Inima mea e o clepsidră
Mi-e dor de acel foșnet diafan
al trupurilor noastre
când ne trezeam
în palmele dimineții
și îngerii treceau peste noi
fluierând
ne hraneau cu pâine și miere:
"copiii lui Dumnezeu!"
așa ne alintau la plecare
iarba mirosea a poeme
scrise cu buze încărcate
de sărutări
îmi spuneai că putem locui oriunde
și ea ne poate fi casă
mi-e dor să despletesc ploi
cât tu
poate îți vinzi zâmbetul
pe o privire străină
știi că inima mea
e o clepsidră
și toate bătăile ei
se fac ancoră luminii
trimise către tine?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre sărut
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.