Tăcerea ta mă-njunghie-n retină
Tăcerea ta mă-njunghie-n retină
Și clipe trec în negrul lor convoi,
Iubirea zace plină de puroi,
Se stinge ca un fluture-n latrină.
Sărutul tău pe buze mi-e strigoi,
Iar nostalgia parcă-i o jivină
Ce-și sapă pe sub tâmple vizuină
Și mușcă infinitul dintre noi.
Ne îmbrăcăm destinul de paiațe,
Crucificând și ultimul cuvânt,
În cer se frânge-o aripă de sfânt
Când flori schiloade plâng pe un mormânt;
Se face iarnă când te țin în brațe
Și simt că moartea vine să mă-nhațe...
sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre strigoi
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Vremea teilor
să-mi dai
iubito
flori din teiul
de sub sprânceana ta...
cu tine
am să rămân și mâine noapte
iar cu polenul din stamine
îți fac o aripă
plâng porii
pe coapsa ca o pantă lină
când o cobor
văd norii
în jocul nostru
ce-o să vină
și-un strop din dulcea-ți sevă
sfios
și singur
se strecoară
pe țărmul rotunjit de buze
de sus
sub gene
prin ecluze
se scurge noua primăvară
sunt fericit
e doar un capăt
cu pulberii aurii din teiul
de sub sprânceana ta
simt zorii
cum mă ucid
când flori mai galbene
ca părul tău
închid
în drumul lor
la început
cocorii
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre început
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre sprâncene
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
- poezii despre nori
Sărutul tău
Sărutul tău pe tâmpla-mi caldă
Așterne surâzând uimirea,
Și face din noi doi doar unul
Ce-și cântă-n taină fericirea.
Aleg să mă răsfeți cu gândul
Că numai noi suntem sub soare,
Doar noi cunoaștem adevărul
Și a iubirii abandonare.
Respir adânc al tău sărut
Mi-e sufletul plin de culoare,
Uit timpul, dar nicicând nu uit
Să dau iubirii chip de floare.
De roză dulce și suavă
Frumoasă ca și gândul meu,
O strâng în brațe - ea oftează,
Și aștept cu dor sărutul tău.
poezie de Dana Bărzoiu (16 iunie 2012)
Adăugat de Dana Bărzoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre răsfăț, poezii despre roz, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
De ce?
Scherzo
De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față...
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
Plâng?
De ce? Că știu: părere
E tot pân' la mormânt!
Plăcere plâng... Durere...
Cânt.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Lună, poezii despre plăcere, poezii despre lună plină, poezii despre lumină, poezii despre furie, poezii despre durere sau poezii despre dor
Nu sunt fiul tăcerii
Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o țară
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară
N-a fost odată ca niciodată o țară
nu m-am născut la tăcere-n brațe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhațe
Nu m-am născut la tăcere în brațe
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
n-o fi și viitorul un joc de paiațe
despre patrie pot spune oricând
Mamă și fiică mi-e țara
și ard pentru ea în iubire ca para
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre patrie, poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre limba română sau poezii despre jocuri
Nu sunt fiul tăcerii
Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o țară
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară
N-a fost odată ca niciodată o țară
nu m-am născut la tăcere-n brațe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhațe
Nu m-am născut la tăcere-n brațe
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
n-o fi și viitorul un joc de paiațe
despre patrie pot spune oricând
Mamă și fiică mi-e țara
și ard pentru ea în iubire ca para
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
CXXXII
De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?
Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poți atât când nu-ți dau consimțirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!
Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aștearnă.
Ușor de-nvățături, greu de păcate,
așa încât nu știu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig și ard în plină iarnă.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Petrarca despre plăcere, citate de Petrarca despre plâns, citate de Petrarca despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre dorințe, citate de Petrarca despre dorințe sau poezii despre bărci
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
Cum se revarsă-n noapte ploi de stele
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele
Ești tu, iubito-n brațe când te prind.
Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în ființa mea
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Și mi-a căzut în cap un ciob de stea!
Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociți
Și sunt cuprins de-o disperare grea
Căci ani și oameni ne țin despărțiți.
Deci, ce ești tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroșat
Și-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru când nu e înstelat.
Iar gândurile tale trec prin mine
Adesea pleacă, dar mai des rămân...
Și ntinerit, simt când îți este bine
Când nu ți-e bine mă simt trist, bătrân.
Iubirea mea, lumina mea albastră
Noi, împreună, n-o să adăstăm...
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Și nu ni-i interzis ca să visăm...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre albastru, poezii despre visare sau poezii despre tristețe
Lasă-mă să plâng
Iubite
lasă-mă să plâng
la pieptul tău
scânteie să aprind
atinge-mi părul
cu sufletul tău blând
și vindecă-mi durerea
O... lasă-mă să plâng,
Iubite
la pieptul meu
vreau să te strâng
să-ți simt căldura
tristeți să le alung
ascultă tu, al nostru cânt
când două inimi
se ating
și-n șoapte murmurând
se-aprinde-o flacără
dintr-un cuvânt...
mi-e dor de tine
și văzând
ca ești departe,
și nu pot să te-ating
mi-e greu,
și vreau iubite
la pieptul tău să plâng
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre foc
Punctul comun
Trec separat prin noi aceleași zile
Trec separat prin noi aceleași stări,
Tăcerea ta îmi stăruie-n pupile
Plecarea mea îți plânge-n așteptări.
Nici unul nici altul nu se-ndură
Să pună capăt chinului din el
Deși sărutul ne-a-nghețat pe gură
și frica de-mpăcare ni-i la fel.
Trec separat prin noi aceleași clipe
Trec separat prin noi aceleași legi
Iubirea noastră-i plină de risipe -
Rămâne să-nțeleg și să-nțelegi.
Dar nu e chip s-o facem dintr-o dată
Și iată-ne constrânși la convorbiri
Purtate într-o ură mai ciudată
Pe seama separatelor iubiri.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre legi, poezii despre gură sau poezii despre frică
Sărutul
mi-e sufletul un rug aprins
ard-ard în ploaia de gânduri
ce lungă așteptare e chemarea
sunt un trubadur uituc
pe unde să mă duc la mândra mea
offf, am uitat, pe unde să apuc
ei, îmi spune cineva, unde e ea
ea cea mai mândră dintre flori
te aștept cu nerăbdare
acolo, dincolo de zare, unde plânge dorul
îmi este gândul la tine
te caut în clipa ce vine
printre chemări, suspine
mi-e drag să strâng duios la piept un tainic fior
în pași de vals pășesc într-un vis
cu tine, femeie, trăire divină
mângâi un trup, în picătura ultimului sărut
te frângi, te frângi în mine
lacrimi de iubire se preling încet pe tine
adunasem înfinite clipe de iubire
când buzele le-am atins ușor
cu dor sfios și temător
înima s-a pulverizat în milioane de culori
ce cad apoi pe flori, flori pastele, de lumina iubirii create
te regăsesc femeie, în fiecare răsărit de soare
odată, într-o zi
am pus o dorință sub o stea
azi a bătut la ușa ta
s-a cuibărit apoi la sânul tău
într-un cuvânt nerostit, de buze șoptit
iubesc, trăiesc a te iubi
pășesc în cânt și gândul mi-e descânt
mă pierd în clipe abisale
mi-e trupul ars de sărutări
sărutul meu nu se termină nicicând
respir iubire, trăiesc în nemurire
pe mirifice târmuri de amor
închei acest poem cu un sărut
femeie, lacrimă, suspin și tainic chin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre trup și suflet sau poezii despre viață
În Hristos e mântuirea
cel mai scump dar pe pământ
e Isus din Nazaret
al Lui Dumnezeu Cuvânt
și-al vieții vii Profet
cea mai scumpă dar comoară
care ni s-a oferit
este Domnul ce coboară
până lângă cel smerit
lâng-un suflet care zace
astăzi fără ajutor
însă vrea eterna pace
al vieții Creator
cea mai scumpă azi lumină
e lumina mântuirii
ce ne face fără vină
de pe căile pieirii
mai scump dar ce ni s-a dat
e e Hristos Mielul cel Sfânt
pentru om crucificat
și depus într-un mormânt
El este Lumina vie
al vieții Creator
soarele din veșnicie
ce dă viață tuturor
tuturor ce vor curați
viața lor să o trăiască
de păcate nepătați
până-n patria cerească
în Hristos e mântuirea
și în El ne e destinul
dacă noi trăim iubirea
îl avem în veci pe Domnul
iubirea de ce e sfânt
de lumină și viață
de-al vieții viu Cuvânt
pe oameni ce îi înalâă
iubirea de Adevăr
de-a vieții sfântă lege
de al omului mister
ce-l vrem azi să se dezlege
Doamne noi îți mulțumim
Tată viu din cerul sfânt
pentru Fiu-ți ce-l iubim
pentr-al vieții scump Cuvânt
mulțumim o Tată Safânt
pentru Fiul Tău Mesia
ce ne dă al Tău Cuvânt
și ne oferă veșnicia
slavă Ție scumpe Tată
cinste glorie onoare
pentru viața cea curată
și-a Ta veșnică salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre superlative, poezii despre prezent sau poezii despre mântuire
Oglinzi cu brațe și buze
Suntem trupuri de oglinzi
Cu brațe și buze
Reflectând ce plăsmuim
Și ne dăruim
Șoapte și clipe
Cu brațe și buze
Între noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri
Ultimul dans
Te țin în brațe, strâns, iubita mea,
de parcă lumea azi se va sfârși,
iar ultimul meu gând, e de-a iubi
pân' la sfârșit, când vom putea pleca.
Te strâng în brațe într-un ultim dans
în care, pe o muzică de vis,
furând din praful în clepsidră-nchis,
las urme pe al timpului avans.
E-un ultim dans din cele ce au fost,
dar primul dintre cele ce vor fi,
și ne vor bucura până-ntr-o zi
când vom dansa prin ceruri, cu alt rost.
E dansul nostru, azi, iubirea mea,
închide ochii, strânge-mă și tu,
atinge-mă cu pieptul tău, sau... nu,
privește-mă cum o făceai cândva!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre sfârșit sau poezii despre muzică
Ultimul dans
Te țin în brațe, strâns, iubita mea,
de parcă lumea azi se va sfârși,
iar ultimul meu gând e de-a iubi
pân' la sfârșit, când vom putea pleca.
Te strâng în brațe într-un ultim dans
în care, pe o muzică de vis,
furând din praful în clepsidră-nchis,
las urme pe al timpului avans.
E-un ultim dans din cele ce au fost,
dar primul dintre cele ce vor fi,
și ne vor bucura până-ntr-o zi
când vom dansa prin ceruri, cu alt rost.
E dansul nostru azi, iubirea mea,
închide ochii, strânge-mă și tu,
atinge-mă cu pieptul tău, sau... nu,
privește-mă cum o făceai cândva!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul tău
Aș vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălța spre astrul orbitor
în clipe de visare și plăcere.
Aș vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranță își depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune
și tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ștergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.
Aș vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflete pereche sau poezii despre fericire
Sunt... călătoare...
Sunt călătoare și mereu mă pierd
În veșnicia caldă a iubirii...
Cu zarea ei, mereu mă dezmierd,
Sărutând pe roșu, trandafirii;
Sunt... călătoare în zori de zi,
Printre petale și cuvinte;
Pe cărarea nopților târzii...
Îmbrățișând luceafărul, cuminte.
Sunt petala vie ce te-ar înveli...
De mi-ai fi tu, dorul pe aripe,
Sau înger plângând în nopțile târzii,
Să mă afund cu tine în nesfârșite clipe.
Sunt, in clipe trecute sau începutul
Unei iubiri pline de nectar...
Când pe buze îmi curge sărutul,
Unui trandafir primit în dar!
Sunt, frunza alintata de vânt...
Iar mângâierea ta mă-mbie,
Să zbor pe aripe de doruri când,
Iubirii încerc să-i scriu o poezie.
Sunt ploaia ce se plimbă prin flori,
Când cu mângâierea mâinilor ating,
Plete ude de căzute flori de măr,
Când anii pe fruntea mea se sting!
Sunt călătoare-n trecut, prezent și viitor...
Nemuritoare boemă-n altar
De flori, ce mă-mbată cu parfumul lor,
Când îmi oferă al iubirii lor dar!
Sunt... calatoare pe-un câmp plin de flori...
Pierdută în albastrul de rouă
Si risipesc tăcerea din fiori,
În mângâieri cu mâinile-amândouă!
Sunt, am fost și voi fi mereu,
O călătoare... o muritoare de rând;
Iar adevarul iubirii îl sădesc mereu,
În flori, în colțul inimii... și-n gând.
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre vânt
Tril defect
îmi venerez visarea-n taină mică
și mă îmbrac în ale tale brațe
de inimă amorul să mă-nhațe
și crucea asta-n căpătâi mi-e-amică.
sicrie, în eternități paiațe,
lăuntru-mi scaldă, setea toată-mi strică
pe la fântâni o flacără să-mi zică
de pasăre aceleași triluri hoațe.
mormântul tău e tânăr, sur nu are
în mine, unde e hârtia turlă,
grădini acolo-s în amurg de floare.
pe-o iarnă ce tot vine-n alba surlă
la geam de ochi ți-am desenat candoare
iar îngerul în șoapta criptei urlă...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre păsări, poezii despre inocență sau poezii despre hârtie
Prima iubire
Se scutură iar teii și parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Și plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâșie prezentul acesta și se zbate
Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaștri, să mă învețe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naște dorul.
Și nu mi-era nici teamă când îți cădeam în brațe
Și nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îți așteptam iubirea, cu foame, să mă-nhațe
Cu-mbrățișări de inimi, în vară poleite.
Erai prima iubire, primul sărut de soare
Și înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu știam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic și uită să m-alinte.
Și am plecat în viață, cu soarta în spinare,
Ca doi străini în noapte, pe drumuri paralele.
Doar amintiri de-o vară ne duc pe fiecare
Într-o poveste-a noastră, când ne ploua cu stele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre învățătură sau poezii despre toamnă
Dimineață târzie
M-am oprit la cumpăna sufletului tău
Cu toate florile ce-și dăruiesc parfumul,
Biet trubadur îndemnat de duhul rău
Ce-mi toarnă-n suflet lacrimi cu duiumul.
Mă cerți degeaba, port temerile mele
În toate zilele ce trec, parcă-n zadar,
Doar tu mă chemi cu dorul tău, la stele,
Să te mângâi, până adormi măcar.
Bolnav de tine și tu ești suferindă
De toate ce în suflet mă mai dor,
Inima mea ți-e agățată-n grindă
Când visul e aripă de condor.
Mai lasă-mă, te rog, să mai visez puțin,
Când zorile albastre se lovesc de pleoape
Și vreau, somnoroasă, în brațe să te țin
Când geamătul simțirii ne cheamă mai aproape.
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre stele
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre cuvinte