* * *

Tu m-ai înălţat,
Tu m-ai coborât,
Tot Tu m-ai ars,
M-ai prefăcut în jar şi scrum,
Tot Tu m-ai aprins într-un dor nebun.
Tu mă chemi pe al tău drum,
Chiar de vrei să cred că mă alungi,
Că mă renegi,
Tot Tu de-o viaţă mă aştepţi,
În nopţile pustii, chiar de nu crezi.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi

Lumini se scaldă-n ochii tăi,
de rugă licărind văpăi,
fermecător ca un pelin,
deşertăciunii nu mă-nchin.
Străfulgerat de murmur cald,
mă dărui şoaptelor ce ard
şi mă topesc de dorul tău
că te sărut în gând mereu.
Cu versuri limpezi ce creez,
fie sunt treaz, fie visez,
mă simt din nou îndrăgostit
însemn că arta n-a murit,
iar dacă-n amforă croim,
speranţe noi desăvârşim
ca zvon al revenirii semn
precum e viaţa ca îndemn.
Căldura-ţi lângă mine-o am,
cum frunzele stau prinse-n ram
bătute când un aspru vânt
le-ar vrea căzute la pământ,
m-ai coborât, m-ai ridicat
dar nu am săvârşit păcat,
m-ai ridicat, m-ai coborât,
nicicum noi doi nu ne-am urât,
tu mă alungi, tot tu mă chemi,
când nu mă-ntorc, tot tu te temi,
tot tu mă chemi când mă alungi
că ţi se par zilele lungi,
cum sigur sunt că-n tot ce simt,
nu are rost ca să te mint,
din gură vorbele-mi lipsesc,
cu inima le ostoiesc.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai minţit

Te-am "întrebat" adesea (mai ştii?), de mă iubeşti,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greşeşti!
Tăceai, mă chinuiai şi, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai minţit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai şi, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ţi voi fi puntea şi gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu, despre cerul de Brăeşti ţi-am povestit...
Tu, una îmi spuseseşi şi alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce şi venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!
Deci, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
O, drag poet, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu sunt un cântec Spin, tu-ciocârlie surdă-
Eu, lacrimă damnată; tu, plângere absurdă...
Regretul tău, poete, nu crezi că-i prea târziu?
Căci, totul e... zadarnic şi sufletu-mi... pustiu...
Hai, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu adevărat...
Sau... m-ai minţit?

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Ei cred, încă mai cred
Că n-am să mai zbor
Ei cred că îmi pot lua chiar tot
Dar eu ştiu... nu pot

Acum,
Când visul e de partea mea
Iar tu
M-ai primit în lumea ta

Tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat

Să mă ţii în braţe
Aş vrea
Acum, când visul e de partea mea
Iar tu m-ai primit în lumea ta

Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Doar tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat
Doar tu

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemerida

Ca pe un vierme
din crisalidă
m-ai ridicat - fluture!
M-ai invăţat plutirea...
mi-ai umplut ochii
de lacrimile cerului
si sufletul
cu dor de lumina.
Dar nu m-ai invatat...
sa pier!

poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de Sonia Teodorescu Potoceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu cum...

Eu nu ştiu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales şi m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat şi miluit!
Ce oare să-Ţi fi arătat,
Că n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?

Cum oare-atît Te-ai aplecat
Şi din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, ştiu: Tu m-ai primit
Şi m-ai ales, căci m-ai iubit!

Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ţi fiu ascultător,
Recunoştinţă arătînd
Iubirii Tale orişicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-ai lăsa...

De m-ai lăsa să te iubesc
Covor ţi-aş fi, să calci, să zbori,
Alei-n câmpii să-ţi-mpletesc...
M-aş face tot parfum de flori.

De m-ai lăsa să te iubesc
Ţi-aş fi pe veci străjer, alai,
De tot să mă-nvinovăţesc;
Să-ţi fiu erata, griji să n-ai.

De m-ai lăsa să te iubesc
Ţi-aş fi eu somnul de odihnă;
Cu zâmbet să te-nveselesc
La infinit, să fii o tihnă.

De m-ai lăsa să te iubesc
Fuior de patimi m-aş fi scurs;
Eu ţi-aş fi ceas să te trezesc...
Rezervă d-inimă aş fi, puls.

De m-ai lăsa să te iubesc
Ţi-aş cumpăra toţi ani ce vin
Din contu-mi să te-mpodobesc;
Să scoţi visări, să depui chin.

De m-ai lăsa să te iubesc
M-aş face sticla-ţi, eprubetă;
Să-ncânţi întregul Univers...
Ti-aş fi-n periplu o cometă.

De m-ai lăsa să te iubesc
Te-aş preschimba în chip de zână;
Planeta s-o înebunesc...
Să fii pe veci, a mea cadână!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai trădat, m-ai părăsit

Ai fost femeia veţii mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Şi pe altul l-ai iubit.

Ştie lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ţi-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar tu îmi spui acuma că nu eşti vinovată
Şi vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!

poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenta

Ma arde pielea de prea mult dor,
Atingerea ta m-a infierat pentru vecie
Caci prea fierbinte mana ai avut
Cand mangaierea ta mi-ai dat-o mie.
Am cicatrice pe toata pielea,
Pe peste tot pe unde m-ai atins,
Si nici zapada muntilor de la apus,
Nu m-a racorit de atata dor de tine.
Cu buzele cand m-ai atins,
M-ai ars pana la os, si atunci am plans.
Si poate n-ai stiut de unde vine,
Lacrima pe care ai vazut-o
Atunci, odata intr-un colt de ochi.
Ciudata e iubirea mea cu tine,
Si chiar si cand minciuna e un gaj
Surad cu fals desi stiu ca nu fac bine
Si plang desi ma chinui tot pe mine.

poezie de Sorana Topa
Adăugat de Nicoleta Denisescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu mi-ai oprit timpul,
L-ai dezmembrat,
În mii de clipe,
De cuvinte!
Şi l-ai ascuns
În inima Ta,
Cu tot cu mine!

Tu m-ai reinventat,
Din mii de fărâme!
M-ai readus la viaţă,
Din morminte,
Pe-o cruce!

Tu eşti mai presus decât timpul,
Decât cerul şi stelele!
Eşti Luna sprijinită de un colţ,
Din inima mea!

Tu eşti chiar fantoma,
Ce bântuie viaţa,
Amurgul şi dimineaţa!

Tu eşti răsăritul!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

M-ai văzut? Nu m-ai văzut!
M-ai crezut? Nu m-ai crezut!
Aveai ochii plini de lut,
Urme din necunoscut,
Orizontul larg ce piere
În măduva altei ere
Cum e timpul cu durere
Fiert în nisipul cu fiere.

Tu eşti soarta, eu ispita,
Clepsidra-nvârte ursita!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci tot uit.
Să te duc înapoi.
Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci te tot uit.
Te tot uit în mine.
Cred că m-ai luat cu tine,
mi-ai spus,
şi de atunci tot uit.
Să te mai las să pleci.

poezie de Florian Silvasan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai ademenit precum o nimfă.
Mi-ai pătruns în inimă.
M-ai rănit mai rău decât o viperă.

Ţi-ai făcut cuib în sufletul meu.
Mi-ai răpit timpul, zâmbetul şi tot ce eram eu.
Ţi-ai crescut rădăcini în gândul meu.

Ai putut chiar opri timpul.
Ai îngheţat spaţiul şi universul.
M-ai rătăcit să nu-ţi mai aud glasul.

Doar ai tăcut, şi din tăcere ţi-ai făcut scut.
Din toată iubirea mea ceva mărunt.
Ai condamnat totul la timpul trecut.

Ai dat vina pe soartă şi pe ursită.
Mi-ai găsit doar mie vină.
Ai rupt a iubirii cunună.

Şi acum tot fugi şi taci,
Ai vrea totul să negi.
La ce folos? şti bine că n-ai să poţi.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai învăţat

M-ai învăţat ce e iubirea
Şi cum în jur s-o dăruiesc,
Să nu mă pierd cu firea...
Să lupt pentru ce-mi doresc.

M-ai învăţat ce-i omenia
Să ofer sprijin mereu,
Să las deoparte mândria
Şi să cred în Dumnezeu.

M-ai învăţat să lupt cu viaţa
Până fericirea mi-o găsesc.
Să-mi menţin vie speranţa,
Pentru asta-ţi mulţumesc!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Februarie - luna "iubelilor"

Hei, You, de Valentină's day,
M-ai strâns la piept şi-a fost OK,
M-ai giugiulit, m-ai sărutat
Şi-un very nice cadou mi-ai dat.
Dar tocma'-n zi de Dragobete,
M-ai ignorat total, băiete,
Trecut-a ziua, ce păcat,
Nu tu cadou, nu tu ţucat...
Şi toată lumea cleveteşte:
"You love doar americăneşte."

poezie satirică de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce m-a ucis, îmi lasă sufletul să scrie...

m-ai căutat prin fel şi fel de zaruri,
în cărţi de viitor, sau glob de sticlă...
şi m-ai tot căutat prin mii de veacuri
să-mi furi ce n-ai putut... fiind prea mică!

m-ai căutat doar să distrugi şi să îmi iei
ceea ce n-ai putut avea tu niciodată...
şi-ai fi dorit să legi etern cu chei
sufletul meu... ce n-ai să-l ai vreodată!

m-ai căutat în fiecare zi dacă mai sunt,
şi-n fiecare zi te întristai...
că nu plecasem de pe acest pământ,
ai fi făcut orice să plec... căci mă urai!

m-ai căutat să te răzbuni cu o cruzime,
ce n-ar putea să zacă într-un om...
şi-ai preferat să crezi doar ce-ţi convine,
iar adevărul... adânc să îl îngropi!

m-ai căutat să mă omori, fetiţă,
m-ai urmărit şi ai uitat de viaţa ta...
obsesia ţi-a luat titulatura de fiinţă,
şi duhul tău... doar moartea-mi aştepta!

imagini din vis mi se arată.
tu nu mai eşti mister cum ai fi vrut...
pe chipul vieţii văd apă cea curată,
şi te-am învins...! Tu totul ai pierdut!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut când m-ai sărutat. Am murit când m-ai părăsit. Am trăit câteva săptămâni atâta timp cât tu m-ai iubit.

citat din Humphrey Bogart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborât din cer

Ai coborât pe-o rază luminoasă
În umbra lunii ce pe cer veghează
Ai coborât pe-o geană de lumină
Dansând ca un satir sub clar de lună.

Şi m-ai vrăjit cu-a ta iubire
Eu am căzut răpus mut de uimire
Şi tu m-ai luat sub părul tău
Şi m-ai eliberat de tot ce-i rău.

O lume-ntreagă se cutremură plângând
Eu te-am răpit lui c-un aspru legământ
Şi te-am făcut să-mi juri credinţă
Dar am făcut eu bine sau a fost neştiinţă.

În noapte deasă ne-avântăm stingheri
Uitând ce-a fost ziua de ieri
Şi culegând de pe cer alb stele mii,
Ne-amintim c-odată am fost copii.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai fermecat

M-ai fermecat cu o privire
Şi c-un surâs năucitor,
Legându-mă cu mii de fire
De dorul veşnic călător.

Nu cred în farmece, fireşte,
Dar totuşi, focul e aprins
În trupul viu, ce indrăzneşte
A se visa, mereu, atins.

M-ai fermecat, ca o ispită
Vândută magilor asceţi,
Pentru o noapte mult dorită
Pusă în versuri de poeţi.

Nu cred în farmece, se ştie,
Norocul poate fi indus
De pleoapa zorilor... zurlie,
Dar niciodată recompus.

M-ai fermecat, fără regrete,
Indubitabil... permisiv,
Ieşind deschis din etichete,
Fără un minimal motiv.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist noroc

M-ai vândut înspre amiază
Ochilor... ce lacrimează,
Braţelor înlănţuite
Pe chemări... şi pe ispite.

M-ai amanetat în grabă
Pe o clipă... veşnic oarbă,
Împletindu-ţi în păr macii
Înroşiţi de dor... săracii.

M-ai împrumutat... o noapte,
Pe mătăsuri şi pe şoapte
Ce mă ard... şi mă pătrund
Visele când ţi-le-ascund.

M-ai pierdut apoi.... ştii bine
Înţepată-n mărăcine
Lâng-o margine... de seară,
Trist noroc... dulce povară.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!