Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O potriveală

Domn străin poftise țara și de neam de împărat,
iar la târg, plecând, boierii ce-au găsit au cumpărat;
să-l întîmpine poporul a ieșit pân-la hotare...
Dumnezeu se îndurase ca să-i dea un vodă mare!

*

Dar Moldova-i locuită de nătângi și de vicleni
și-ndelungă fu tocmeala ca boierii moldoveni
să-l înduplece pe despot peste ei să-mpărățească,
rari fiind, pe-atuncea, domnii cei de viță-mpărătească.

*

Chezășia stăpânirii pentru viață i s-a dat
și că-n spița lui, pe urmă, tronul fi-va perindat;
o locma din visterie ca plocon având tot anul,
slobod să-și mai înnădească Vlașca, bez Teleormanul.

*

Iar legându-se să-ndrepte ce părea că e greșit,
râu de lapte și de miere ca să curgă negreșit,
"Îmi ajunge – spuse despot –, dreapta mea căutătură,
Slujitori ce tac și-n mine credincioși ca în Scriptură."

*

Și-a ținut cuvântul țara, poate încă cu prisos,
Doar a lui făgăduințe au ieșit, pe rând, pe dos,
și când el și cu samsarii ca în rai mi se răsfață,
clocotește surd norodul străveziu și supt la față.

*

În castelul din Suceava, mânios acum se plimbă;
numai vornicul cel mare stă-naintea lui smerit;
voievodul nici o vorbă cu Bucioc măcar nu schimbă,
iar acesta să-i grăiască nu găsește nimerit.

*

Mai târziu, păru din zbucium că nițel se potolește;
lui Bucioc îi fuse teamă, neghicind ce poate fi,
orișicum se tot frământă și prin minte răscolește;
ca să afle de-are despot, cât n-ar da și n-ar plăti!

*

"Hei, Bucioc, tu, mare vornic – prinde Vodă ca să zic㠖
tu ești mâna mea cea dreaptă și-mpreună am luptat
ca să țesem trainic trâmbă de mătase și urzică,
împletind din rău, în bine, șirul trebilor treptat;

*

din pământ, din iarbă verde am croit o viață nouă;
pe făgașe neștiute îndrumăm tot ce a fost;
prin câmpiile uscate, din senin, cu aur plouă
și sub aripa lui despot cine n-are adăpost?

*

E așa ori nu?." "Așa e!" – prea plecat Bucioc răspunde;
să-i astâmpere pornirea cuteză să zică-apoi:
"Dar de ce te tulburi, Doamne, și ce cuget te ajunse
când lumina ta s-aprinde înainte, nu-napoi?

*

Domn mai ager și mai falnic, mai avut-am noi, stăpâne?
Îmbuibând pe toată lumea, milostiv ai fost destul
că nu-i nimeni să nu-și aibă bucățica lui de pâine,
ocrotit ca să nu fie ori la vreme nesătul!"

*

"Deci credeam, suspină despot, ca să văd recunoștință;
Boierii dădui acelor ce căzură în păcat,
Înțelepți făcui din oameni ce, lipsiți de socotință,
prigonitu-m-au... și totuși, nu e unul împăcat!

*

Tremura Bucioc, dar Vodă neclintit urmă-nainte:
"Pretutindenea se suflă că din jaf mă pricopsii,
când tu știi cu câtă trudă, cu ce zbatere de minte
vreo cincizeci de milioane de ducați agonisii.

*

Te miri ce și mai nimica! Și-apoi cine e de vină?
Azi nu poate bani a strânge numai cel ce n-ar voi;
n-am pus piedică la nimeni, ne-voind să cat pricină
și nici vreme n-am în pravili mucegaiu-a răsfoi,

*

iar o față-mpărătească e obraz de tot subțire,
i se cere cheltuială, dacă vrei a n-o păta;
ponegrit de ce sunt, oare, cu atâta-nsuflețire?!"
Grabnic, vornicul răspunde: "Ticăloși, Măria Ta!".

*

"Unii urlă că dreptatea nu-i decât o vorbă goală,
coate toți judecătorii pentru galbeni că și-ar da;
dar mojicii? Făr' de hrană zbier că sunt și se răscoală!"...
"Nu le place munca, Doamne! Ticăloși, Măria Ta!"

*

"Pârcălabii, dregătorii, căpitanii de oștire,
popii, dascălii, iznafii, chiar și sfetnici, de-i căta,
mă cârtesc în taină, gura clevetindu-le-n neștire"...
"Ticăloși am fost, stăpâne, și-am rămas, Măria Ta!"

*

"Însă-atuncea – strigă Vod㠖 totul e ticăloșie!
Putregai domnia noastră și nevrednici suntem toți!
Lângă numele lui despot se va scri: "Păcătoșie!"
de boierii săi: o turmă de lingăi urâți și hoți!"

*

Pe-o sofa se lasă despot, chibzuind îngândurat:
"Și Bucioc, și logofeții buni erau de spânzurat!...
Peste veacurile toate voi rămâne de ocară,
cu pecetia rușinii înfierat voi fi la scară!"...

*

Judecata cea din urmă îi cutreieră prin gând,
de durere, printre gene îi dau lacrime, plângând...
"Despot!... Despot!... Fii un despot mai, vârtos ținându-ți firea!
De deasupra frunții tale izgoni-voi eu bârfirea!".

*

Astfel vornicul grăiește: "Eu de grijă voi purta
să rămânem doar noi, obștea, ticăloși, Măria Ta,
căci o cronică de slavă pentru Tine se va scrie,
de mărirea Ta eu însumi stând chezaș ți mărturie."

*

Mare Domn fu Despot-Vodă, după-acel letopiseț,
însă piserul ce-l scrise, să arate mai isteț,
mai adaose pe-o filă, cu putere de la sine,
alte câteva brașoave, cugetând că e mai bine:

*

"Patruzeci de ani, o, Despot!, să fi fost să mai domnești,
tot n-ai fi-nțeles tu rostul astei țări moldovenești;
stând străin de neamul nostru, cum să-nveți așa de iute
zicătoarea: "Orice pește de la cap întâi se-mpute!"

poezie de din Almanachul ilustrat 1909 (noiembrie 1908)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dostoievski
semidoctism
Semidoctismul este cel mai cumplit flagel al omenirii, mai cumplit decât molima, foametea și războiul, un flagel necunoscut până-n secolul nostru. Semidoctismul este un despot, cum n-a existat niciodată până acum. Un despot care-și are slujitorii lui, sacerdoții și sclavii, un despot în fața căruia totul s-a prosternat cu dragoste și superstiție, cum nimeni nu și-ar fi putut imagina până acum, în fața căruia știința însăși tremură și-i cântă-n strună înr-un mod rușinos.

definiție celebră de în Demonii
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă definiție a fost selectată Definiția zilei pe 21 septembrie 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.72- 32.99 lei.
Ion Untaru

Ultimul despot

astăzi am coborât din casă
ca un soldat echipat de război
ca un pion pe o tablă de șah

străzile sunt pline de pioni
pioni albi și pioni negri
de cai și de nebuni
care dărâmă turnurile
și cer regelui abdice

după ce l-am luat prizonier
pe ultimul despot
și fotoliul său a rămas liber
nu știm ce să punem în locul lui

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țepeș

Cei ce-au râvnit să-i ia domnia,
Prin hicleșuguri, lui Măria
Sa Vodă Țepeș Vlad,
N-au mai ajuns în iad...

Deși tot mici și tot supuși,
Solemn, în țeapă fost-au puși -
Gest, al lui Vodă, de bonton,
Fiind și țeapa tot un... tron!

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Montesquieu

Un despot adevărat este o singură persoană care dirijează totul prin voința și capriciul proprii. Fără legi care îl controleze, fără nevoia de a asculta pe oricine nu este de acord cu el, un despot poate face orice dorește, oricât ar fi de nerezonabil și demn de dispreț.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
George Coșbuc

Ștefăniță-Vodă

Cu grabnicele sărituri
A sprintenei lăcuste
Apare-un cal, la cotituri.
Nechezul înspumatei guri
Speria tăcerea din păduri
Și pacea văii-nguste.
În gura văii, lângă pod
Boierii stau cu frică;
Ei par o gloată de norod,
Pe cai pitici și plini de glod
În scări temutul voievod
Cu hohot se ridică.

Strângea de frâu și tremura:
Iar calul, ud de cale,
Pământu-n loc îl frământa
Și spuma alb-o mărita
Cu sânge roș ce picura
Din strânsele zăbale.

Când vrei să-i afli, nu-i aduni!
Boieri, nu vi-e rușine?
văd așa de-atâtea luni,
N-aveți acasă cai mai buni?
Ori cum? Boieri, sunteți nebuni?
Vă bateți joc de mine?

E grea ocara ce ne-o faci
Spătarul îi răspunde.
Dar țara-i suptă de haraci,
De greci nebuni și de cazaci;
Săracă țara, noi săraci,
Și cai voinici, de unde?

N-ai bani de-un cal? Ia calul meu!
Boierii-n tremurare
Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu,
Spătarul suflă des și greu,
Se pipăie la cap mereu
Să vadă de-l mai are.
Măria ta, vorbim și noi.
Ei, las-o încurcată!
văd așa de rupți și goi
De latră câinii după voi!
Sânteți boieri, ori marțafoi?
Spătare, hai odată!

Și vodă sare jos din șea,
De frâu, fugaru-și ține.
Spătaru-ngălbenit privea,
Vedea ce e, și nu vedea,
Spătarul asta n-o credea
Spătaru-n urmă vine.

Așa, jupâne, ești cinstit,
Și-al tău să fie darul.
Dar frâul nu! Mi l-am oprit
Și vodă frâul l-a smuncit
Și-apoi cu frâul a lovit
Ponciș în ochi fugarul.

Cu ochii-nchiși și fulgerat
De spaima loviturii,
Se nalță roibu-nviforat,
S-azvârle-n lături și, turbat,
Ia câmpu-n goană, îndreptat
Spre râpele pădurii.

Se duce-orbiș, fără stăpân,
Cu vuiet ca furtuna.
Boierii-ncremeniți rămân
Iar coama calului păgân
Cu barba bietului bătrân
S-amestecă, sunt una.
Boieri! Mai ziceți-mi apoi,
vodă nu v-ajută!
Sunteți săraci, flămânzi și goi;
Dar fiecărui dintre voi
Eu am să-i dau un cal de soi,
Că-n grajd mai am o sută!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Ioan Slavici

A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, un împărat mare și puternic; împărăția lui era atât de mare, încât nici nu se știa unde se începe și unde se sfârșește. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alții spuneau țin minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau și mai mari și mai puternici, iară alții mai mici și mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea și țara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba țara, că oare ce lucru să fie acela, ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde și nu le zicea nimic. Așa rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu știa nimeni nimic, afară de împăratul.

începutul de la Zâna Zorilor de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Ioana Gărgălie

Ocaua lui Cuza

Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,
A dat legi și-a dat reforme... și dacă țin bine minte
Legea cu,, Ocaua mare'' nu prea era respectată
De negustorii din târg. Și-a mers la Galați odată

Îmbrăcat cu un suman și-o căciulă țărănească
Pe cel necinstit și lacom într-un fel să-l pedepsească....
Și-a luat ocaua mare și două putini cu lapte,
Lapte acru,.... ca țăranii și s-a pus Cuza pe fapte

Amestecat cu norodul Vodă și-a luat îndemnul
Și-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul
Nu cu,, ocaua lui Cuza'', vindea cu,, ocaua mică''
Ca să se îmbogățească pe spinarea lui,, opincă''...

Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un,, troc''
Să-i dea lapte pe-untdelemn și-au bătut palma pe loc:
Șase ocale de lapte pe una de untdelemn
Hoțoman, șmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn

Și în loc de-ocaua mare voia să-i dea untdelemnul
Cu ocaua lui cea mică,( de-aceea făcuse,, semnul'')
Cuza Vodă a văzut băcanu-i necinstit
Și ca să-l învețe minte uite-așa l-a pedepsit:

Și-a dat de pe cap căciula și a lepădat sumanul,
(Când a văzut epoleții... a înlemnit pe loc băcanul!)
I-a pus pe slujbași să-l plimbe cu ocalele de gât
Prin tot târgul din Galați pentru fapta ce-a făcut

Arătând ocaua mare să strige:,, Cu asta, DA!''
Și-arătând ocaua mică:,, Cu-asta, NU!''... Așa striga....
Dacă stau să mă gândesc îmi vărs și eu amarul
L-aș chema pe Cuza în piață verifice cântarul!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Întâmplarea

Furios nevoie mare,
Se gândește la-ntâmplare
Și nu poate să-nțeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-așa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiția la ea.

Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus –
Că mătușa ei bătrână
E bolnavă. "Să rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă și vrea
Cât de cât a o-ajuta".

Și-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nțeles, a rezervat
Și la mare a plecat
Iute cu amanta. Da,
S-o-ngrijeasc㠖 de! – ea
N-are pe altcineva.

Toate bune... până-n seară
Când – ah! – inima să-i sară
Când, pe-o ușă din hotel
Au intrat și Ea, și El,
Ea – nevasta lui, vezi bine!
El – vecinul. Ah, Mărine,
Tare-mi pare rău de tine!

Na! – că are-o grijă nouă:
Lasă v-arăt eu vouă!
Cum adică, eu, mințit?
Chiar credeai că m-ai prostit?
Cum să-mi spui așa ceva
Când mai simplu îți era:
"Dragă, plec la mama, pa!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Pentru libertate

Plângem, da, că prea ne doare!
Nu pe noi! Crescuți în chin
Ne-amintim de-un timp cu soare
Și-l cunoaștem cel puțin!
Plângem pe copii, sărmanii,
Că-ntr-al temniței mormânt
Își încep în noapte anii,
Neștiind ce-i soare sfânt.
Plângem, da, și strâns ne strângem
Lâng-olaltă, câți suntem,
Dar să știți că nu ne plângem
Ca nebunii cari se tem.

Robi, meniți prin jocul sorții,
Noi ai chinului am fost,
Însă nu, și nu, ai morții!
Nu cătăm noi adăpost
Nici în milă, nici în rugă;
Asta cear-o de la voi
Cel ursit să fie slugă
Dar n-o cereți de la noi!
Vom răbda, privind în fața
Orișicui, și-a orice chin,
noi știm că-i multă viață
Și în noi, și-n cei ce vin.

Blestemați pieri-vor regii
Cari s-abat din drumul drept
Ne-ați adus stricarea legii
Și ne stați cu mâna-n piept.
O, și-n loc s-aveți rușine,
Vă mândriți cu ce-ați adus:
Dar puterea, știți voi bine,
Nu vi-a dat-o Cel-de-sus,
Nici Eternul Domn! Vi-e dată
De-un vremelnic din Infern!
Deci vi-e binecuvântată
Și la voi va fi-n etern!

Lumile-au văzut mirate
Cât de mult iubirăți voi
Șuierul de bici ce bate
Fără de milă oameni goi!
Dar și pentru noi rămâne
Timp ah, cine poate ști!
Șuierul acesta mâine
Cânt al lui Tirteu va fi!
Iar din lanțul ce-azi ne strânge
Pot iasă spade, și pot
Spadele vadă sânge,
Nu de-al nostru însă tot!

Și sfârșitul tău veni-va
Azi ori mâine, ori mai apoi!
Și-o să poți tu sta-mpotriva
Poate-a celor mai vreo doi,
Dar mai tari prin răzbunare
Și prin ura lor turbați?
O fii destul de tare,
Tot potopul să-l abați?
Eu nu chem această vreme,
Dar tiranul braț al tău
Face totul ca s-o cheme,
Rău îngrămădind pe rău.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiul cel mai mic

Odată o pildă Domnul nostru-a spus
C-un om bogat ce avea doi fii
Dar fiul cel mai mic s-a dus
Să bată-n lumea mare doar câmpii

Iar fiul cel mai mare la casa părintească
Rămas-a să lucreze pe-al tatălui ogor
Cu muncă și cu sârg viața să-și trăiască
Acasă dar clădindu-și prin muncă-un viitor

Și fiul cel mai mic averea și-a pierdut
Cu fetele stricate și oamenii cei răi
Sărac curând ajunse și-un om necunoscut
Căci a călcat porunca — de la părinții săi

Și-a fost lovit amar de atâta sărăcie
Căci el ajunse la porci îngrijitor
Chiar el ce-odată avese — atâta bogăție
În zdrențe ajunsese ca orice cerșitor

Însă prin neagra noapte un glas el auzi
Întoarce-te acasă căci tatăl tău te așteaptă
Și el la sânul lui din nou te va primi
Căci el e atât bun — și tatăl tău te iartă

Și iată dar băiatul spre casă a plecat
Iar tatălui îi spuse ceva — fiu-i se va-ntoarce
Și tatăl lui nerăbdător mereu l-a așteptat
Acasă dar voind ca să-l primească-n pace

Când iată dar pe drum venea din depărtare
Un chip necunoscut — creștea și tot creștea
Când tatăl îl aștepta cu atâta nerăbdare
Căci pe băiatul lui acasă din inimă-l voia

Și iată chipu acela mai mare și mai mare
Cine-o fi oare — or" n-o fi chiar băiatul meu
E el — și se avântă deodată-n alergare
Și-n brațe îl cuprinse chiar pe băiatul său

O fiul meu o fiul meu — ce mare bucurie
Iar să te revăd acasă c-ai venit
O să te îmbrac ca fiu și-o să-ți dărui o mantie
O fiul meu — o fiul meu iubit

Eu nu sunt vrednic ca numele să-ți port
Șoptise fiul cel mai mic cu atâta întristare
Dar tu ești fiul meu și eu îți dărui tot
Căci dragostea arde cu atâta frământare

Aduceți haina cea mai bună pentru al meu băiat
Și puneți-i inelu-n deget căci astăzi îl primesc
Se-ntoarce fiul meu acasă și atât m-a bucurat
Căci dorul azi face mai mult îl iubesc

A fost pierdut — dar s-a găsit și iată-l lângă mine
S-a-ntors băiatul meu acasă și eu în sărbătoare
Iarăși îl primesc căci nu e orișicine
E mare bucuria — o vai e atât de mare

Dar fiu ce rămase acas㠗 rămăsese-n curte
Nu vrea intre-n casă căci tatăl l-a primit
Pe fiul cel mai tânăr ce nu voi s-asculte
Și-averea lui întregă el și-a prăpădit

Doi oameni iat㠗 în față ni se arată
Fiul cel mai mare în casă ce-a rămas
Dar inima lui crudă pe fratele nu-l iartă
Și nu-l mai vrea în casă nici măcar un popas


Și fiul cel mai mic ce-acum el s-a întors
Din nou la tatăl său și care l-a crescut
Dar nu mai vrea nimic căci iată e pe dos
Știe averea — praf el a făcut

Eu văd în fiul cel mai mare — îl văd pe Israel
Iar fiul rătăcit — neamurile care
Își văd distrusă viața și-l vor pe-al vieții Miel
Căci vor ca să se scape de moarte și pierzare

Fiul cel mai mic la tatăl s-a întors
Și astfel fu găsit din plin de tatăl său
Dar fiul cel mai mare era neserios
Deși era acas㠗 era în sine rău

El nu vedea iubirea și n-o înțelegea
Trăind dar în belșug și fără suferință
Tot că-i aparține lui — însuși el vedea
Și nu-i păsa nicicum de-a fratelui ființă

El nu privea prin Duhul ci numai doar prin fire
Vroind să aibă totul vroia numai avere
Cum fratele mai mic odată în neștire
Așa gândi odată firea doar cum cere

Tatăl Cel din ceruri vrea să ne desprindă
De tot ce avem aicea averi și chiar comori
În El să ne încredem viața-ni depindă
De-a Sale slăvi din ceruri — și nu de-ai firii zori

Și nu dar de pământ de bunuri și averi
Ci doar de Fiul Lui Isus — pe veci fim legați
Căci El este Lumina ce ne-a adus de nicăieri
Și ne-a luat cu Sine să-i fim pururea frați
31-10-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărul și Lumina

-Poem-
Ca a Domnului Ființă
Nu este și nici n-a fost
Să ofere biruință
Chiar și astăzi prin credință
Omului — un veșnic rost

Ca El nimeni n-a vorbit
Filozofi nici împărați
El la Sine ne-a primit
Viaț㠗 și ne-a dăruit
La cer sus fim luați

Veșnicia numai El
Și astăzi dar ne-o oferă
El Hristos Emanuel
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ce împarte a lumii eră

Mesia — ce ne-a arătat
Și astăzi se împlinește
Omul multe a-nvățat
Cunoștințe-a căpătat
Însă vai el se-nrăiește

Cu a lui înțelepciune
Mai bun el ar trebui
Să trăiască-n astă lume
Totul când i se supune
Înțelept pentru a fi

Dar Cuvântul Celui Sfânt
Cât e azi de adevărat
Iată omul pe pământ
A lăsat Sfântul Cuvânt
Pe Isus l-a exilat

Nu mai e de trebuință
De Cuvântul Lui Hristos
Nici de har și de credință
Omu-și spune — biruință
Voi avea pe pământ jos

Și omul iată azi luptă
Împotriva altui om
Bătălia e-ncepută
Și nimeni azi nu ascultă
De-al vieții sfinte Domn

Prea puțini azi mai privesc
Spre Isus Lumina lumii
Și pe El Domn îl doresc
Căci din inimă-l iubesc
Pe Prințul Înțelepciunii

Nimenea nu a promis
Omul că în veșnicie
Va ajunge-n Paradis
De trăiește cum e scris
În Legea Vieții vie

Doar Isus — El ne-a promis
Fericirea-n veșnicie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
În Legea Vieții vie

Numai Mesia Isus
Ne-a vorbit de veșnicie
Și de Tatăl Lui de Sus
Și că omul de-i supus
Va primi răsplata vie

Și El iată ne-a promis
Fericirea pe vecie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
Mire-n veci o să ne fie

Nici un om mare al lumii
Scriitor sau împărat
N-a promis asta mulțimii
Căci izvoarele luminii
Omul nu le-a explorat

Nimenea de pe pământ
Nu a susținut că-i viața
Ci doar Fiul Celui Sfânt
Și al Tatălui Cuvânt
În soare ce-și scaldă fața

Numai Mesia Hristos
Singur a mărturisit
Într-un chip așa frumos
Pentru voi viaț-am scos
Și la voi iat-am venit

Eu sunt Viața și-Nvierea
Și Lumina lumii sânt
Eu vă dărui înfierea
În Mine s-aveți plăcerea
Să-mpliniți al Meu Cuvânt

Cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are
Căci El face ce e bine
Și-a păcatelor mulțime
Prin Mine — are spălare

Cine crede în Hristos
E spălat de-a lui păcate
Că-l urmează aici jos
Și trăiește așa frumos
El lumina o împarte

Mesia Isus Hristos
Ne e Domn și călăuză
Și-a Lui drum e cu folos
Din lumina vieții scos
Adevăru să-l pătrunză

Nu-i nimic aici sub soare
Ca a Lui Hristos lumină
Ce ne este azi cărare
Prin milă și îndurare
Ca pe palme să ne țină

Numai El e Adevărul
Numai El a îndrăznit
ne spună că e țelul
Ce ne duce iar la Tatăl
De aceea — El a venit

Nimeni n-a mai susținut
e Calea și Viața
Și că e-al omului scut
Doar de aceea s-a născut
ne lumineze fața

Nimeni n-a mai afirmat
e Ușa și Adevărul
Adevărul cel curat
Oamenilor ce-a fost dat
Din cer chiar de Însuși Tatăl

Însă nici așa frumos
N-a fost nimeni să susțină
Pe pământ aicea jos
Că-i a omului folos
e viață și lumină

Tot ce-a spus a confirmat
Cu iubirea și viața
Numai El trupu și-a dat
Murind dar pentru păcat
ne lumineze fața

El e-al nostru Creator
El cu Tatăl împreună
Și ne e Mântuitor
Până-n vecii vecilor
E Păstorul de la turmă

Pentru noi El a murit
Ca să ne plătească vina
Pe Golgota răstignit
Viața El și-a dăruit
Noi să îi urmăm lumina

Căci lumina și Adevărul
E Isus Hristos Mesia
Pentru sfinți doar El e țelul
Numai El iubise omul
Să-i dea viața — veșncia

Cine se încrede-n El
E salvat de a lui vină
Căci Hristos Emanuel
E-al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Și e Viață și Lumină

Singurul fără păcat
Ce-a trăit jos pe pământ
El e solul — Minunat
Calea ce ne-a arătat
Din Cuvântul Celui Sfânt

Numai El este Lumina
Numai el e Adevărul
Ce ne cheamă-ntodeauna
Să primim și noi cununa
Chiar din ceruri de la Tatăl

Nimeni nu ne-a mai chemat
Veșnicia să ne ofere
Ci Isus crucificat
El ne-a spus că-i Împărat
Și ne are în vedere

Oamenii toți ne-au hulit
Și ne-a spus doar rătăciți
Cu ocară ne-au lovit
Și atâți ne-au părăsit
De ei am fost prigoniți

Nuimai El — Hristos Mesia
Cuvântu ne-a învățat
Și ne-a spus veșnicia
Ne-o ofer㠗 bucuria
De-a fi fii de Împărat
Doar a Lui Învățătură
Ne-nvață fim curați
Să trăim după Scriptură
Cu suflet și cu făptură
Lui să-i fim pe veci predați

Nimeni altul n-a mai pus
Accent doar pe curăție
Ca și Domnul nost" Isus
Ce pe brațe ne-a adus
Frați să-i fim în veșnicie

El s-avem un duh curat
Și astăzi iată ne cere
Nu omul ce-a învățat
De-a fi cât mai necurat
Dar să aibă aici avere

Pe avere El n-a pus
Accent nici pe avuție
Ci Mirele nost" Isus
Advărul ne-a adus
Să intrăm în veșnicie

Am pierdut un Paradis
Altu dar să câștigăm
În cer sus fii admis
Prin Cuvântul sfânt și scris
De El dar să ascultăm

Glorie dar Lui Mesia
Slavă Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veșnicia
Să trăim iar bucuria
Ce odată ni s-a dat
13-11-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Taifas la vatră

- Vetă? Ascultă-mă și să spui
Ce știi despre Alecsandri,
A murit ori o mai trăi?
Spune-mi, fată, tot ce știi!
El este de prin Moldova
Roman, cumva din Tutova
Cât era coasta de mare
O urca toată călare
Frâul c-o mână îl ținea,
Iar cu cealaltă scria.
Când termina cu moșia
Era gata și poezia.
A scris versuri bune,
Cetite de multă lume.
- De ce, Ioane, păcătuiești,
Eu, bărbate, îs din Bulzești.
Cine o fi și o mai trăi?
Nu știu, Ioane, ce să spui
Eu la șicoală l-am avut
Pe Gheoghe al lui Coșbuc
Cu iarna lui numai frig
Și noi în bănci tremurând.
- Dar pe Peneș Curcanul
Care s-a luptat cu otomanul,
Colo, la Dunăre mai jos,
Și săracul nu s-a mai întors.
- De unde, Ioane, le știi,
te ții numa de beții,
Cu banii care i-ai dat
Făcea Veta un palat.
Acum stăm în bojdeucă
Și e gata să se ducă!
Ce ne facem, Ion al meu,
Bătuți de Dumnezeu.
de când mă știu, săraca,
Tot cu sapa și cu vaca.
Cine să-mi spună mie
Că Ion bea numai rachie!
- Vetă, văz eu că glumești
Spune ceva de Buzești,
Care a băgat spaima-n turci
În Sinan-Pașa și mameluci
La Neajlov, apă mare,
De la București la vale,
La Călugăreni pe pod
A murit mult norod.
A luptat Mihai cel Viteaz
Care noaptea era treaz.
A făcut sărmanul Unirea,
Dar ungurii i-au scris pieirea.
- Așa, Ioane, îi cunosc bine,
Cum te cunosc și pe tine.
S-au luptat cu otomanii,
Cu austriecii și maghiarii.
Stând la un pahar de vorbă
L-au neglijat pe Vodă.
Basta, ăla încăpățânat,
Capul i l-a retezat.
Căpitanii, dacă au văzut
Vodă al lor a dispărut
Au dus capul viteazului
La Mânăstirea Dealului
Cu supunere și cinstire
Pentru a noastră Unire.
- Bravo, deșteaptă mai ești,
Îi știi bine pe Buzești.
Da, pe Sorescu îl cunoști,
Fiind cu tine din Bulzești
A scris teancuri de poezii,
Și multe piese hazlii.
A ajuns poet mare
În țară și peste hotare.
De ajungi pe la Craiova
Numai despre el e vorba.
- Ce spui, Păcală al deștept,
Îmi e rudă și-l jelesc.
Lasă drojdia aia tare
Și-i aprinde o lumânare.
- Așa, Veta mea cuminte,
Toată viața te țin minte.
Săracul, de ar mai trăi
Amândoi ne-am bețivi.
Să-mi spună de Lilieci,
De Dobretul și dovleci,
prea le știa pe toate
Și le spunea în dreptate,
Iar de acum înainte
Mă fac băiat cuminte.
- Ioane, tu mă păcălești
Și cârciuma n-o ocolești!
Lasă-te, bărbate de ea,
Să trăiești cu Veta ta!
- Bravo, Vetă, ești cuminte,
Mereu am să te țin minte.
Culegem duda și prune,
Facem țuica și spunem glume.
Cârciuma o las la cine o vrea,
Eu nu mai calc prin ea.
Bem și mâncăm la vatră,
Așa cum a fost odată,
se mire întreg satul
Că una-i Veta cu bărbatul!

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.
Adrian Păpăruz

Necrolog

mai zăbovesc
în ochii tăi
o vreme
cât o amintire
și cad
cu lacrima din ei
în lungă
tristă veșnicie
tu nu mai vrei
eu nu mai pot
să mă întorc în tine
tristețea
ultimul despot
ne spulberă-n destine
ce să-ți mai spun
cui să mă rog
de viață
frica ucide
iubito
fă-mi un necrolog
semene cu mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mincinosul

Întorcându-se din călătorie
Un boiernaș odată, sau poate și boier mare,
Au ieșit cu un amic sara la câmp spre primblare
Și au început a spune cu fală și cu mândrie
Multe minciuni mari și mici, de cele ce-ar fi văzut.
Dar, în sfârșit, au strigat:
"Lucru ce am văzut eu nu poate fi de crezut
voi mai vedea în viață,
Mai ales în țara voastră, unde este când prea cald,
Iar alteori lângă sobă de frig nasul îți îngheață;
Alteori soarele piere, alteori arde și frige.
Iar acolo unde am fost eu,
Îi mai frumos decât în rai.
Oh, fraților, ce trai!
Oh, cât sufletul meu plânge
Și cât îmi pare de rău
am venit pe aice!
În sfârșit, n-am ce mai zice,
Decât îți spun că nici știi acolo când este noapte,
Și anul întreg petreci frumos ca luna lui mai,
Iar să sameni sau ari nici trebuință nu ai,
Căci toate cresc de la sine, gata de mâncat și coapte,
Precum, de pildă, la Roma am văzut un castravete
Într-o grădină sub un perete,
Care, să nu spun minciuni, era mare cât un munte"...
"Apoi curios îți pare, atunci celălalt i-au zis,
Când pământul este plin de aceste minuni multe;
Precum și eu înadins
Îți voi arăta acum o minune mai ciudată,
Și cred că un așa lucru tu n-ai văzut altădată.
Vezi tu peste acea gârlă podețul acel înalt,
Pe care avem trecem? Deci măcar că este prost,
Însă este minunat,
Căci la noi, în țara noastră, orice mincinos au fost,
Vrând ca să treacă pe dânsul, n-au ajuns la jumătate,
Și podul s-au prăbușit de la sine;
Iar acel ce minciuni nu spune,
Și în caretă treacă poate"...
"Dar gârla adâncă este?"
"Oamenii zic fund n-are.
Deci, iubite călător, în lume sunt minuni multe,
Ca aceste,
Măcar că tu ai văzut castravete cât un munte"...
"Ca muntele să nu fie, însă cât o casă mare."
"Și cât casa nu se poate,
Însă orișicum să fie,
Dar tot, mi se pare mie,
Podul mai curios este decât minunile toate,
Căci el nu poate să ție nicidecum pe mincinoși,
Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut
Doi călători lăudoși:
Apoi aceasta îi mai de crezut
Decât pepenii Romei sunt mai mari decât la noi."
"Oh, să mă ierți, frățioare, dar, zău, tu nu știi ce zici,
Căci tu nu știi că la Roma casele sunt așa mici,
Că abia pot încapă în ele un om, sau doi?"
"Fie, însă iată podul, dar eu cu tine nu trec,
Căci pentru un castravete eu nu vreau ca să m-înec."
Atunci călătorul zise: "Și eu mă unesc cu tine,
Să trecem prin vad mai bine..."

Judecați câtă rușine
Pate omul mincinos;
Deci, oare, nu-i mai frumos
Să vorbim puțin și bine?

fabulă de , traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cărțile copilăriei

erau trase la copiator și purtate din gând în gând și din generație în generație
în cartea mea, pe prima pagină era doar un îndemn la citire și înțelegere
și pe restul paginii goale am desenat semne disperate?!
pe altă pagină scria doar "sa nu furi"
și am desenat toate furtișagurile mărunte
pentru că cele mari nu încăpeau pe o pagină
pe altă pagină scria "sa nu minti"
și Pinocchio privea cu ochi mari, curioși,
neînțelegând ce se petrece
"iubeste-ți aproapele" scria pe o altă pagină
dar încă nu învățasem ce e iubirea
așa că am lăsat cartea să se odihnească până la al doilea descălecat
iar țara de povești s-a trezit între noi fruntarii
sub conducerea unui despot luminat
poate că nu toate țările
sunt pregătite să fie inventate
așa că ar face bine să rămână în lumea lor de baștină
departe de cărțile ce nu pot să le cuprindă
și de mințile bolnave ce le înghesuie
între fruntarii închipuite
chiar dacă poveștile sunt aceleași de mii de ani
cărțile diferă de la desen la desen
și de la copertă la copertă
așa că niciodată
nu voi obliga pe cineva
înghită cuvintele ce m-au crescut
împotriva voinței lui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Tur-retur

Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i așa?
Mai am și răsărituri de văzut,
Și mări, chiar și oceane, de trecut,

Mai am atâția trandafiri de dat
Și-atâtea suflete de alintat,
Mai am și visuri, multe, de-mplinit
Acum și mâine sau... prin infinit.

Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu știu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când știu sufletu'-i nemuritor.

De ce mi-aș face griji, sau geamantan,
Când știu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aș plânge pentru-o viață, doar,
Când alta așteaptă la hotar?

Așa că, dragii mei, plec doar puțin
Deși eumai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toți avem biletul... tur-retur!

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Cuvântul

Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.

Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.

Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Grijă mare la votare!

În țara noastră, frățioare
Iată-i rostul de schimbare!
Poporul fiind batjocorit
Mulți în stradă au ieșit
Și-au strigat în gura mare
Asta nu e guvernare,
Vrem schimbare!

Tineri mulți și-au pierdut viața
Supărarea umplând piața
Că-i guvernul prea corupt
Și paharul s-a umplut.
Pe fond de haos evident,
Iar apare un accident
Jos guvernul incompetent!

Durerea fiind așa de mare
Schimbarea-i cu justificare
Dar să vezi de-acuma vere
Toți avem câte o părere.
Fiind lipsuri se tot cere
Câte-n lună și în stele
Opoziția se vrea... la putere!

Mulți doresc câte-un ciolan
Și de-ar fi cât mai băban
Pentru asta dau din coate
Lupta-i pe viață și moarte
Detractorii-s puși pe treabă
Să vezi cum se dau în stambă
Vrem puterea în mare grabă!

Ciolanul de-i greu de prins
Și-un oscior este de ajuns,
Funcționar pe nu știu unde
În sistem de va pătrunde.
Ăsta-i vis de parvenire
Demnitar în devenire
De asta vor mulți primenire!

Dacă mergi acum în piață
Poți iei și-un pumn în față!
n-atragi o mare ură
Ai grijă ce spui din gură
Și pe cine vei susține
Sau mai bine te-ai abține
Dacă-l vor pe.... nu știu cine!

Lumea strigă acolo în stradă
Și pe net e mare sfadă
Nu mai e pic de răbdare
Și-i o mare încordare
Guvernu-i vinovat de toate
E prea multă nedreptate
Și așa nu se mai poate!

În stradă nevoile-s multe
N-are cine să le asculte
Când e criză și durere,
Se ascund cei de la putere
Însă apar de nu știu unde
Mulți cu interese oculte
Jos partidele corupte!

Unii îl vor pe nu știu cine
Dar la UE nubine
Alții vor pe nu știu care
Însă e pătat cam tare
Toți am vrea prosperitate
Ni se dă... austeritate
Jos corupții, vrem dreptate!

Vreau spun că nu e bine
cert eu și cu tine
De la puterea ce vine.
Cine vine-i pentru sine!
Dacă ar fi cinstiți măi frate
Și-ar avea și demnitate
N-ar dori imunitate!

Doamne, vezi de tineret
Că-s folosiți, nu-i un secret
Calea lor le luminează
Și să-i ai mereu în pază.
De-i nevoie de schimbare
S-avem bună guvernare
Dă-ne minte la votare!

poezie de (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

"Măria Ta"

"Măria Ta de nu te schimbi
Și orice sfat te lasă rece,
Deschide granițele țării
Și lasă-i pe români plece

Să meargă unde văd cu ochii,
Cuprinși de cel mai trist fior,
De-a căuta un loc sub soare
Când nu e loc în țara lor."
Damian Ureche 1986

Ce-ai spus atunci n-a fost o glumă
Ci te-ai rugat fiind la greu
Și după 20 de ani
Azi te aude Dumnezeu.

Damiane cât ai fost de pur
Măria Sa te-a ascultat
Sau poate-acolo sus în cer
L-ai întâlnit, l-ai mai rugat.

N-is harnici, țara e bogată
Și am trăi un trai decent
Noi nu vrem banii dați degeaba
Ca cerșetori din parlament.

Aici e haos e urgie
Ni le-ai trimis Doamne din cer?
Ne-ai dat s-avem un președinte
Ce nu suportă-un premier

Iar noi ne luăm în cap o lume
Și-i părăsim flămânzi și goi
Până-or ajunge-n țara asta
mai rămână doar ei doi.

N-ar părăsi această țară
Nici oameni mari și nici feciori
Fiindcă aici ar fi de toate
Dacă-am avea conducători.

Măria Ta de vrei ne iartă
Că forța Ta Dumnezeiască
Ne poate alina durerea
Dar dă-ne șefi să ne iubească

Și-atunci, că-s granițe deschise
Se vor întoarce mulți acasă
Că România-n lumea asta-i
Cea mai bogată și frumoasă.

poezie de (februarie 2007)
Adăugat de Petru MiloșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca Isus din Nazaret

Nu pe-a mea înțelepciune
Eu viața îmi zidesc
Ci pe-a Lui Isus Sfânt Nume
Lui ființa-i dăruiesc

Prin credința în Hristos
Îmi zidesc mereu ființa
Și eu umblu aici jos
Trăind viața și credința

Numai El este lumina
Care ni s-a dăruit
ne fie-ntodeauna
Comoară și mărgărit

Nu-i nimeni în Univers
Ca Isus din Nazaret
El de Tatăl cel ales
ne dea la viață drept

Numai El e îndurarea
Viața fără de hotar
El e Ușa și salvarea
Fericirea dată-n dar

Doar Isus e Adevărul
Stânca vie a mântuirii
El în viață ne e țelul
Domnul vieții și-al iubirii

Numai El și azi ne ține
Curați sfinți și fără pată
Să trăim cum se cuvine
Fii ai veșnicului Tată

Nu pe-a mea înțelepciune
Mă reazim pe acest pământ
Nici pe vr-un lucru din lume
Ci pe-al vieții Sfânt Cuvânt

În Hristos eu mă încred
El îmi este Domn și Mire
De aceea nu mă pierd
Căci Isus este iubire

Mâna Lui doar mă conduce
Și viața îmi oferă
Chiar prin jertfa de pe cruce
Să trăiesc o nouă eră

Căci Hristos îmi e comoară
Aici cât eu mai pășesc
El la ape coboară
Numele să i-l cinstesc

Nimeni nu mă înțelege
Și nu-mi face viața vis
De sine ca să mă lege
Ca intru-n Paradis

Doar Isus Hristos Mesia
El leagă și mă ține
Să îmi fie bucuria
Și viața care vine

Nu e nimeni nici n-a fost
Altu pe acest pământ
fie omului rost
Să-i dea viață-n cerul sfânt


Nimenea n-are putere
Decât Mesia — Hristos
ne ducă-n alte sfere
Sus în cerul glorios

Doar Hristos este viața
Harul sfânt al vieții noi
El ne spală dimineața
Și prin rouă și prin ploi

Unde-i Isus e lumină
Dar Hristos unde lipsește
Plini sunt oamenii de vină
Căci nimic nu-i curățește

Prin Isus suntem spălați
De păcat — nelegiuire
Doar prin El suntem curați
Și-avem pace — mântuire

Numai El ne-ntinde mâna
Martorul cel Credincios
Ne dă harul și lumina
Domnul Vieții — El Hristos

El ne ține și ne leagă
Numai de a Sa Ființă
Să trăim viața-ntreagă
Prin iubire și credință

Nu mai e nimeni sub soare
ne ajute ca Hristos
Toți în Numele Lui mare
Să trăim aici frumos


Doar Hristos ne e menirea
Harul sfânt al vieții noi
Ce ne dă nepriănirea
Și-a vieții sfinte ploi

Numai El ne înțelege
Să fim sare și lumină
El viața ne-o alege
Ca pe palme să ne țină

În Isus și pentru El
Viața nostră o trăim
Pe-al vieții veșnic Miel
Pururea noi îl cinstim

Evanghelia Lui vie
Ne este doar Îndreptar
Și cu ochii-n veșnicie
Ne zidim prin al Lui har

Căci Isus e îndurarea
Și lumina mântuirii
Numai El este salvarea
Din prinsoarea crud-a firii

Tatăl Sfânt doar ni l-a dat
Ca Domn și Mântuitor
Fie-n veci glorificat
Al nostru veșnic Păstor

Fie-i slavă și mărire
Tatălui din veșnicie
Căci în marea Lui iubire
Ne dă viața veșnic vie

Glorie dar Lui Mesia
Cântă-i Mirelui cel Sfânt
El ne este bucuria
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Slavă cinste și onoare
Tatălui și Lui Hristos
C-am primit și noi salvare
S-avem cerul glorios

Și cu Domnu vom trăi
Pe pământ și-n veșnicie
Noi copii doar îi vom fi
Cinstea salva — a Lui fie

Să-i aducem dar mărire
Celui Sfânt și Prea Înalt
Căci în marea Lui iubire
Chiar pe Fiul Lui ne-a dat

Laudă dar Lui Mesia
Cu toți azi să îi cântăm
Căci ne oferă-mpărăția
Haideți ființele să-i dăm

poezie de (19 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care a fost cea mai mare avalanșă din lume? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!