Pernele

cauţi umbrele unor statui
pernele corso-ului îmbătrânit
nişte muşte cu aer marin
care ţi se aşează peste vara asfaltată
care te curăţă de zgura meschinăriilor
care îţi amintesc de zborul sufletului
pernele corso-ului îmbătrânit
sau paturile suferinde de amor
unde orele se delectează cu apatie
cu un cioban numerotând oile visării
fugare la sănătoasa văzând
pernele corso-ului îmbătrânit
unele îţi spun să ştii că fuga nu visează
că ai ajuns departe de orice mal
departe de orice larg
departe de orice abis
mai aproape de un nod în gât
de un alb debordant
picurat între genele nopţilor de remuşcări
peste petalele liofilizate
poate doar atât cauţi
umbrele unor stafii de tine
prin satul proletar dansând
la hore de măşti securiste
hore de măşti evlavioase
hore de măşti disidente
hore de măşti umane
hore de măşti albite de vânt

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penultimul

Taciturn priveşte gongul
morţii, aşteptând poemul
ce-mi va fi penultimul
căci ea-mi scrie ultimul

dresând viermii-n adrenalină
să sară în tahicardii
de gheizere carantină
coroanelor de invidii

ce mă vor acoperi slute
în pomeni de măşti mute
în hore cu giulgii negre
ca nişte murene negre

sfâşiind trupul de delfin
înecat în tuşul de abis
căutând carapace de vis
plină cu ozon de senin...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hore de praf

Cumpăna fântânii tânguie
Ciutura se zbate în vânt
Izvorul-i fugit adânc
Vara s-a înfierbântat

În hore de praf,
Iarba amurgie sfârie
Sub copite însetate
Fugite sub umbre

Zarea doineşte arid
Nori se ascund oare?
La umbră de soare...
Cu buzele crăpate

Câmpul de sete moare
Arşiţa dansează în miraje
Totul-i în fierbinte nemişcare
Balada secetei arde cu jale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negeneraţii de iubire mai târziu

Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îţi rămâne să cauţi soluţia de cer,
marele spumant al renaşterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunţă, solar,
o nouă adormire în neputinţe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătăţii.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoşi tăcuţi în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viaţa catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniştea de a dormi în truda lor

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac femeile cu măşti

Nu-mi plac femeile cu măşti
Te trag în piept făr' să respire
Deci pe asemenea jivine,
Nu poţi decât să le urăşti

Nu-mi plac femeile cu măşti
Cele acoperite bine,
Nimicnicia le deţine...
Sirene false pentru proşti

Nu-mi plac femeile-jivine
Ce au întotdeauna măşti
Rămâneţi, fetelor, cu bine,
Vă las la oamenii anoşti...

Încă ceva... nu-mi pot reţine
Dispreţul faţă de-aste găşti.
Aviz femeilor cu măşti!
Sunteţi prea goale pentru mine

poezie satirică de Teodor Burnar (2020)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraomul în oglindă

nici albul nici negrul nici culoarea
din altedăţi de mine în afara-mi
din alte zări de ochiuri de speranţe
nici umbrele nici corpurile nici uitarea

numirile democratice de îngeri
voturile din rai şi iad deopotrivă
cu măşti ce se afundă în oglinde
nici umbrele nici corpurile nici uitarea

departe de a fi o nemurire
zvâcnirile galapolui de clipe
ori o armată de-nrobiri solare
nici umbrele nici corpurile nici uitarea

preling cleştarul prăfuit al ignoranţei
al pasului etern spre infinituri
desprins din visele reificate
doar oameni doar fiinţe doar fiire

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni cu chipuri meschine

Oameni cu măşti pe faţă,
Care pe alţii îi învaţă ce e bine sau rău
Şi cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.

Oameni cu măşti pe faţă,
Care pot curma o viaţă
Şi zic că nu sunt ei vinovaţi,
Dar omoară chiar şi pe ai lor fraţi.

Oameni cu măşti pe faţă,
Care au inimi de gheaţă
Şi suflete întunecate
De-atâta lăcomie şi nedreptate.

Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâţi ale noastre destine,
Scoateţi-vă măştile, că nu vă stă bine.

poezie de Vladimir Potlog (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune măşti nu sunt cele veneţiene, cu nasuri coroiate şi expresii ridicole. Cele mai bune măşti sunt acelea care trec dincolo de epidermă, şi devin una cu tine.

Lorena Lupu în Dona Juana (2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ajunge să poartă măşti pentru că lumea poartă măşti.

Paul Avram în Despre emoţii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur

te doare că ţi-ai pierdut
masca aia de toate zile
le ai pe celelalte ai alte măşti ai
dar
cu asta ai făcut foto
grafia din cartea
de identitate - e masca
ta oficială - e
un a
dintre multele măşti (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a învăţat să asculte şi să înţeleagă dincolo de cuvinte şi să vadă dincolo de un chip şi de măşti...

Irina Binder în Fluturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugur de geană

Frunze negre de umbrele
Trandafir roşu-ntre ele
Prin cristaline clinchete
In valuri de foşnete

Spiriduşă colorare
De mătase printre frunze
Săltate in joc de hore
Cu rochie de buburuze

Iubită-mi tandră doamnă
Prin clopote de toamnă
Cu zarea-mbrăcată-n strană
Inmugurind a mea geană...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros

Măşti! Măşti! Lui Eros chipul să-i astupe:
Cine îndură faţa-i ce dogoară,
când el, asemenea solstiţiului de vară
primăvăratecul preludiu-l întrerupe.

De vorbă stai şi brusc, fără să vrei,
e altfel totul, grav... Un strigăt... dus..
Şi deodată-aruncă peste ei,
precum un naos, un fior nespus.

O, pierdut, deodată, o, pierdut!
Iute-mbrăţişează cei divini.
Viaţa-ntoarsă-i, soarta s-a născut.
Şi-un izvor se vaită-n adâncimi.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

presuri în stol
hore pe alabastru
ploii de cântece

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final veneţian

De sub plapuma de nori a zilei
canalele îşi scot uşor
picioarele în noapte
lacrimi roşii de asfinţit
curg peste Veneţia
plouă cu umbrele tale
printre măşti
strâng în vas de lut
mii de stropi nevindecaţi

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creedy (după ce o ploaie de gloanţe nu îl opreşte pe V): Mori! Mori! De ce nu mori?... De ce nu mori?
V: În spatele acestei măşti este mai mult de o înfăţişare. În spatele acestei măşti se află o idee, domnule Creedy şi ideile sunt rezistente la gloanţe.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc şi am realizat că toate măştile mele au fost furate. Şapte măşti pe care le-am purtat în şapte vieţi. M-am panicat şi am început să alerg pe străzi strigând: Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi!!! Oamenii râdeau de mine şi unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piaţă, un tânăr ce stătea pe un acoperiş, a strigat: Uitaţi-vă la nebun! M-am uitat să îl văd mai bine şi în acel moment, soarele mi-a sărutat faţa dezgolită de măşti pentru prima oară. Şi pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui şi nu mi-am mai dorit să port măşti niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântaţi, binecuvântaţi să fie hoţii care mi-au furat măştile. Astfel, am devenit un om nebun."

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satiră pentru un nesimţit

Şi cauţi cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbaţi în lung şi-n lat lumea pribeagă,
N-ai înţeles cum îţi era mai bine!

Şi cauţi ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ţi se stinge, dar respiră...
Trăieşti ca mort, dar eu îţi existam!

Când dai de greu, îţi aminteşti de mine...
Ştii cât de mult în inimă-i rănit!
În viaţă cauţi doar drumurile line,
Dar ce-i uşor, nu face fericit!

Şi lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbaţi...
Îţi plouă peste creier şi îţi ninge,
Şi nu cauţi un drum ca să răzbaţi!

Şi cauţi şi tot cauţi o scăpare...
În labirint de inimă eşti prins;
Şi viaţa ta nu mai are culoare,
Din clipa când în inimă m-ai stins.

Mă cauţi în orice femeie ce o vezi...
Şi inima-ţi suspină dupa mine.
Ştii de iubirea mea şi o visezi,
Ştii c-ai greşit făcând doar după tine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua naţională

O zi istorică ce-i scrisă
Adânc în inimile noastre,
Ca o icoană străluceşte,
Fiind acolo sus, între astre.

Ecoul bucuriei încă răsună
Pătruns în suflete-mpietrite,
Acum românul se trezeşte
Din visele ce-au fost cumplite.

Aleargă oameni peste tot
În locuri ce ne-au fost furate,
Dar nu se pot îmbrăţişa
Mamă cu fiu, soră cu frate.

Pluteşte fulgul de speranţă
Al zilei ce nu e departe,
Când dintre noi va dispărea
Hotarul care ne desparte.

Veniţi la Alba Iulia copii,
Pe piept cu panglici tricolore!
Cântaţi "Deşteaptă-te, române",
Prindeţi-vă cu toţii-n hore.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să fiu singur

lăsat mai mereu de izbelişte
am învăţat să fiu singur
că nu oricine are privilegiul acesta
şi că atunci când cei mai mulţi dintre oameni nu te pot înţelege
nu merită sâ încerci să te cobori la nivelul lor

am învăţat că tăcerile sunt cel mai bun confident
şi că orice cuvânt care nu îţi este auzit
e ca o rană care nu se vindecă niciodată...

am descoperit apoi umbrele
cât de multă lumină încape în ele
şi că pe întuneric gândurile vin mai uşor

am învăţat să nu am nevoie de nimeni altcineva în afară de mine însumi
că zâmbetele pot fi nişte simple măşti în spatele cărora se pot ascunde monştrii
tocmai de aceea nu e bine să te uiţi prea des în oglindă
sau că în timp chiar şi mâna care credeai că te-a hrănit
va deveni doar o altă gură de şarpe

că în singurătate totul e mai primitor şi solidar
şi nu am fost niciodată mai aproape de absolut
decât atunci când eram ca un sfinx
în deşertul tăcerii

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Rugăciunea nefericiţilor
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

între două lacrimi
se ţese pânza de păianjen
cortină peste
schimbul de măşti
inert surâsu-i captiv

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!