H e a t
aștept să treacă vara cu rănile ei care
se usucă atât de greu
ceva ustură în aerul fierbinte
doi copii se iau de mână și trec strada
e ceva magic în asta
cum îi înghite aburul asfaltului
și dintr-odată dispar
corpul negru radiază în continuu căldura
e ceva ipotetic dar așa îmi simt trupul tânjind
inima se oprește o clipă din bătăi
cineva îmi face un semn cu mâna
//pe căldură oamenii se sinucid mai ușor//
mâna e la fel ca a mea plina de răni
blocurile se înalță din ce în ce mai mult
ca niște dune imense
// sunt atât de aproape de copii încât îi pot mângâia pe capetele lor mici blonde//
dar nu o fac
rămân pe strada încinsă, în mijlocul ei și astept
// pe căldură scriu poeme cu copii morți care au existat
cândva și acum sunt doar niște fantome//
fără să realizez că fantoma sunt eu.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fantome
- poezii despre păr blond
- poezii despre poezie
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre existență
- poezii despre corp
- poezii despre aer
Citate similare
Ropes
&
zăpada ca o frânghie care își continuă
drumul până în momentul în care
întâlnește frica noastră la fel de albă.
purtăm în noi elicoptere care survolează orașul și câmpurile.
desenăm copii morți pe pereți/ pe drumurile orașului
ca și cum noi am fost niște copii morți cândva
și acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neștiinței
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină și întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
și atât rămâne
imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
așa am fost tot timpul - copii morți - noi și frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre oraș, poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre medicină sau poezii despre lumină
Cutremure
un mal departe de celălalt. o zonă de deraiere
în care alunecăm zi de zi cu piepturile încinse
de heets-urile pe care le-am încălzit
în loc de fumul de țigară / aburul tutunului încălzit.
pe bulevarde o liniște totală. doar ceasul ticăie
anunțănd sfârșitul iminent al timpului.
pauză de țigară
// nu sunt acea păpușă care cere un foc în mijlocul bulevardului pentru a fi băgată în seamă.
nu sunt acea femeie care are pieptul puternic plin de zale și iluzii.
port iluziile în altă parte / în pantece acolo unde nu poate ajunge nimeni.
nici tu //
pe primul mal stau părinții mei într-o casuță mică cu geamuri galbene.
stau în prag / îmi fac cu mâna / dar mâinile lor sunt însângerate.
mi se pare că-s morți / dar ei se uită la mine și-mi zâmbesc.
zâmbetele lor mă sperie.
pe celălalt mal sunt eu și cu tine / în camera noastră luminoasă și lustruită.
eu stau pe parchet și număr clipele până cand respirația mea se va opri.
expir ioni de argint. ioni de argint din trupul meu supus atât de mult
promisiunilor de evadare.
tu stai și te uiți la mine. e atât de bine.
// pauză de țigară. //
cutemur și dintr-o dată nu mai știu în ce parte să mă duc.
cerul isi târâie picioarele lungi lângă mine/ norii lui sunt
perne care mă sufocă.
adevărul este acesta. oriunde aș fi trebuie să te iau și pe tine.
orinunde aș fi trebuie sa îi iau și pe ai așa cu tot cu măinile lor însângerate,
zâmbetele lor lugrube & senzația că sunt morți.
dar din nou spun. spun. e atât de bine. dacă n-aș avea amintirile acestea aș muri.
aș fi o pasăre fără control
fără busola internă a magnetismului care o leagă de pământ.
tu lea-gă-mă de patul acesta cu aceasta sfoară neagră / și lasă-mă să rămân aici.
pe bulevarde o liniște totală.
// pauză de țigară //
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre mâini, poezii despre sânge, poezii despre sperieturi, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări sau poezii despre păpuși
Sâmbăta
În stația bătrână de-autobus
Ne întâlneam.
O dată pe lună. Știam că e sâmbăta.
Dar într-o sâmbătă nu te-ai oprit.
Te-ai dus, te-ai dus...
Nu cred să te fi durut
Stropii grei de la șoseaua-n
care noi ne întalneam.
Din ochi îmi arătai c-acum
e roșu la semaforul care,
îmi puneai mâna ușor,
pe braț.
Și-mi șopteai printre
zgomote și-njurături:
Cât mă iubești tu de tare!
Acum,
la-același semafor,
ochii-albaștri sunt doar verzi.
Și-ar vrea atât de mult să vadă
Domnișoara zâmbitoare
care,
poate să le spună
Te iubesc și te ador!
Stația de autobus, sâmbetele,
nu mai sunt ce-au fost demult.
Sunt doar locul vechi și ora.
Nu mai sunt...
Nu mai suntem
doi copii fără bilet.
poezie de Mihaela Zahari
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre semafor, poezii despre iubire, poezii despre verde, poezii despre roșu, poezii despre ore, poezii despre bătrânețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Drumul vieții
O viață am agonisit
Anii tineri sau tot dus
Viața mult mi-a oferit
Drumul vieți e un curs
De anii bătrîneții mei
Eu m-am ascuns
Știam că ei sunt grei
Într o zi ei m-au ajuns
Chipul era îmbătrânit
L-am văzut în oglindă
Ridat obosit m-a privit
Singur eram în tindă
O haină îmbătrânită
Tânără era strălucea
O inimă acum rănită
Din oglindă mă privea
Copii sunt la casa lor
Eu să-i ajut aș vrea
Nu au tip de un muritor
Viața pentru ei e grea
Dor îmi este de feciori
Nu știu să-i găsesc
Vor veni că mă iubesc
Îi astept mereu în zori
Piciorul care alerga
Acum se miscă greu
Mâna ce te mângâia
Îmi tremură mereu
Prieten mi e toiagul
Cu el călătoresc
Lumină să trec pragul
Lumânare tot găsesc
Lumina din loc efemer
Cu stele mici lucitoare
Atât eu timpule îți cer
Pregătit sunt de plecare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre vestimentație, poezii despre stele, poezii despre prietenie sau poezii despre picioare
Și, știi, iubito...
Și, știi, iubito, nu am timp de lume
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.
Te uită, a trecut și primăvara
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.
E secetă, câmpiile sunt arse
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse
Aștept ceva dar nu știu ce aștept:
Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.
Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare
Aș vrea, din nou, să mă topesc de dor.
Dar nu mai am putere, nici voință
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorință
Eu nu sunt eu tu ești altcineva.
... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva și știu ce-anume
Ceva în care nu cred și nu crezi...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre primăvară sau poezii despre plâns
Abandon
oboseală / sevraj / linii de tensiune
între corp și inima care a încetat să mai bată
aparent / mă simt învăluită de un frig tăios
acum când a început să ningă din nou în martie
// nu îmi folosesc la nimic hărțile care îmi arată doar drumul înspre ieșiri //
încerc să merg în partea cealaltă cu soarele înfipt în carne ca o busolă
dezlipesc etichete de pe cutii alb cu mov
unde am pus la păstrare frica
și scriu a b an d on
//
aici în camera frigorifică carcasele animalelor nu mă înspăimantă
sunt detașata și calmă
în mod absurd îmi vine în minte imaginea mamei
cu corpul ei fragil atârnând și ea de unul din cârligele groase pline de grăsime
mă lipesc de ea
și in loc de răceală simt caldură
așa e de fiecare dată când corpul încearcă să mă mintă
dar mintea e mai trează ca oricând / micile dureri și micile obișnuințe
micile bucurii
au devenit
evenimente care mă scot din vise
trebuie doar să nu uit de unde am plecat
din acest oraș lăcuit ca o mare de gheață
am lăsat acolo totul
îmi aprind în vis o țigară în mijlocul unui bulevard
și îmi imaginez din nou blocurile de sticlă și metal din care am evadat
dar am adus cu mine tot
//așteptarea. frica. dominanța. înțelegerea.//
acestea sunt sentimentele care nu mă lasă să dorm
să visez un crater uriaș în care să mă prăbușesc / în zbor lin ca o pasăre
prinsă de iarnă fără casă. scriu din nou ab a n do n aici în camera frigorifică
în mijlocul lui martie
alături de mama mea înghețată pentru eternitate.
și respir aerul rece cu plămânii sedați/ obosiți/ în sevraj /
mai trag un fum de țigară și totul dispare în fumul și ceața această crescândă a visului.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre mamă, poezii despre gheață, poezii despre fum, poezii despre început, poezii despre zoologie sau poezii despre somn
Încă te iubesc!
Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?
Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!
Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?
Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, să stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre curățenie sau poezii despre amintiri
David Dobel: Cel mai mult îmi va fi dor de copii. Sunt niște copii minunați, inteligenți foc. Să-i vezi ce metode ingenioase găsesc ca să treacă armele de detectorul de metale. E grozav!
replică din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inteligență, citate despre foc sau citate despre dor
Până în măduva oaselor
stăm pe o terasă și ne vorbim
amândoi într-un colț
de parcă ar fi doar al nostru
ne ascundem de soare și cum el nu se dă la o parte
încercăm să facem ceva
îți mângâi pe sub masă genunchii
și atunci se întâmplă să mă privești într-un anume fel
și parcă vrei altceva
tot mai mult
și
cât de greu îți vine să spui
și câte scoici ai strânge într-un pumn
dar câtă căldură umană
ai putea să-mi oferi
numai eu
dar vine unul și spune
și tu îl crezi
și crezi că e bine
e vară mulți merg la mare și se coc pe nisip
mai ceva decât mititeii
puși pe grătar
te doare sufletul
îți arde inima
dar nu din cauza asta
e și ăsta un punct de vedere
numai că vederea îți poate juca uneori feste
dar să nu mai vorbim despre asta
mai bine să vorbim despre pietre
sau mai degrabă despre delfini
ei sunt cu mult mai deștepți decât noi, ei
știu într-adevăr să iubească
pe când noi
și o insectă ar ști ce să facă
dacă ar încerca cineva să o rănească
ar riposta
dar eu nu
căci nu-i așa
după furtună doar pietrele mai rămân
și sunt atât de tăcute
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre nisip, poezii despre jocuri, poezii despre inteligență sau poezii despre insecte
Nebunia omului de rând
să arunc tot ce-mi vine în mână,
să fac totul una cu pereții,
să stau calm și să aștept să treacă,
dar nu pot,
e acolo în mine.
femeile plâng din ce în ce mai mult,
din ce în ce mai mulți bărbați dependenți de băutură,
majoritatea oamenilor se cred bolnavi psihic,
însă în capul lor prostia se lovește de pereți.
nu poate trece de la sine;
credeam că sufăr din cauza unei iubiri pierdute
până când m-am trezit cu un mesaj de la ea,
deja avea 3 copii și era în plin divorț.
mi a spus că încă mai simte ceva,
cu fărâma aia de suflet care i-a mai rămas,
dar nu pentru mine,
pentru un altul,
care nici măcar nu a încercat să se sinucidă.
acum câteva zile am băgat un câine în casă,
l-am curățat și i-am dat ceva de mâncare,
nu era chiar atât de rău.
aveam nevoie de cineva cu care să comunic
până într-o zi când s-a pișat pe mine în timp ce dormeam,
l-am scos afară în frig.
a doua zi, i-am simțit lipsa,
l-am hrănit, i-am făcut baie,
acum stă în colțul lui liniștit
cu bucata aia de carne în gură,
și-a învățat lecția.
soldații mor pe fronturi,
fluturând sticle de vin
și nevestele lor fac sex cu alți bărbați
care nu sunt chiar atât de proști, încât să-și riște viața pentru idealuri care nu-și au rostul.
e o nebunie,
e trist să te gândești la asta,
e trist să scrii asta,
e trist, foarte trist.
dar nebunia e o formă de normalitate
dacă ți-ai petrecut toată viața printre oameni simpli
care se cred nebuni.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre prostie, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre vin, poezii despre tristețe sau lecții de engleză
Da
niște nori mari de uraniu se întindeau
peste mișcările mele
unii și-au deschis apogeu sau găinării
ori s-au apucat de politică
numai eu dragul meu
te-aștept îngropată într-o stare critică
aproape că te-am lăsat în casă
te-am dat și cu var că erai
atât de obosit și de la oboseală
atât de închis la culoare încât ochii mei
peste tine curgeau
smoală
când eu mi te doream în alb
mai mult decât alb te doream de un alb
bizar cu gust de cerneală
și la sărut cu un pic de iuțeală
dar asta a devenit imposibil orașul meu
dispare de pe hartă face ciroză
arde
apropiații mei tac în tăcerea lor sunt
o aberație altfel spusă
un atac la creație
dar mie
mie nu îmi pasă dacă tu nu vii
dacă tu nu vii mă vei vedea oricum singura
femeie în viață
atât de bătrână în tinerețea ei
singura care se poate-ntreba
ce oameni inumani au dat chibrituri la copii
la copii
la copii și inima mea ar făcea
zoom și toată ființa mea poetică ar ploua
în orgoliu
nu există dor
există doliu
chiar și azi
ai tras plapuma zilei numai de partea ta
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre prezent, poezii despre politică sau poezii despre ploaie
Barney: Marshall, am vești bune n-o să devin tată.
Marshall: Felicitări.
Barney: Știu, e cel mai fericit moment din viața mea! Marshall, ceea ce simt despre faptul că nu voi avea copii... Nu știam că pot iubi ceva atât de mult. Tocmai de aceea, o să inventez o sărbătoare. De acum în colo, ziua de azi se va numi "Ziua celor care nu sunt tați".
Marshall: Inventezi o sărbătoare!
Barney: De ce nu? Toată lumea are câte una mamele, tații, Bastilia... de ce să nu existe o zi și pentru cei care sunt singuri și se simt bine așa?
replici din filmul serial How I met your mother
Adăugat de Păuna Maria, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre tată
- citate despre inventatori
- citate despre viață
- citate despre sărbători
- citate despre prezent
- citate despre mamă
- citate despre iubire
- citate despre fericire
- citate despre existență
Alte zile de vară
în plină vară noaptea nu încetează să cadă
// nu, nu scriu despre moarte //
scriu despre lumina de pe străzile iașului
care strălucește ca un bec incandescent și transformă culorile
/
se vede cum asfaltul s-a facut negru
sufletele copiilor roșii
inimile noastre albastre
și roțile se învârt/ mergi în urma unei mașini ca un câine pe care stăpânii l-au abandonat
aceea e mașina în care ți-ai uitat copilăria
dar e o dulce tristețe/ eu și mici umbre trecem strada
eu și câinele meu mai așteptăm să ne ia cineva acasă
să ne lege în lanțuri / să ne dea de mâncare și apă
în plină vară pe străzile iașului oamenii s-au transformat în fantome
mașinile trec prin ele
și tot ce rămâne sunt glasurile noastre care strigă după fericire
// în copilăria noastră visele se închideau noaptea. /
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini sau poezii despre copilărie
Linia de coliziune
liniile de tramvai continuă să se întindă
ca și cum ar fi dâre de sânge merg pe urmele lor
am observat oamenii aruncându-se pe șine n-am încercat să salvez pe niciunul
amețeala nu trece repede după un astfel de eveniment
încă sunt obsedată de arderea pădurilor și-mi imaginez că și pielea mea arde în flăcări
sunt deținuti în acest moment care stau în camerele lor de izolare
mă simt penetrată de unul dintre ei e atât de bine fără obligații și sentimente
iar durerea curge mai departe ca sângele și vinul
revin lângă tine după acest vis lucid mă târâsc pe șinele de tramvai și aștept
să devin o altă ființă am observat că dacă rămân mai mult timp acolo
inima mi se liniștește
soarele curge și el mai departe ca un vin dulce făcut din sângele meu
experienta asta e oricum demodată dragostea n-o să vină doar tramvaiul
pe șinele lui lucitoare ca un călău din secolele trecute izbind lama de mai multe ori
&
ceva se trezește în tine când ești lovit
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre vinovăție, poezii despre salvare sau poezii despre păduri
Intenția nu e a omului, nu e a naturii, intenția e a drumului. Or dacă eu simt un impuls teribil de a face ceva, fără să stau prea mult să judec rațional, dacă eu simt cu sufletul și cu trupul ceva și fac ceea ce simt, consecințele sunt benefice. Eu fac ce îmi dictează trupul și sufletul meu. Eu cred în instinct mult mai mult decât în rațiune.
Nora Iuga în interviu
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trup și suflet, citate despre suflet, citate despre natură sau citate despre instinct
Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simțeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am pușca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o și am dus-o la tâmplă. Și-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... și dacă mă înșel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu știe asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Și-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemișcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea și să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la ușă și... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la ușă, nu știam ce să spun, eram jenat și confuz și în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Și mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat și să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai știam ce e cu mine, totul părea atât de violent și ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simțeam capul greu, trebuia să mă așez jos, așa că m-am dus la un cinematograf. Nu știam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de liniște ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă rațională. M-am dus sus, la balcon, și m-am așezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Și cum mă uitam la actori, prins în acțiune, mă întrebam cum să te gândești să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aștia din film, sunt atât de amuzanți... ce importanță mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Și ce dacă Dumnezeu nu există și trăim o singură dată și asta e tot? Și totuși, de ce să nu vrei să trăiești? Doar nu e toată viața asta un obstacol. Și mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viața căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată și să mă bucur de atâta cât e. Și poate, cine știe, mai e ceva și după. Șansele sunt mici, dar... e tot ce știm.
replică din filmul artistic Hannah și surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre filme, citate despre religie, citate despre ore, citate despre încordare, citate despre viteză, citate despre violență sau citate despre vecini
Bătrâni și copii
Acești bătrâni, acești copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord și alții sud
Și lacrima nu și-o aud.
Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinții dintre ei lipsesc,
Își zic bunici, își zic nepoți,
Străinătatea strigă-n toți.
Acești copii, acești bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Și rudele, cu ei nici nu-s.
Niște copii în țarc vulgar,
Niște bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-și sunt nepoți, nu-și sunt bunici.
Copiii n-au ce-și aminti,
Bătrânii nu mai nasc copii,
Imaginile lor se cern
Spre paradis și spre infern.
Și pân' s-ajungă la sfârșit,
Au de trăit și de murit,
Ca vietățile-n nisip
Ei nici nu-și seamănă la chip.
Așa au fost, așa rămân,
Ce e copil, ce e bătrân
Bătrânii-n iadul propriu zis,
Copiii-n veșnic paradis.
Purtându-și umbrele în mâini,
Ce triști copii, fără bătrâni,
Cu ochii pătimiți de vii,
Ce triști bătrâni fără copii.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre iad, poezii despre rude sau poezii despre rai
Îmi aduc aminte de zilele posomorâte, în care inima mea a fost în așa fel sfâșiată de lucruri văzute într-o clipă, încât amintirile acelor vedenii rămân în minte ca niște răni.
citat clasic din Guy de Maupassant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate de Guy de Maupassant despre timp, citate despre inimă sau citate despre amintiri
Vara mea
Vară, doar ce ai sosit
De când pe tine te aștept.
Acum mă simt iar fericit
Când te strâng ușor la piept.
Timid mă încălzești
Cu-a ta sinceră căldură
Și pașii îmi călăuzești
Către o iubire pură...
Pe care trebuie s-o găsesc
Chiar și în capătul țării.
De tine să-mi amintesc,
Să nu te dau uitării!
Simt, vara asta e a mea
Frumoasă, una cu noroc.
Poate-o găsesc pe Ea
Să-mi sară inima din loc.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (9 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre uitare, poezii despre sinceritate, poezii despre noroc, poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire
Berenger: Ascultă, Daisy, putem face ceva: vom avea copii, iar copiii noștri vor avea la rândul lor copii. Sigur, va trece ceva timp, dar noi doi putem regenera omenirea.
replici celebre din piesa de teatru Rinocerii, scenariu de Eugene Ionesco (1959)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Eugene Ionesco despre timp, citate despre copilărie sau citate de Eugene Ionesco despre copilărie