Sonet cu ambrozii de pe fundul paharului

În piept îmi ţin mormântul, foc alene,
Sub frunză tu îmi datorezi ispită...
În lumânare umbra e topită,
Cu braţ pe trup îţi zămislesc desene.

Când te respir am racla-n sân, cumplită,
Şi veşnicia-i deasă-n clipe-obscene...
Moşneagul Dumnezeu pe sub sprâncene
Pândeşte-n noi lumina rătăcită.

Mister de Nalt în ploi purta cădere,
Pământu-n munţi dezvăluieşte piatra,
Sisif veghea acolo, nins, tăcere.

Ambrozii în dimensiune-a patra
Îmbată chip cioplit ce-altar ne cere....
De dulci poeme umple mama vatra...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Sonny
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către A patra dimensiune

cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naşte poemul visului şi puţină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni

când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenuşă,
în vremurile de azi renaşterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogoleşte
la picioarele statuii

numeşte-mă Om să-ţi dau o coastă,
altar de trup şi chip cioplit

poezie de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi tăcute

în umbre-s ploi tăcute de miraje
ce-n solitarul trai îmi sunt morală
iar aşteptarea ta-i de abur fală
spre cer o lacrimă să îmi degaje.

lumina cea tenebrelor rivală
tot duce de-adevăruri reci bagaje;
de literă mă aflu în sevraje
în apa cântecelor, neavală.

da-n piept simţeam înţelepciune mută
şi-n plumbul nostru aur năvălind
filozofală-i piatra-n doi gemută.

poeme de vecie iscălind
îţi e fiirea flacără temută
în tine nemurire devenind.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnagii

când îmi zâmbeşti mi se întâmplă aurul
afund argintului tristeţii mele

zidindu-ţi absenţe în odaia pentru doi
urma ta e o tăcere
şi-un diamant scos din stâncă

piatra de a fi
Sisif nu o urcă decât o singură dată

pe vârful muntelui existenţei
dorm oameni fără de sânge

putrefact se declină în carne logica nefiinţei...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cuvinte mi-am cioplit vatra

Ce-i lumina, Doamne? Eu nu ştiu.
Păsări, simboluri, răscruci, trecători
Scriu ca altădată, pe coapsele unei fete ca ploile
Aşezând la răscruce busuioc şi sângele tău.
Sunt oare somnul sau veghea?
Ce simte piatra vorbind?
La tine strig, pentru tine colind
Din cuvinte mi-am cioplit vatra.
Zgomot şi atât
Apa curge. Inima ta şi inima pietrei - un izvor
Ajunge o cruce sau cuvântul
În care răstigniţi stăm amândoi,
Pentru a doua dreaptă judecată.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infirmitatea de a spune

în noaptea albă a hqrtiei fierbe
a ta chemare, bezna ce-mi amuză,
femeie cu sărut de slove-n buză
şi îndemnând peniţa la proverbe.
ci nefiindă te respir, havuză
ce-n veci te bea văzduhu-n ploi acerbe,
enigme curg în nucleare jerbe
şi nemuriri carnalul meu acuză.
arboriform pe crengide vis e rodnic
nimicul, în spinare de amor
sisif suind zadarnic piatra-n nor
îmi este clipa, sunt spre stins logodnic.
şi umbre-adie-n Domnului crezare
când merg cu El la Om la devânzare...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pluto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om nestins

[sonet schizo]

e piatra grea sui-n aureolă
şi calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absenţe cerni sub stea frivolă...

pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfinţit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...

din amintire îţi trimit misivă
că azi spre mâine ţin poveri de-amurg
cu moartea-n ţâţa vieţii, succesivă...

că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car fiinţă pe potrivă
a tot de om nestins şi demiurg...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om fără urmă

mi-am cauterizat umbra
sunt un om fără urmă
ţâţa ta alăptează orizonturi,
fugeam într-a patra dimensiune
cu piatra rugăciunii la gât

în rest ploua biciul vremii peste oameni
într-un timp murdar de secunde zugrăvind
în peretele din ost pe Dumnezeu,
era şi el, săracul, în fărădelegea ce însuşi o suise în Măr,
fecioarele se ţineau de poalele Lui
în falusul sacru să-şi piardă avuţia de virginitate

ştiu, rostesc perne de ascunziş din cuget a capetelor,
visul se umflă în pene de lebăđă,
pasărea nu a cântat încă deşi
nefiinţa se bate în piept cu pumnul
de ţărână, deasupra coşciugului

aşadar nu mă locui
sunt în noaptea cugetului tău coşmarul în viciu de infern
copt în vatra ce-n iarna sinelui scriu păreri,
bisturiul tăcerii taie lumini
le face bucăţele, merinde către nemaifost
eu însă nu pot umple ciutura aceasta
la fântâna cu zeamă de Hristos

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Shadow
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corigent la poezie (cântec hain)

[sonetul a pierde... răbdarea]

şoptiri de-amor şi măr ne beau din voce
şi pofte pâinea sângelui mănâncă
carnagiu-n buze cu sărut ni-i încă
zidind sub clipe-altare reciproce

iar când îmi eşti în trist de ploaie-adâncă,
a se înfige-n racla-n plumb precoce,
pe numele ce mâine să evoce
te strig sisific, urc a vremii stâncă

născuţi şi lutul neştiind lumină
morminte-n trup din întuneric vin,
enigma-n duh doar suie-n rază lină

în piept pământului, crescând hain
sicriul cântă-n patimi de ruină...
fiind, sub zodii ni-i iubirea-n chin

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Perseu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saţul în ape

Îmi umblă în sânge
tăcere de miei
Iaduri pun rânjet
călăilor mei

Îmi umblă tăciune
năvală în oase
Sfinţi falşi fac pândă
genelor somnoroase

Îmi cântă în piept
rafale de cuci
Dumnezeu leagă
sori la răscruci

Îmi cântă în piept
pulsuri de nuci
Dumnezeu vine
să pună nume la cruci

Îmi umblă în piept
corăbii destine
Te sărută pe gură
ardori de stupine

Îmi umblă pe stele
duhuri de pleoape
Dumnezeu pune
saţul în ape.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu strigat

[sub zodia rimei]

Îţi este-a flacără, ba a-ntuneric...
În clipe asuprită-i viaţa toată,
secundele-s genuni ce-n sânge-noată
şi şarpe-i traiul, unduind himeric

În dimineaţă dragostea îmbată
iar coasta mea din tine e-n feeric
şi-s om, în laţul vieţuirii, sferic
de lacrimi ud tăcerii grea, turbată

Eşti întrebarea taină să aprindă,
în zori de noapte visul despleteşti
eu te privesc, icoană, în oglindă

Singurătatea-mi ţine gându-n cleşti,
în cuget las cerescul să-mi cuprindă,
sunt propriul chip cioplit, din care creşti...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vise furată

Ospăţ ţin norii de rugină
Cu sâmburi înfloriţi în lut,
Pământu-n partea sa virgină
Rămâne prins în absolut.

Îmi urcă seva-n trup, solemn
Vărsând în ochiul meu lichid,
Răşina dulce a unui lemn
De porţi cu care mă deschid.

Apoi grăbit prin timp s-apuc
Îmi pipăi rana-n colţul ierbii
Şi cânt durerea-n fluiere de nuc
Când la izvor se adapă cerbii.

Doar tu rămâi mereu mirată
Când ţi se coc în vrajbă nurii,
De vise dulci abia furată
Ca salcia la marginea pădurii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrupare

în maţele duhului tău Dumnezeu desenează fluturi-îngeri
carnea aeriformă a sufletului nu are năravul amorului
iubirea ta-i vopsită-n lumină

la fântâna cu apă de poezie
îţi e sete de mâine
acolo poate că nu or mai fi
necesităţi de speranţă
şi speranţa se va face trup,
trupul lui Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din umbră

sub nemişcarea obiectului umbra îi aleargă împrejur
de fiecare dată când îţi neclinteam sărutul
dragostea alerga împrejurul clipei
către ziuă îmi luam sărutul de acolo
să poţi rosti,
în jurul vorbelor stingeai umbre
ochii cerului tău se mai umbreau cu puţin de ploaie
îţi rostogoleam atunci în auz o umbră a pietrei de haz
eram un sisif negociindu-şi preţul nimicului de iubire
amestecându-ni-se umbrele pietrelor noastre iubeam
iscălind tăcerea din crepuscul de noapte
într-o rouă atât de ciudată
că ne cădeau căciulile de pe cuget

în calea luminii obiectul naşte întunericul minim
cum adus în calea ta mă nasc în iubire,
dragoste, umbră...

dimineaţă, ploaia ne plânge în ochi
şi pe-afară

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Thor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de iarnă

nici nu ştiu dacă
durerea pe care o port îmi aparţine
ştiu doar că trecem iarna în doi
ocupând aceeaşi parte de drum
din când în când
lumina
se aprinde pe la colţuri

Dumnezeu ne face cu mâna

prind curaj
împing întunericul de-o parte şi
mă uit îndărăt
un câine pornit pe urmele mele
scheaună confuz
e o iarnă cu miros de ploi
cozonac şi fum
în apropiere se conturează o umbră
pare să spună o poveste
îmi desfac nasturii de la geacă
şi-mi pun mâna pe piept
respir sacadat
am senzaţia că cineva
mă priveşte pe furiş
a nu
nu poate fi ea
iar moartea nu doare
îmi zic...

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre...

La un colţ de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare
Dreaptă şi topită ca o lumânare
Vrea puţin din toate, ea nu vrea avere...

Lumea rea şi rece, lumea trecătoare
Nu o ia in seamă, cine să dispere
La un colţ de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare...

Pe acolo trece insul la putere
E târziu afară, înspre înserare
Nu se sinchiseşte şi ca fiecare
Lasă-n nepăsare umbra înviere...

La un colţ de stradă o bătrână cere!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi în zori

din depărtări de clipe te-aminteşte
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez şi nefăptură
şi-n pieptul visului din taine creşte.

a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul cleşte
din pielea ta-n divin ce îmi grăieşte
o poezie-n zodia cea pură.

înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi eşti ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.

aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vicii

întâmplătorii îngeri ţipă-n vicii
îţi suie-o rugăciune din ţigară
a ceartă ţuica strică pacea rară,
ci unelteşti cu sfinţi spre zbor indicii.
şi clipe-n mâine ţi se-adăugară
mereu în sân cu timpul, şarpe-al fricii
zidind pe calea albă edificii,
de cuget noapte-n insomnii de ceară.
păcatul din iubire sânge soarbe
îmi eşti în carne foame nălucind
din setea ta izvoare se desprind
pe gură dându-mi vorbe, stihuri oarbe.
da-n urmă-s toate de mormânt nărav
cu Dumnezeu în piept şi-n vis zugrav

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Minerva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde şi-un smarald

Frunză verde şi-o lalea,
ce spectaculoasă-i viaţa mea
Când urmez a înţelepciunii stea!

Frunză verde, bob de grâu,
Îmi ţin poftele în frâu
Şi îmi pun zâmbind al răbdării brâu!

Frunză verde şi-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Şi în apa frumuseţii eu mă scald!

Frunză verde şi-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Şi ajung mereu la al fericirii bal!

Frunză verde şi-un safir,
Cu fugiţii nu dau bir
Şi port al curajului trandafir!

Frunză verde şi-un rubin,
De forţă îmi e gândul plin
Şi rapid iubire eu obţin!

Frunză verde şi-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Şi îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!

poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene animate

Îmi plac desene cu ardoare,
Toate: Mickey Mouse, Tom si Jerry!
Şi când mă duc să beau un cherry,
Îmi place mult de-animatoare!

calambur epigramatic de Vasile Dumitrache (29 noiembrie 2014)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sau fleacuri în formă fixă

Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir...
Sisif mai urcă-n miezul minţii stâncă,
Peniţa-n alb înţeapă, trandafir.

De straiul fals nedezbrăcată încă
Ci duhul tot cu vorba îţi respir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir.

Îmi spui iubire-n vis de şoaptă ţâncă
Convalescent pe zări pe căi mă mir
Din palma vieţii îngeri îţi mănâncă
Şi-n sânge-ţi beau al zilelor porfir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă.

rondel de Ştefan Petrea
Adăugat de Pictorul
Comentează! | Votează! | Copiază!