ce suntem,
Fiindcă ne place să ne iluzionăm.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre prostie, poezii despre naștere sau poezii despre lut
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre jocuri, poezii despre filozofie sau poezii despre cuvinte