De vise furată
Ospăț țin norii de rugină
Cu sâmburi înfloriți în lut,
Pământu-n partea sa virgină
Rămâne prins în absolut.
Îmi urcă seva-n trup, solemn
Vărsând în ochiul meu lichid,
Rășina dulce a unui lemn
De porți cu care mă deschid.
Apoi grăbit prin timp s-apuc
Îmi pipăi rana-n colțul ierbii
Și cânt durerea-n fluiere de nuc
Când la izvor se adapă cerbii.
Doar tu rămâi mereu mirată
Când ți se coc în vrajbă nurii,
De vise dulci abia furată
Ca salcia la marginea pădurii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre lut
- poezii despre lemn
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.