Coborât din cer
Ai coborât pe-o rază luminoasă
În umbra lunii ce pe cer veghează
Ai coborât pe-o geană de lumină
Dansând ca un satir sub clar de lună.
Și m-ai vrăjit cu-a ta iubire
Eu am căzut răpus mut de uimire
Și tu m-ai luat sub părul tău
Și m-ai eliberat de tot ce-i rău.
O lume-ntreagă se cutremură plângând
Eu te-am răpit lui c-un aspru legământ
Și te-am făcut să-mi juri credință
Dar am făcut eu bine sau a fost neștiință.
În noapte deasă ne-avântăm stingheri
Uitând ce-a fost ziua de ieri
Și culegând de pe cer alb stele mii,
Ne-amintim c-odată am fost copii.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionuț Nistorescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre păr
- poezii despre promisiuni
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre ignoranță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.