Mi-am pus toamnă la borcan

Mi-am pus toamnă la borcan,
Cât să am pentru un an;
Cu aromă de gutuie,
Ca în minte să-mi rămâie,
Măcar până-n primăvară,
Cât o să stea în cămară.
Zeama de la două pere,
Plus seminţe de capere,-
De la struguri şase boabe
Furate de pe tarabe.
O lingură de piper,
Ca să treacă peste ger
Şi-alte mere ionatane
În obraz mai roşcovane,-
Două frunze de dafin,
Trei stropi oţeţiţi de vin,
Iar în loc de conservant
Un praf de ardei picant,
Doi caţei de usturoi,
Să-i sperie pe moroi.
De-om ieşi în primăvară,
L-oi lua la subsuoară
Şi-oi lăsa toamna să zboare,
Că-mi vin păsări călătoare.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurii de toamnă

Toamna poamele-şi adună:
Mere, pere, struguri grei,;
Dintre toate cea mai bună
E vecina de la ''trei''.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus dantele-n fereastră...

Mi-am pus dantele-n fereastră
S-opresc toamna,
Să nu-mi intre în casă...
Dar ea, deja se instalase
Cu rugini şi aur
În gutuile atât de parfumate,
Cu pere râzând de iarna ce vine
Şi struguri ce-mi spun să nu plâng
Că-i bine... e bine...
Mă uit împrejur şi-aş vrea să răspund
Dar mă prind în priviri toate râzând...
-Fii fericită cu noi-n dulce roadă,
Nu te gândi la fulgi şi zăpadă...
Uite, ţine-mă-n în palmă
Să-ţi dau eu dulceaţa...
'Mi zâmbeşte mărul cu faţa-n roşeaţă...
Miroase a rod cu miresme de fân...
Şi parcă-mi cântă grauri afară...
Mă duc să-i chem, să-i adun,
În casa-mi cu rod
Să nu-mi stea afară
Până-n noua primăvară...

poezie de Sanda Tulics din Foşnet stelar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se revarsă-n frunze

toamna se revarsă-n frunze
şi copacii mor câte puţîn
peste florile confuze
vântul bate acum străîn

sălciile plâng pe ape
ce se duc necontenit la vale
cerbii vin să se adape
răul răvăşind în rotocoale

luna palidă se-arată
luminând cărări pustii
cât aş vrea măcar o dată
să uiţi toamnă să mai vii

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de primăvară

Un parfum de primăvară
Se simte peste dealuri şi câmpii.
Natura reînvie iară,
Copacii ne salută parcă sunt vii.

Sus pe un ram o ciocănitoare
Caută un vierme mic.
Soarele cât e de soare!
Parcă e ruşinos un pic.

Doi bătrâni stau pe o bancă
Şi privesc în zare.
Văd cum vin stoluri de păsări
Şi în sufletul lor e sărbătoare.

Parfumul acesta de primăvară
A pătruns şi în inima mea.
Lumea îmi pare o comoară
Viaţă o floare de nu-mă-uita.

poezie de Vladimir Potlog (9 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu aromă de gutuie

Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n braţe crizanteme,
mere roşii în ciubere.
În veşminte arămii
rugineşte frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziţi,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiţi
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep să cearnă
bunicii când povestesc.

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi văzură ochii?

Pe terasă, la mândruţa,
Două mere colosale;
În cerdac, la bunicuţa,
Două pere, până-n poale.

epigramă de Ica Ungureanu din Concursul naţional "Pe aripi de măr domnesc" -Domneşti 2012 (iulie 2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere ...

Două mere-ntr-o livadă
De abia pot să se vadă.
Unul şade către soare
Rumen, ca o fată mare.
Unul mai la umbră şade,
Crezând că aşa nu cade.
Şi încep cam fără vlagă,
Mai pe bune, mai în şagă,
Să se certe, să se-mpungă,
Cât a fost vara de lungă.
Până-n coş să le culeagă,
Jurai că sunt într-o doagă.
O mlădiţă, ca iscoadă,
Asculta a lor tiradă,
Mirată peste măsură
Cum dau merele din gură.
Şi din sfadă-n altă sfadă
S-a ajuns la busculadă
Toamna, când grăbit, ţăranul,
Le-a scuturat cu toptanul.
Morala:
Ori la umbră, ori la soare,
Existenţa-i trecătoare

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurii ‒ "culegători" de fructe şi vânat comestibil

Sunt "culegători" vestiţi
Şi, desigur, nepoftiţi,
La "cules" de struguri, mere,
De cireşe, piersici, pere,

Kaki, afine, măsline,
De tomate şi smochine,
Vişine, gutui, scoruşe,
Prune, dude şi agrişe,

Mure, zmeură, căpşuni
Cáise şi-alte "bunăciuni".
Nu vin singuri, ci în stoluri,
Şi-unde vin ei fac pârjoluri.

Carnea unii o mănâncă:
Ţări arabe, lumea frâncă;
Dar e tare, mult stimate,
Şi de slabă calitate.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie ...

E toamnă târzie între râpi şi crâng.
Ramul, verde-odată, acum este ciung.
Fără frunze pare speriat şi gol;
Doar păsări mai zboară, peste el, în stol.
Sus pe deal, în zare, povârnitul drum,
Pavat e cu frunze veştede de-acum.
Vântul lung mugeşte, strigătu-i aud
Prăvălind ecoul până-n prundul ud.
Toate-s fără vlagă, totu-i cenuşiu;
Nimic nu rămas-a din ce era viu.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ger cumplit

E ger cumplit, e vreme rea.
De trei zile viscoleşte.
Avem în ţară iarnă grea,
Nu e semn că se opreşte.

Viaţa la ţară e aspră.
Îndură multe săteanul.
Zăpada-i până-n fereastră,
Peste sat e uraganul.

Copacii ramuri apleacă.
Nicio pasăre nu zboară.
Pe stradă nu-i om să treacă.
Vântul zăpada-învâltoară.

Dorm în grajduri animale,
Câinii s-au ascuns în şură,
A-îngheţat râul în vale,
Sunt troiene-n bătătură.

Fie iarna cât de grea
Pe ţăran, nu îl doboară.
Trăieşte cu-încrederea
Că iese în primăvară.

poezie de Dumitru Delcă (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară, primăvară

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în ţară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,

Vino cu zile senine!
Cu fluturi şi cu albine,
Cu verdeaţă pe câmpie
Şi-n suflet cu bucurie.

Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topeşte,
Pământul se dezmorţeşte.

Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.

Primăvara vrem să vină
Să toarne-n suflet lumină.
Stăpânul lumii să-ncălzească
Toată suflarea lumească.

Primăvară, primăvară,
Vite pasc pe dealuri iară.
Păsări cântă-n dimineaţă,
Totul s-a trezit la viaţă.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.

Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu rămâi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.

Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaşi se umple valea
Iubito, te iubesc şi vine toamna.

Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cât eşti de disperată şi senină.

Iubito, vine toamna până-n oase
O simt în mâna care ţi se-ntinde
Priveşte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă...

Vezi?! Afară plouă... Şi e frig... Şi plâng
Tremurându-şi umbra, frunzele de rug,
Frunzele brumate şi trudind de ger,
Într-un dans de ceară pe ascunsul cer.

Plouă mocăneşte, cu stropi mici şi reci,
Spaimă-ntre copacii-ngenuncheaţi pe veci
Şi de remuşcare, şoaptele se-adună
Şi vuiesc prelegeri... Se întorc spre humă...

Braţele în rugă de gutuie coaptă,
Ca un clopot, încă, plânsul şi-l arată.
Timpul, în clepsidră, rostul său îşi are -
Rod pentru rodirea toamnei următoare...

Trec peste cadavre, printre ramuri frânte...
Vântu-n simfonie, pe acorduri blânde,
Iar îmi cere mâna... Şi pe portativ
Notele dansează într-un ritm lasciv...

Ploi bolnăvicioase... Trec copii la şcoală...
Toamnă... toamna vieţii, crudă şi amară,
Vin cu scorţişoară, iz de guturai,
Toamna iarăşi vine cu al său alai!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căciula şi paharul

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,

Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două şi mai multe
Şi pân-la pământ mă plec,
Când văd un butoi întreg!

Ş-apoi cum să nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci şi te închini,
Până ieşi din beci pe mâini...

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi-l închin.
Nu-l închin c-aşa se cere,
Ci să nu-l iau n-am putere,
Căci mă-ndeamnă toţi aşa:
- Ori îl iei, ori nu-l lăsa!

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin,
Iar Moldova-i ţară mare:
Tot butoaie şi pahare!

Deci cât umblu până seară
Ţin căciula subsuoară.
Şi cât umblu îmi dau seama
Că Moldova-i toat-o cramă.
Ţine-i, Doamne, veşnic harul!
Jos căciula, sus paharul.

poezie de Petru Cărare
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de primăvară

Noaptea uşor se lasă
Şi tu tot misterioasă mi-apari,
O stea obosită urcă...
Tu pleci, eu vin!

Este linişte, cald şi miros de primăvară,
Oraşul e de farmec plin,
Pe sub copacii care-abia-nfloresc...
Tu pleci, eu vin!

În suavele gânduri,
Iubire sau ură o fi,
Oriunde-ai fi în lume
Tu pleci, eu vin!

Stelele deasupra noastră
Vor cânta un imn al iubirii,
Ah, ce clară e noaptea aceasta!
Dar e un vis, nu-i aşa?

Tu pleci, eu vin!

poezie de Bogdan Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de primăvară

[Acuarelă]

Pe o foaie
neîncurcată de vreo pată
care s-o îndoaie,
aplec un curcubeu
asemeni cu sinele meu,
îmbrăţişez cu crin regal
distins şi alb fără egal,
ca fruntea mamei
sau ca obrazul ei oval,
peste cercurile mele
dau jos stele-viorele,
vin apoi
cu două petale de mac moi
(evident de mătase,
aidoma glasului mângâind
în cuvinte frumoase),
de mulţumire,
trec şi un gând subţirel
cât un ghiocel,
iar la final,
ideal!
cu primăvară adusă de-afară colorez
fondul tabloului la care lucrez.

Ridic foaia,
mă duc un pas înapoi,
poate doi,
(pentru o vedere largă, dragă)
şi simt în sufletul creţ
un fior isteţ:
nu ştiu cum, nu îmi dau seama,
buchetul pictat e mama.

poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de toamnă

Las toamna-n palme... Iată, tremur zorii!
Înfometate vânturi mă gonesc...
Eu rătăcesc prin parcul cu magnolii
Şi cânt cu toamna... -n ea mă regăsesc!

Trag ivărul luminii... Mi-este teamă!
Întunecarea vreau să mă cuprindă!
În suflet clopot fraged de frunze de aramă,
Las să-mi pătrundă... Voi cresta în grindă

Această toamnă. Câmp de crizanteme
Cu dulci arome, fie-mi aşternut!
Mustească-n mine toamnă de poeme
În neastâmpăr blând de început!

Ca o aromă de gutui şi mere,
De taină şi de vin cu scorţişoară,
Să rătăcesc în podul palmei tele,
Eu, must uitat de lacrimă amară.

Iar tu, fecioară de poem tomnatic,
Rămâi la geamul meu să mă priveşti,
Dulce iubire cu un iz romantic,
O filă dintr-o carte cu poveşti...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracol? Orice podgorean preface apa de ploaie în vin, prin munca sa, din primăvară până-n toamnă.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt păcat, mai nou

s-a uscat vâscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemuşcate
romanţă şi discuri uzate

o zi, poate şapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt

s-a uscat vâscul,
nu cred că-mi pasă
dar am să pun
tacâmuri la masă
pentru două păcate
din măr
şi blestem,
pentru şapte-opt zile
în care nu vrem
să ne ducem paşii pe jar încins

să stingem lumina
cerul s-a stins
să strângem şi masa

din mărul muşcat
doi sâmburi,
trei sâmburi,
sub vâscul uscat

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de primăvară

Sorele, cu-a lui sticlire,
Printre frunze se ascunde,
Primăvara cu iubire
Şi lumină s-o inunde.

Ape limpezi, zumzet, pace,
Păsări în alai de nuntă,
Cânt de frunze strâns în arce,
Curcubeu ce ne încântă

Gândul, visul şi privirea
Toate-s zvon de primăvară
Ce străbate omenirea
De cu zori şi până-n seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!