Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Paznicul farului

ultimul paznic de far
ca o numărătoare inversă
își adună secundele din valuri
pianista mângâie clapele
într-un ultim vals al iubirii
cad ploile
păzitorul farului
cu un buchet de scoici
o iubește pentru ultima oară
într-un vis

și totuși ești atât de frumoasă
că soarele bate metanii în răsăritul lui
pe valuri
când te vede

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Suflet trist de pianistă

Când doru-amar îți arde licărul din privire
Cenușa-i se depune pe sufletu-ți ostenit,
În fața omenirii joci falsul rol fără șovăire
Dar în fața sorții ești un proscris prigonit.

Din ochii triști, apatici, văpaia-ncet se stinge,
Lacrimile se prăvălesc pe pianul îndoliat,
Farmecul chipului se ofilește și se prelinge
Pe clapele albe-negre ale singurului tău aliat.

Aliat la deșertăciune, la suferință și la trădare,
Notele-i se-ngemănează în simfonii de-sfârșit,
Degetele-ți mângâie clapele reci oferind alinare
Zbuciumului lăuntric de-acorduri de jale răvășit.

Putregaiul se-așterne pe dantela ochiului îndurerat,
Pe lespedea minții se zbate chipul tău înmărmurit,
E ultima melodie dedicată creștinului ce mi-a furat
Bruma de speranță, pân' ce degetele mi-au ologit.

Sunt pianista oarbă ce mângâie clapele universului coșcovit,
Sunt pianista mută ce, de mult, solfegiile nu le-a mai rostit,
Sunt pianista oloagă ale cărei mâini de aur i-au încremenit,
Sunt pianista moartă ce pe pianul vieții în Do s-a răstignit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultim extaz

îmbrățișez cu-ardoare florile, surorile
îmi fac ziua frumoasă și plină de parfum
pentru fluturii suavi ele sunt comorile
fără de care viața ar fi nori de fum.

îmbrățișez pământul ca pe-un prieten drag
el ne susține viața cu energii supreme
e planeta iubirii și poartă pur șirag
de munți semeți de râuri limpezi și boeme.

îmbrățișez oceanul cu valuri turcoaz
cu vaste resurse prielnice vieții
se scaldă soarele în el se spală pe obraz
ascunde în corali consistența tristeții.

îmbrățișez iubirea într-un ultim extaz
se preling în versuri sudorile frunții.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pianistul

În așteptare,

viorile din orchestră dansau.

Vibrau.

Degetele începură să mângâie
clapele vechi și lucioase.

Muzica era viața lui ~ clasică.

În jur, oamenii tăcuți
păreau a fi statui de ceară.

El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.

Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinți
și inundau liniștea.

Era o mare învolburată de sentimente
cu valuri care izbeau țărmul~
val de aplauze
și iubire nețărmurită;
vibrație și sunet
pentru un nou echilibru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa mărilor și oceanelor

Trec catarge către maluri,
Înecându-se-n tăceri,
Trec pierzându-se în valuri,
Trec și azi, treceau și ieri.
În corola lui de alge,
Vântul, bun toreador,
Pescărușii își atrage
Într-un dans amețitor.

Trec catarge către maluri...
Scoici, în dans de catifea,
Proiectează idealuri
În oglinzile de stea.
Plâng de doruri marinarii –
Zorile le dau fiori,
Când zăresc în larg corsarii –
Mari oceane de ninsori...

Înecându-se-n tăceri,
Prinse-n valul roditor,
Nave trec la fel ca ieri –
Brațe de navigator.
Prinse-n valuri de argint
Transcendent cățărătoare,
Se pierd clipe de alint
Și dispar, dispar în zare...

Trec pierzându-se în valuri –
O povesste-n univers,
Albatroși strigându-și plânsul
În sălbaticul regres.
Lacrimi – scoici pe plja tristă,
Sângeriu apus – trădare,
O durere neînvinsă
Și-o eternă disperare.

Trec și azi, treceau și ieri,
Risipindu-se-n clepsidră,
Multe valuri de dureri...
Prinși de-a timpului ispită,
Iar plângându-și morții lor,
Mateloți fără morminte.
Plâng în vis și plâng de dor,
Plâng de-aducerile-aminte.

În corola lui de alge,
La Dumnezeiesc altar,
Navă fără de catarge,
Îngenunchi și eu – un val.
Peștii mei aleargă liber
Către stele și-napoi,
Ploi de îngeri, chip de înger,
Spre oceanele din voi.

Vântul, bun toreador,
Ca o aripă de miere,
Râu de aur poartă-n zbor
Și sălbatice mistere.
Apoi lin precum un zmeu
Din copilăria castă,
Le va-ngădui mereu
Celor duși, să vină-acasă.

Pescărușii își atrage –
Cânt de clopot și de dor,
Răstigniți pe drum de alge,
Pe tărâmul viselor.
Plâng apusuri... Marinarii,
Altor zări poem rostesc.
Răsărituri în vitralii,
Un copac înmuguresc.

Într-un dans amețitor,
Ancoră de gând și timpuri,
Albatros la țărm cobor,
Din uitate anotimpuri.
Singură, cu peștii mei,
În mormântul gol de șoapte,
Ca o pasăre mă-ntorc
Și mă risipesc în noapte.

Într-un dans amețitor,
Pescărușii își atrage
Vântul, bun toreador,
În corola lui de alge.
Trec și azi, treceau și ieri,
Trec pierzându-se în valuri,
Înecându-se-n tăceri,
Trec catarge către maluri...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer și pământ mai aștept un cuvânt
Și o notă să cadă în mare.
Eu, pe țărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima să-ți adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, să plângi, doar atunci când îți spun
Și să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, șoptește-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux și reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n brațe de muze...

Între mare și cer e atâta mister
Și o taină de viață bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
te cânt într-un vals prima oară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Turma de scoici

Stătea în mijlocul turmei de scoici!
Delfinul lătra alergând spre stâna
cu valuri
Se sprijinea într-un fir de nisip.
Pescărușii cu solzi urlau în pădurea de faruri.
Cânta la o frunză de nai
o doină însorită în largul mării
cu capul sprijinit de geamul de la tramvai
auzea huruitul scoicilor
cum o dădeau uitării..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ocazia pentru care voiam să fac drumul era foarte rară și cu atât mai frumoasă; dar parcă palpitația întârzierii îi dădea o încă și mai mare importanță. Parcă și semafoarele, cufundate într-un somn agitat, îmi resimțeau emoțiile, pentru că tresăreau, din când în când, parcă speriate. Căsuțele de la marginea orașului erau învelite într-un întuneric odihnitor, ca niște paturi de dormitor. Curbele străzilor își dezveleau genunchii de femeie, netezi și catifelați, ca într-un vis din care ar fi vrut să evadeze. Încă era noapte. Aerul de afară era proaspăt, pentru că lumea îl respira numai pe cel din case.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Alin Ghiorghieș

Disprețul mării

Priveam în două scoici
binoclul încă netopit al nisipului...
Mă pieptănam cu marea.
Pe cocul sânului tău se așezase
un delfin cu dinții de lapte.
Pe zmeul din hârtie de jurnale
Soarele
întorcea valuri coapte.
Din când în când
un pescăruș își certa stânca flămândă
cu un sunet flămând!
Stabilopozii cerșeau ligamente
din briza gânditoarelor fragmente.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Valuri rosii

nu mai visez de mult valuri roșii
dacă o să adorm o să-ncep iar să-mi caut culorile sau să le pierd
nici nu mai vreau să visez începe să devină obositor
dacă o să închid ochii n-o să mai văd nici e atât de târziu
o să uit mi-e somn și uite că o să termin de scris
toate mările sunt mai blânde cu ochii închiși
toate valurile se joacă de-a prinselea cu norii să vezi
azi chiar am auzit cum râdeau și-și spuneau pe nume
își legau la ochi cuvinte-ncrucișate și scoici
și dădeau fuga de-a-notul printre stele

până și soarele stătea cu capul în nori și privea
absent și el cam de mult din peisaj
ce-o să fac
o să visez la nesfârșit valuri roșii

poezie de
Adăugat de Cătălina MelinteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Ești ultimul romantic

Ești ultimul romantic
Acoperit de frunze,
Ești ultima iubire
Ce inima o plânge
Aduceți patu-ncoace
E noul început,
Mătăsuri să-l îmbrace
Cu trandafiri cusut.
Sunt ultlima ce caută
te cuprind în brațe,
În ierni Siberienne
Când ploile sunt calde.
Doar vântul să te umple
De-aromă și splendoare.
Ești ultimul romantic
Ce dragoste nu are.

poezie de din Prin singurătatea gândului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Și totuși...

Parcă aș fi în ultima gară,
cu un ultim bagaj
și fluturând mâna cu un ultim
rămas bun,
după ce am trecut desculță
un ultim vis
cu cel care vâna
ultimele păsări,
ce îmi cărau anii
sub aripile lor.
Și totuși,
chiar și cu o ultimă zbatere,
o ultimă picătură de sânge
râde în pieptul unui poem,
triumfătoare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurg

Soarele și-a lăsat toată dulceața pe frunze,
Roșii, acum, ca un răspuns de rămas-bun,
Pe trunchiurile gârbovite de seară doar umbre,
Ce-și caută, prin cețuri, enigmaticul drum...
Printre norii ce cad, acoperind zarea toată,
O rază violacee răzbate grav –
Un ultim vis pe cerul de toamnă
În amintirea sărutărilor verii pe trupu-ți firav.
Secundele s-au închis în ochii albaștri
Și buzele s-au contopit într-un val nesfârșit,
Pe cer, dintr-odată, trei aștri:
Tu, cu mine și iubirea, la infinit.

poezie de (2019)
Adăugat de Andreea DraguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu știu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viața mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca și gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viața-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De ești orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aștern în valuri...

Câte valuri călătoare
Își duc viața în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
și ne vom cufunda-n apus
atât de jos și-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
și-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini și-atât de goi.

sonet de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Ultima clipă

Dormea cu ancora pe umăr
și cu un vis pietrificat
într-o margine a răsuflării.
Păsările din sonde
exploatau
plantația de suflete.
Calul își potcovea umbra.
Albinele duhneau a imaginație
și da!
cotrobăiam într-un cadavru
ultima lui clipă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

În valurile mării

În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.

Tu te învoiești
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,

Să zâmbești la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.

Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Și printre valuri zboară.

Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Marea

Soarele scapătă -n zările albastre,
Luna răsare în clipe sihastre.
Mantia nopții, cu gânduri rebele,
Valuri mângâie și roiuri de stele.

Cântă viorile valsul iubirii...
Marea repetă ecou amăgirii.
Vântul dansează nebun, cu-a lui haină...
Totul e cântec de vrajă și taină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Pe tărâmul în care stelele cresc din valuri

pentru o clipă mi-am închipuit că te văd
ca pe o afrodită îmbrăcată în rochie de seară
apoi un pescăruș m-a trezit din reveria nisipului
într-un miros verde (parcă a delfin jucăuș)
iar în larg printre luminile din rada portului
un licurici a ieșit mai devreme anul acesta
sau poate e doar un spiriduș
(sssst să nu cumva să realizeze l-am dibuit)
risipindu-se printre valuri
precum luna în zănateca ei căutarea

toate aceste drept bonusuri
la un hotel de miliarde de galaxii
sunt garanție nu a fost deloc supărător
să dorm îmbrățișat cu cerul nopții
pe un pat de scoici clevetitoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultimul vals

Te invit la vals, iubito,
Valsul pe care l-am învățat împreună,
Cândva, pas cu pas, noi doi.
E ultimul vals, dar tu nu știi,
Este valsul de adio.
Te invit la un bal vienez, la un regal,
Îmbracă-te cu rochia decoltată,
Mulată pe talia ta de vestală,
Cu rochia verde, vaporoasă și lungă,
Despicată.
Ești atât de frumoasă!
Lasă coapsa trandafirie să o vadă
Ochii lacomi încețoșați de șampanie.
Îmi iau fracul, chiar și jobenul,
Îmi iau butonii de aur,
Pe care mi i-ai făcut cadou
Atunci când miroseai a parfum străin.
Îmi voi pune o garoafă galbenă la butonieră,
Din buchetul pe care l-ai primit,
Numai tu știi de la cine,
Batista regulamentară pe care desigur
Ai cumpărat-o pentru altcineva
Și te invit la vals, la un ultim vals.
Îmi pun și mănușile albe
După ce despăturesc amintirile noastre
Pe care le-ai mototolit demult,
Și te invit la vals.
Se dansează sublim în doi,
Printre viori...
Te rog să valsăm împreună,
Printre pahare de cristal, globuri de platină,
Portțigarete de fildeș
Și vechi bomboniere de argint.
Printre blazoane false, rânjete asortate,
Cancan-uri urbane,
Bârfe cotidiene,
Fracuri împrumutate, paiete decolorate,
Cochete dame de companie
Cu care începi să semeni tot mai mult.
Printre domni-bine care-ți zâmbesc complice,
Pe care
Îi inviți din priviri în patul tău cu baldachin.
E ultimul vals.
Iartă-mă, dar la miezul nopții
Voi pleca singur, sprijinit în bastonul
Pe care mi l-ai dăruit cândva,
Ca să nu mă sprijin de felinare
Când ies de la balurile vieneze,
Despre care îmi povesteai odată,
Că sunt făcute doar pentru doi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook