Silabe în ecou

Pe obraz îmi curg jurăminte
Şi mi-e dor de un gest nepătat,
Scrutează-mi aceleaşi cuvinte
Peste evul în care-am jucat.

Nu mai am chemările în ecou
Să-ţi mai flutur silabe eterne
Şi-aş mai vrea, iubite-erou
Să-mi îngădui suave poeme.

Mă apasă prea multe dureri
Şi o mare de spasme s-aude
Peste lumea ciunţită de ieri,
Felinarul iubirii surâde.

Ia-mi mâna în palmele tale moi
Şi iartă-mi paloarea învinsă,
Adu-mi în clepsidră înapoi
Fericirea, zeiţă distinsă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

Apusul te strigă pe nume
Şi mă frâng într-un dor absolut,
Nu mai am cerneală pe umeri
Să încropesc un alt început.

Şi mi-e sete şi foame, deodată
De-un mănunchi de cuvinte eterne
Şi te-aş strânge iarăşi sub pleoapă,
Când zăpada iubirii s-ar cerne.

Şi te vreau, cumplită pedeapsă,
Să mă spinteci cu dalbe săruturi,
Să-mi presari poezie pe coapsă
Şi iubire polară să-mi fluturi.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor!

Mi-e dor de casa în care am lăsat
Copilăria, ce mult m-a fermecat,
Cu jocuri minunate şi împliniri
Acum, le simt departe, biete amintiri...

Mi-e dor de seara ce-n taină ascundea
Fără cuvinte; noi doi şi dragostea
Mi-e dor s-ascult în şoaptă, la infinit
Un cântec ce-altă dată, mi l-ai dăruit.

Mi-e dor o clipă să mai apar hoinar,
C-o minge-n mână şi nuci în buzunar
Să mă aştepţi în poartă, iar eu să-ţi spun,
In mare grabă, ce timbre mai adun.

Mi-e dor de tine, mi-e atât de dor
Şi-aş vrea ca timpul să-l întorc din zbor!
Mi-e dor de seara cu tei înfloriţi,
Mi-e dor de seara primelor dorinţi.

poezie de Stefan Băiatu (22 aprilie 2002)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi nu mai curg

Încerc să zbor... da, îndrăznesc...
Dar aripi nu mai am... şi cad... şi mă lovesc...
Şi rănile mă dor... Şi-aş vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Şi lacrimi nu mai curg.

Încerc să evadez... da, îndrăznesc...
Dar hartă nu mai am... şi fug... mă rătăcesc...
Şi tălpile mă dor... Şi-aş vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Şi lacrimi nu mai curg.

Încerc să FIU... da, îndrăznesc...
Dar inimă nu am... şi caut... n-o găsesc...
Şi visele mă dor... Şi-aş vrea să plâng...
Şi-as vrea să plâng... dar... lacrimi nu mai curg...

poezie de Ioana Gabriela Căruţaşu (16 august 2008)
Adăugat de Ioana Gabriela Căruţaşu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea e o clepsidră

Mi-e dor de acel foşnet diafan
al trupurilor noastre
când ne trezeam
în palmele dimineţii
şi îngerii treceau peste noi
fluierând
ne hraneau cu pâine şi miere:
"copiii lui Dumnezeu!"
aşa ne alintau la plecare

iarba mirosea a poeme
scrise cu buze încărcate
de sărutări
îmi spuneai că putem locui oriunde
şi ea ne poate fi casă

mi-e dor să despletesc ploi
cât tu
poate îţi vinzi zâmbetul
pe o privire străină

ştii că inima mea
e o clepsidră
şi toate bătăile ei
se fac ancoră luminii
trimise către tine?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de păpădie

M-am împovărat de gânduri, nu mi-s lacrimile-acasă,
Le-am trimis în lumea mare să se scalde într-un izvor
Şi-am secat precum fântâna,
părăsită şi rămasă
Fără tine,
şi mi-e sete, dulcea-mi lacrimă de dor.

N-am să ştiu nici dintr-o mie de cuvinte adunate
Care ţi-ar plăcea pe nume să îl ţii la piept, mai strâns,
Să fi fost iubiri promise de versul cere să fi plâns.

De ţi-aş spune şi ţi-aş cere să-mi fii Nor, apoi răcoare
Ai rămâne pentru mine ca o aripă de Vânt,
Dezgolită, m-aş ascunde într-o Apă curgătoare,
Însetată... ce uimire!
Zborul meu peste Pământ.

Mi-ai rămas ca o speranţă, Vara visurilor mele,
Adu-mi Ploaia în Furtună, adu-mi Cerul înapoi,
Să dezmierd cu trupul Luna, dăruind sclipiri de Stele
Şi-ţi promit ca o arvună,
să-ţi dau lacrimi mari, de soi.

poezie de Lili Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Şi-aş mai sta şi nu prea, foarte mult pe pământ,
Fiindcă-i toamnă târziu şi-mi mai vine să plâng,
Şi îmi vine să strig şi-mi mai vine să mor,
Doar puţin, printre munţi, fiindcă tare mi-e dor!

Mi-este dor de-amândoi, de trecut, de prezent,
Şi de arborii verzi şi de-un veac inocent.
Şi-i târziu nu ştiu cum, ca să fim amândoi
Că e toamnă demult şi-acum ninge pe noi.

Peste tine frumos, peste mine urât,
C-am trăit prea mulţi ani într-un veac mohorât,
Peste tine puţin, peste mine mai mult,
Că aştept cam de-un veac să te-ntorci din trecut...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de-acasă...

Aş vrea să ştii că îmi e dor
De apa lină de izvor,
De fetele-mbrăcate-n ie,
De vatra cu miros de pâine...

De un cuptor cu cozonaci,
De câmpul învelit cu maci,
Mi-e dor de strugurii din vie
De tot ce-a fost şi n-o să fie...

De ochi-nlăcrimaţi ce-aşteptă
Şi de cireşul de la poartă,
De mămăliga din ciaun,
De ţurca ce-o jucam pe drum...

De florile de pe terasă
De glia noastră strămoşească,
Mi-e dor să-mi spui că mă iubeşti
Şi seara să mă înveleşti...

Mi-e dor de plapuma de lână
Mi-e dor să mă mai ţii de mână,
Mi-e dor un pic să mă mai cerţi,
Să mă săruţi şi să mă ierţi...

Şi-aş vrea să ştii că eşti frumoasă
Cu parul alb ca de matasă,
Când mă aştepţi în prag cu dor
Şi simt al inimii fior...

Mi-e dor de voi, mamă şi tată,
Mi-e dor de casa părintească,
Mi-e dor să fim din nou copii
Şi să ne mângâi... să ne-alini...

poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăuşă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescenţa zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră şi pătimaşă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini şi mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboaţă,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag şi nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aş vrea să-ţi pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ţi întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbeşti,
Să-ţi simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzeşti.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ţi aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiţi că vii
În braţe am să-ţi pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aştept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruţi pe frunte,
În braţe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieţii,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineţii
Pe frunte m-ai stropit.
Aşa am crescut mare.
Ce mândră, mama, eşti!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubeşti!

poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Îmi plouă şi cald e în palmele tale....
Dar gândul n-ajunge, nu mi-e de folos
Aş vrea să le simt, să-mi ridice de jos
Şi suflet si trup, plâng de jale.

Mi-e umed, uscaţi îmi sunt ochii de dor.
Ar vrea să te vadă, dar tu eşti departe.
Stau tristă la geam şi citesc într-o carte.
Ce carte? Nu ştiu. Despre vise, cum mor.

Mi-e vânt şi mă suflă spre cer, nici că-mi pasă,
Cu tine aş merge şi-acolo, oriunde de vrei.
Doar vino cu palmele tale să iei
Şi suflet şi trup şi să mergem... acasă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o toamnă peste noi

A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor şi-a despărţire
Şi am rămas mai singuri şi mai goi,
De-atâţia paşi pierduţi prin cimitire.

Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Şi ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol şi-o lacrimă nemângâiată.

Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porţi închise...

A-ngenuncheat şi frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferinţă,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Şi tot mai distanţaţi şi-n neputinţă.

A mai trecut o toamnă peste noi
Şi-n gând şoptim aceeaşi rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Şi-aşterne curcubeul peste lume!

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine-ţi stă!

S-a curbat bolta timpului
peste orizontul resemnat în ceaţa viselor.

O vreme platonică, m-a locuit acest patrat.
Acum, mă împinge spre uşă
determinat de o împrejurare mistică.

Cu palme curate atinge fecunde clipe,
convins că nu-mi va simţi lipsa.

Vrea să rămână îmbrăcat
în aceleaşi culori irepetabile...
în aceeaşi aglomeraţie de gânduri.

Îmi pare că trăiesc un basm.

Stau scufundată între cuvinte respirabile.

Înşirate în altfel de forme
mă balansează printre silabe robuste.

Ameţesc în urma frazelor întortocheate
rostogolite peste buzele tale.

Ce bine-ţi stă rostindu-le,
acoperind restul de singurătate!
Mirată că vreau s-o părăsesc
într-un respiro
ce nu poate fi rostit în cuvinte
mă biciuie cu privirile hâde!

Îmi va fi dor de tine,
rotundă singurătate?

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Boteşti...

Prin Boteşti râde râul Moldova
Şi-i tăcere astrală la voi,
Îmi declin în durere iar slova
Şi-aş mai vrea să colind prin zăvoi.

Să mai dregem cărarea mirată
Cu ai noştri prea scunzi paşi apăsaţi,
Să ne-ntoarcem rumeni acasă
Din pădurea înaltă de brazi.

Să-mi mai spui o veche poveste
Cu eroi preacucernici şi zâne,
Bunica în prag să ne-aştepte,
Cu bucata fierbinte de pâine.

Să se simtă iarăşi cum toamna
Readună chemări în ierbar,
Să gustăm harul vieţii din cana,
Preasfinţită cu prinos de nectar.

În căsuţa cu trudă zidită
Să ne spunem cuvinte curate,
Să mai fiu pentru voi fericită
Şi să ardă lumina de fapte.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea ta cu păr scăldat în aur

Te-ai înălţat de mult la cer, şi azi
În noapte străluceşti atât de tare,
Peste păduri cu-a ta lumină cazi
Şi peste munţii toţi şi peste mare.

Eşti poetul cel mai de cu seamă,
Ai scris cu sufletul atâtea versuri,
Ţi-ai declarat iubirea fără teamă,
Ai dus până la cap a tale visuri.

Fiind băiet odat' păduri cutreierai
Şi îţi plăcea s-auzi cântul naturii,
Întins pe iarba verde adesea tu stăteai
Visând ca ea să-ţi dea dulceaţa gurii.

Din prima clipă te-ai îndrăgostit,
Ţi-au curs şi multe lacrimi pe obraz,
Era frumoasă, paru'-i de aur despletit,
Pentru tine totul, icoană şi privaz.

Şi ai iubit-o mai mult decât viaţa,
I-ai dedicat poeme multe, multe,
Doar lângă ea îţi regăseai speranţa,
Căci ea ştia prea bine să te asculte.

Erai Eminul ei, iar Veronica
Minunea ta cu păr scăldat în aur,
A fost a ta iubire, unica,
Al sufletului tău dulce tezaur.

Peste păduri şi peste munţi şi mare
A voastră dragoste va dăinui în veci,
În fiecare seară Luceafărul răsare,
A ta lumină blândă peste noi o treci.

poezie de Răzvan Isac (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de România

Mi-e dor de România,
De ţara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste şi Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moştenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.

Mi-e dor de un Bălcescu,
Şi-un Mureşan,
De un Eminescu şi-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.

Îmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă şi genuină
Ce făcea să răsune,
Dincolo de Carpaţi,
Virtuţile române.

Mi-e dor de România mea
Să ţină fruntea sus în Europa
Ca o adevărată stea.
Mi-e dor să strălucească,
Peste zări,
Mi-e dor să fie cea mai iute
Dintre ţări.

poezie de Gheorghe Alionte (21 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

mi-e dor de cuvintele tale
de şoaptele tale ce curg
senin ca o apa la vale
de soare în tainic amurg

mi-e dor de privirile tale
adânci ca o mare de flori
cu unde pe-alocuri ovale
pe-alocuri cu iz de fiori

mi-e dor de speranţele tale
(- ale mele demult s-au trecut)
speranţe ca tine, loiale
doar ţie. Şi mie - tribut...

poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş vrea...

Eu aş vrea, într-o zi, să pot merge prin munţi,
Paşii nu s-ar opri, căci e greu să renunţi!
Aş urca sus de tot, cu un dor de trăiri,
Şi-aş cuprinde, de pot, zarea toată-n priviri!

M-aş opri pe un drum, să culeg nişte flori
Şi-ntr-o pânză de fum, m-aş scălda, uneori,
Cu picioru-nsetat, aş atinge un râu
Şi în el, fermecat, aş intra pân' la brâu!

M-aş spăla pe obraz cu stropi mici de cleştar
Şi-aş vedea cu extaz, cum rubine apar...
Aş urca tot mai sus, printre brazi fremătând,
Unor aripi, supus, şi-unei pale de vânt!

Şi-aş urca şi mai sus, mai presus de cuvânt,
Şi cu capul în nori, voi privi spre pământ,
Voi pluti peste el, şi cu dor, şi regret,
Dar fiindu-i fidel, voi zbura mai încet...

Voi zbura printre nori, căutând vise noi,
Căci nu poţi să-i ignori, fiindcă-n ei se nasc ploi,
Şi cu ploaia căzând, într-o noapte ce geme,
Voi zvârli spre pământ, curcubeu de poeme!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Mi-e dor să-ţi fiu hoinar, străin prin gânduri, cu paşi de cânt să-ţi calc peste tăceri
Şi visul să-ţi cuprindă printre rânduri, o şoaptă lacomă de primăveri.
Mi-e dor să-ţi fiu plăcere crudă, licoare vie pentru suflet însetat
Liman şi mângâiere surdă, apus şi răsărit neîntinat.
Mi-e dor să-ţi fiu lumină peste umbre şi linişte flămândă de abis
Când se îmbrăţişează tărmurile surde, la mal învolburat de zâmbet stins.
Mi-e dor să-ţi fiu şi reazăm şi revoltă, sub cerul dulcei noastre regăsiri
Când se asmut ispitele, firavă să-mi gusti din şoaptă numai fericiri.
Mi-e dor să-ţi simt mirosul proaspăt, fraged, asemeni clipelor de veşnicie
Unde-şi opreşte timpul pasul molcom, pe-un petic de senin şi nebunie.
Mi-e dor să te alung adânc în mine şi tot în mine să te regăsesc
Am să păstrez într-o strânsoare caldă, emoţie şi fior şă-ţi dăruiesc.
Mi-e dor să te revăd aşa cuminte în lumi pe care nu le recunosţi
Cu inimi dezlipide pe alocuri, aglomerate de actuali şi foşti
Te uit şi iar mi-e dor de tine, mă regăsesc şi iar te părăsesc
Te-aş întreba fără cuvinte:
Tu ce faci când ţi-e dor să te iubesc?

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa

Nu-mi lăsa tristeţile pe umăr
Ia-mi povara, Isuse, din nou,
Ce mi-ar folosi să le mai număr
Când la toate m-am făcut ecou.
Stau şi mă frământ în miez de noapte,
Domnul meu şi lacrimile curg,
Ce desprind din cerurile coapte
Luminând zadarnic în amurg.

Nu lăsa tristeţea să m-atingă,
Nu lăsa-ntunericul în ea,
Nu-mi lăsa speranţa să se stingă
Astăzi când eşti Tu în viaţa mea.

Mă lovesc cu palmele de ceata,
Mă lovesc cu palmele de zid,
Când se face iarăşi dimineaţă
Într-o altă noapte mă închid.

Vin atâtea, vin să mă frământe
Şi le ştiu pe toate pe de rost
Nu lăsa, Isuse să te cânte
Doar ecoul celei care-am fost.

Vino şi atinge-mă pe umăr,
Ia-mi povara, Isuse-ndrăznesc
Să Te rog, nu mă lăsa să număr
Când atâta, Doamne, Te iubesc...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!