Şerpi

pe podul dâmboviţei
singurul felinar
e spart

veştile bune
numai în cutia flaşnetarului
care a dispărut
din centrul vechi

pe strada lipscani
aceeaşi aşteptare
şi-a tocit coatele
lipită de ferestrele
unui magazin
de perdele

nu ştiu să beau

sorb toate paharele
în care oamenii se scufundă

mimez o bucurie
pe care n-am înghiţit-o niciodată
de una singură

port fustă mini
între femei aidoma mie
dar nu sunt niciuna dintre ele

în dreptul băncii naţionale
au apărut
câţiva şerpi boa
înfăşuraţi în blănuri

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e diferenţa dintre o fustă lungă şi una mini?

Timpul de lucru...

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa cu un singur talger

Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.
Păduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lăsat îngropată,
Duşmani pe care nu i-am urât,
Săbii pe care am refuzat să le mânui,
Cuvinte pe care n-am învăţat să le ţip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Răsărituri pe care n-am apucat să le văd,
Piscuri pe care n-am apucat să le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodată!
Toate vor avea dreptul să mă acuze.
Şi faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reuşi să menţină un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru că nu între bine şi rău
Va fi balanţa din urmă,
Ci între a fi fost şi a nu fi fost.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

bat clopotele unei
insule care se scufundă

sunt o iluzie acvatică
în adriatica îmbrăţişării tale

catren de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Kessler

Cum ştii, Dl. Kessler a fost în armată,
De unde primeşte şase dolari pe lună pensie;
Stă pe la colţuri discutând politică
Sau acasă şi citeşte Memoriile lui Grant;
Eu am susţinut toată familia ca spălătoreasă,
Aflând secretele tuturor concetăţenilor
De la perdelele, cearceafurile, cămaşile şi fustele lor.
Lucrurile care sunt noi ajung vechi,
Ele sunt sau nu înlocuite cu altele mai bune:
Oamenii prosperă sau dau înapoi.
Chiriile şi peticile se măresc cu timpul;
Aţa şi acul nu pot ţine pasul cu rărirea pânzei de la purtatul îndelung
Şi sunt pete care nu dau doi bani pe săpun,
Şi sunt nuanţe care se decolorează orice-ai face,
Deşi tu vei fi cea blamată pentru distrugerea unei haine.
Batistele, şerveţelele, feţele de masă au secrete –
Spălătoreasa, Viaţa, le ştie pe toate.
Iar eu care merg la toate funeraliile
Din Spoon River, jur că niciodată
N-am văzut faţa unui mort fără să mă gândesc că arată
Aidoma unui lucru de curând spălat şi călcat.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguire

O, ce departe-s toate
şi trecute de mult.
Eu cred că steaua de la care
primesc lumină, în singurătate
de mii de ani a dispărut.
În luntrea care a trecut
mi s-a părut că se rostea
o taină înspăimântătoare.
În casă un ceasornic a bătut...
În care casă oare?...
Aş vrea
să ies din inima mea,
să stau sub cerul liniştit şi mare.
Şi să mă rog aş vrea.
Şi poate una dintre stele
există cu adevărat
şi cred c-aş şti pe-aceea dintre ele
care singură a durat,
şi-asemeni unui alb oraş îndepărtat
în ceruri stă la capătul razei...

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărţii întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte de aforisme trebuie să fie ca una din acele petreceri la care întâlneşti femei senzaţionale, iar una dintre ele este de-a dreptul remarcabilă.

aforism de Ramon Eder, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Neptun

Toate femeile lumii coseau plaja, întorceau valurile,
le puneau
la uscat în căpiţe
în care doar una singură dormea,
una singură sprijinită în coasă, ca pe Bârgaie
sub pălării de paie
ochii ascunşi ai mormintelor:

căpiţe de piatră,
stabilopozii sub care guvizii furau nada, dealuri
întinse pe ape, lovite de vânt
ca în cârciumi de sare ocnaşii care-şi fac cupe din
palme
şi beau

numai el să nu bea, oare,
- taci şi lasă-mă să-l beau -
într-un dialog mut cu paharul de bere
la care nu s-ar fi uitat altădată ca după o zi de co-
să, plaja
mirişte cu maci ofiliţi,
femeie cu femeie,
patului snop -

apoi
toate femeile lumii plecau la casele lor,
unele după lâna de aur, pe mare,
altele în munţi,
cele mai multe în ochii deschişi,
vise care nu se vor încarna niciodată -

cum pentru ele să-ţi dai viaţa ta toată,
taci şi lasă-mă să beau...

poezie de Gellu Doria din revista "Hyperion", nr. 7-8-9/2009 (12 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care zice: Nu!

Am căutat în toată Roma femeia care spune: Nu!
Dar n-am găsit niciuna, Rufus, cum poate n-ai găsit nici tu.
O fi păcat? O fi ruşine? O fi oprit să zică: Ba?
Nici una nu se-mpotriveşte, pe orişicare-ai întreba.
- Dar nu sunt şi femei cinstite? - O, da, există mii şi mii!
- Şi ele ce spun? - Ele ce spun? Îţi voi răspunde, şi vei şti.
Despre femeile cinstite nu vreau să pomenesc nimic,
Acestea nu se dau, desigur; nici ele însă: Ba, nu zic.

poligramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.

Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt asemeni râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădata altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.

Lev Nicolaevici Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierul este cea mai complexă materie din uni­vers. Mai complexă materie nu există. Este compus din celule de numai câţiva microni, care se văd doar cu microscopul, dar fiecare dintre aceste celule poate să aibă până la peste 20.000 de conexiuni în acelaşi timp. O singură celulă, vă daţi seama? Toate aceste ce­­lule sunt conectate între ele. Dar creierul nu lu­crează doar prin conexiunile celulelor sale, ci şi prin substanţe neurotransmiţătoare, prin hormoni, prin toate umorile organismului care, la rândul lor, in­flu­enţează activitatea creierului care le coor­do­nează. Nu degeaba se spune că în creier "totul se lea­gă cu totul".

Leon Dănăilă în interviu (14 iulie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele femei

Unele femei ştiu cum să-şi ţină mâinile.
Unele femei ştiu cum să stea în faţa pragului.
Unele dintre ele ştiu măsura unui om, dimensiunea
promisiunilor, valoarea zâmbetelor lui cu mult înainte
ca el să le-atingă poarta. Unele ştiu să asculte
şi să zâmbească-înapoi, că primul lucru
pe care trebuie să-l facă dimineaţa sau ultimul seara
este să pună la dospit pâinea.

Unele femei ştiu să-şi ţină genunchii strânşi,
porţile închise. Le place să stea ancorate, să nu fie
niciodată luate de maree. Perdelele lor se mişcă întotdeauna,
iar vârful limbii lor e ascuţit. Unele dintre ele
nu înnebunesc, unele dintre ele nu se usucă. Unele
cântă imnul Pâinea Raiului, pâine care, de altfel, o coc la fel de bine,
iar unele-şi găsesc prietene ca păsările atrase de miere.

NB. Pâinea Raiului: //www. youtube. com/watch? v=Bh8Ach3CPAM

poezie de Yvette Christiansë, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pumn de sare

dunărea îmi leagănă somnul
în port se mai întorc
doar marinarii care au iubit
aceeaşi femeie

un vapor alb
taie canalul singurătăţii

malul s-a rupt în şapte vămi
şi o lacrimă

la porţile de fier trebuie
să plătesc pentru un vis

n-am la mine decât un pumn
de sare

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar de mult aveam sentimentul, pe care acest studiu l-a transformat în convingere, că Fantezia şi Imaginaţia nu sunt două puteri defel, ci una. Singura diferenţă care există între ele stă, nu în materialul cu care ele operează, ci în gradul de intensitate al puterii operante însăşi. Lucrând la tensiune înaltă, energia imaginativă asimilează şi transmută; coborâtă, aceeaşi energie cuprinde şi uneşte laolaltă acele imagini care, la cel mai înalt nivel, se absorb indisolubil într-una singură.

John Livingston Lowes în Drumul spre Xanadu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două singurătăţi

mă plimb între două singurătăţi
nici nu ştiu pe care să o aleg
una dintre ele îmi biciuie obrajii
negreşit voi continua să mă plimb
şi să sorb din trupul meu ca
dintr-o ceaşcă
cu iluzii

prin ochiul de sticlă al timpului
imaginile trec una câte una
nu mă recunosc
ştiu însă că Ea
va veni
dinspre partea cealaltă a răsăritului
şi-mi va spune că
viaţa are gust de pământ

voi trece şi prin gândul acesta
aşa cum de la o vreme
am trecut pe lângă mine însumi

... şi nu m-am recunoscut

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numaratoare inversa

Dintre-o mie de femei
Ce-au trecut prin anii mei,
Numai una m-a nascut
Pentru toate. Doar atat...

Dintre sute ce intrara
In odaia mea, pe seara,
Se-ntampla numai pe una
S-o zidesca-n raze Luna.

Dintre cele ce mi-au zis
Ca m-a cheama noptea-n vis,
Zorile cand s-au ivit
Una doar nu m-a gonit.

Dintre alea pentru care
Am simtit in piept valtoare,
Nu stiu cum s-a petrecut
Ca doar una m-a durut.

Dintre cele ce vazura
Cat sunt aur si cat zgura,
Una numai, intr-o zi,
Pentru toate ma nunti.

Numai doua trei din cate
Le-am iubit din multe sute,
S-a intors doar una-n sat
Si doar ea m-a colindat.

Dintre altele uitate
Prin orase inghetate,
Una doar de s-ar trezi
M-ar iubi si m-ar muri.

Iar din cele cateva
Care-ar mai putea urma
Numai una ar sta pe-aproape,
Pentru toate sa ma-ngroape.

Si nici una dintre cele
Care-ar ramanea sub stele,
Nu ar lacrima nicicand
Ca eu sunt jos in pamant.

O sa planga-n ceruri Luna
Si candva poate vreuna,
Maritata sau doar fata,
Ma va naste inca odata.

cântec, versuri de Doru Tufiş din Tramvai târziu (2000)
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada femeii perfecte

femei care suferă neîncetat
rupte din coasta lui Adam ca o naştere
femei care plâng şi se lamentează
pe un petic de nefericire
femei care scriu poezii de dragoste neîmplinită
căutând consolare în cuvinte
sau în compătimirea celorlalte femei
la fel de suferinde ca şi ele
femei sensibile şi pline ochi
de iubirea pe care nu ştiu
cum să o ofere bărbatului dorit
care nu se ridică niciodată
la înălţimea sentimentelor ei sincere şi curate
femei înecate în cerneala lacrimilor
spulberând cu durerea lor
şansa unei vieţi fericite
femei care nu găsesc niciodată bărbatul perfect
în imperfecţiunea lor

femei rămase singure...

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie de mine... (transcendent)

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.

Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Şi toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege să exist...
Şi plâng... şi râd... şi nu mai rezist!

Cumplite simţăminte s-aleg dintre trăiri,
Şi mă privesc în una... cum respiri;
Şi stai şi te priveşti a te găsi...
Dorind să intri în puterea lui A FI.

Mii de oglinzi mă taie cu ochi mulţi...
Să îmi vorbesc, când tu nu ştii s-asculţi...?
Nu ştiu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.

Mii de cuvinte le-aud cum mă numesc...
Şi strigă nume noi, ce nu le desluşesc.
Aşa de tulburată mă aflu eu cu mine,
Atât de împărţită între oglinzi străine...

Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram să fie una care să-mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n faţa ei... stau în faţa mea...
Şi m-a ars durerea coborând în ea!

S-a spus povestea doar în parte...
Şi pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârşit pe care-l scriu acum...
Şi-apoi închid final vechiul album.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu sunt învăţaţi cum să fie distinşi, dar sunt învăţaţi toate celelalte: şi niciodată nu se fălesc atât că ştiu ceva din celelalte cât că sunt oameni distinşi. Nu se fălesc că ştiu decât cu singurul lucru pe care nu-l învaţă.

Blaise Pascal în Cugetări (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi cercetarea speculativă, sterilă şi veţi fi gradat eliberaţi de toate neliniştile. Deosebirea dintre "desigur" şi "poate că" este destul de mică. Dar între o faptă bună şi una rea deosebirea este foarte mare. Vai! Greu e să nu-ţi fie frică de ceea ce se tem oamenii. Suntem într-un pustiu fără iubire, sterp şi aparent fără de sfârşit; totuşi oamenii se zoresc bucuroşi - ca şi cum s-ar urca primăvara pe culmi! Numai eu sunt sfios. Dorinţele mele n-au încolţit încă. Sunt ca un copilaş care n-a zâmbit încă mamei sale. Rătăcesc la întâmplare, ca un pripăşit care nu ştie încotro s-o apuce. Toţi ceilalţi au prisos, eu singur sunt despuiat de toate. Sunt o minte simplă şi ştiu doar că nu ştiu nimic. Oamenii sunt luminaţi, numai eu trăiesc în beznă; ei sunt toţi isteţi, numai eu sunt spiritul greoi. Sunt agitat ca oceanul, umblu fără oprire. Fiecare are un lucru; eu singur sunt incapabil să mai posed ceva. Sunt deosebit de toţi ceilalţi oameni prin modul meu de a fi. Da, dar mă odihnesc în preajma preaslăvitei Maicii Mele şi a Universului.

Lao Tse în Tao Te King, 20
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!