Femeia care zice: Nu!

Am căutat în toată Roma femeia care spune: Nu!
Dar n-am găsit niciuna, Rufus, cum poate n-ai găsit nici tu.
O fi păcat? O fi ruşine? O fi oprit să zică: Ba?
Nici una nu se-mpotriveşte, pe orişicare-ai întreba.
- Dar nu sunt şi femei cinstite? - O, da, există mii şi mii!
- Şi ele ce spun? - Ele ce spun? Îţi voi răspunde, şi vei şti.
Despre femeile cinstite nu vreau să pomenesc nimic,
Acestea nu se dau, desigur; nici ele însă: Ba, nu zic.

poligramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am căutat dar te-m găsit...

nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost

refren:

ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de gheţar
zâmbetul - şi trist şi marţial
mai sfidează fostul boschetar

nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-ştiu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...

refren

nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ţi spun nimic nici n-am să-ţi scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu

refren

nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit şi lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost

ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de gheţar
zâmbetul - şi trist şi marţial
mai sfidează fostul boschetar

nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-ştiu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...

nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ţi spun nimic nici n-am să-ţi scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu

nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit şi lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre realităţi, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, aşa cum "om" se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuşi să fie în afara celui în care este), aşa cum o anumită cunoaştere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect şi sunt în subiect, aşa cum ştiinţa este în subiectul suflet, dar se şi spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect şi nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceştia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale şi una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaştere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.

Aristotel în Categorii, 1a-1b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaspar Hauser cântă

Mă-nfăţişez, tăcut orfan,
De înşişi ochii-mi zăpăcit,
Oraşelor; nu m-au găsit
Pe-a lor măsură de viclean.

La douăzeci de ani – curios! –,
Cu dragostea muncesc prin oase
Numai femeile frumoase;
Dar ele n-au spus că-s frumos.

N-am nici o patrie aşternut
Şi nici nu sunt prea îndrăzneţ,
Dar n-am dorit al luptei preţ –
Eu morţii tot nu i-am plăcut.

Născut, îmi pare, în zadar,
Că-i prea devreme sau târziu,
Vă spun cinstit, nici eu nu ştiu;
Rugaţi-vă pentru Gaspard.

poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Mă recunoşti?
Da… desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Şi nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ţi mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate… doar să te privesc…
Îţi aminteşti?
-toate în viaţă au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îţi explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o ştie:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aş fi putut să te urăsc…
Urăsc doar naivul care-am fost.
Dar n-am să pot nicicum schimba
O clipă doar din viaţa mea.
Şi n-am să-mi însuşesc decât
Tăcerea modelată-n plumb,
Topit
In argintul te iubescului folosit
Ca monedă -interzisă acum- de lut,
Oricum n-aş fi primit mai mult
Nici un cuvânt…
Nu am să-ţi zic.
Oricum n-ai înţeles nimic!
Alt suflet în loc n-ai cum să-mi pierzi
Prin tot acest deşert ce ne desparte.
Şi chiar de mâine-ar fi o zi
Acum e noapte…

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărţi negre

Nu prezenţa pietrelor,
nici aplauzele vântului,
te vor face să ştii
c-ai ajuns,

nu marea care sărbătoreşte
doar plecările,
nici munţii,
nici oraşele muribunde.

Nimeni şi nimic nu-ţi va spune
unde te afli.
F i e c a r e c l i p ă e u n l o c
Î n c a r e n-a i m a i f o s t n i c i o d a t ă.

Tu poţi umbla
convins că împrăştii
o lumină în jurul tău.
Dar cum ai putea şti asta?

Prezentul e întotdeauna întunecos.
Hărţile lui sunt negre,
şi apar de nicăieri,
descriind,

în ascensiunea lor lentă
în ele însele,
propria lor călătorie,
pustiul prezentului,

deprimarea, temperata
necesitate a finalizării lui.
În vreme ce devin existenţă
ele sunt asemeni respiraţiei.

Iar dacă sunt, eventual, studiate,
este numai pentru a afla,
prea târziu, că ceea ce tu ai crezut
că te privea pe tine

nu există.
Casa ta nu-i marcată
pe niciuna dintre ele,
nici prietenii tăi,

aşteptându-te să apari,
nici inamicii,
listându-ţi erorile.
Numai tu eşti acolo,

salutând
ceea ce vei fi,
iar iarba neagră
rezistă tuturor stelelor negre.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii ar voi să meargă pe drumul Adevărului.
Unii îl caută, alţii spun că l-au găsit.
Dar într-o zi, o voce îţi va striga:
"Nu există nici drum, nici potecă!"

catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 82 (1945), traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile mă omoară. Ele chiar o fac. Nu vreau să spun că sunt obsedat sau ceva de genul ăsta – deşi eu sunt destul de sexy. Ele chiar îmi plac, vreau să spun, însă mereu îşi lasă bagajele în mijlocul culoarului.

citat din J.D. Salinger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi spun

îţi spun adesea din gândurile mele
sunt triste uneori dar ce să fac cu ele?

în inimă le-adun dar nu mai găsesc loc
aş vrea să scap de ele dar unde să le-ngrop?

le-aş arunca în râuri să curgă-n alte toamne
le-aş arunca-n livadă, ascunse printre poame.

le-aş arunca în vale în fânul cel cosit....
se-ntorc iarăşi la mine, nimic nu-i de găsit.

iar amintirea tandră, ce doare atât de mult
rămâne ca izvorul ce zilnic îl ascult.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci ar fi fost şi este înspăimântător să-nţeleg că, da, peste tot sunt semne care mi se adresează, că ele strigă după descifrare, dar că mintea mea nu e în stare să le lege într-o coerenţă, necum într-un tunel sau într-o evadare. Nu am trăit degeaba, îmi spun în fiecare clipă a vieţii mele, fiindcă n-am ajuns scriitor, fiindcă sunt un biet profesor de română, fiindcă n-am nici familie, nici avere, nici o noimă pe lume, sau fiindcă trăiesc şi am să mor printre ruine, în cel mai trist oraş de pe faţa pământului. Ci pentru că mi s-a pus o întrebare la care n-am aflat răspunsul, pentru că am cerut şi nu mi s-a dat, am bătut şi nu mi s-a deschis, am căutat şi nu am găsit. Iată ratarea care mă înspăimântă.

Mircea Cărtărescu în Solenoid (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii a mea...

fii a mea domniţă dragă,
fii a mea, nu întreba,
de te vreau o viaţă-ntreagă,
de mă vrei nu spune ba

te voi scrie între pagini,
versuri am să-ţi dăruiesc,
tu vei şti a mele patimi,
tu vei şti că te iubesc

fii a mea în noaptea asta,
lasă trupu-ţi să-l mângâi,
lasă mie clipa asta,
să îmi fie ca dintâi

te voi aşeza în gânduri,
îţi voi da un loc al tău,
îl voi lua printre mormânturi,
unde am să dorm şi eu

fii a mea şi niciodată,
n-am să spun, să povestesc,
voi fi mutul ce te iartă,
vei fi taina ce-o poftesc

te voi pune între stele,
toate care le-am iubit,
ai să străluceşti cu ele,
clipele ce le-am trăit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul meu

Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Şi tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Şi, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până şi în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obişnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Şi, aşteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Şi, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram şi eu.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Un gând năstruşnic nu-mi dă pace
Şi mă-ntreb în neştire:
De ce, femei... nu prea-nzestrate,
Au parte de iubire?

Pe ce criterii sunt alese,
Încă nu mi-am dat seama,
Ele devin uşor mirese,
Iar eu sufăr degeaba!

Nici frumoase, nici gospodine,
Nici înţelepte, nici fidele,
În cuplu lor le merge bine,
Eu mă tot lupt c-una ca ele!

Până-mi dau seama cum sunt eu
Şi că nu vreau să fiu ca ea;
De-o preferă iubitul meu,
Păcatul lui, nu-i treaba mea!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Bună ziua, domnule preşedinte.
Doru: Îmi poţi spune Dragoste, domnişoară; e numele meu. Ia loc, domnişoară, te rog... Ştii cum mă strigă unii colegi, domnişoară? "Ia vino, măi, Dragoste, încoace!" spun ei... Îţi dai seama, domnişoară, ce plăcut poate fi să chemi dragostea la tine, iar ea, ascultătoare, să mai şi vină, să se supună?
Lia: Desigur.
Doru: Măcar cu numele ăsta al meu să mai am parte de dragoste, că altfel, nici gând... Dar nici cu celălalt nume nu mi-e deloc ruşine. E cam aceeaşi situaţie: Doru. "Ia vino, Dorule, până la mine..." îmi spun prietenii. Şi dorul vine până la ei... Ăsta da, uneori mai vine şi pe la mine, că mi-e dor, cel mai mult, în primul rând, de anii tinereţii; au fugit degeaba, pe lângă mine; ce i-aş mai întoarce înapoi...
Lia: Cum adică, domnule; nu sunteţi deloc bătrân...
Doru: Nici ca voi nu mai sunt... Dar destul cu problemele mele, să nu te mai bat la cap cu ele, deşi dumneata eşti psiholog şi psihiatru; probabil îţi place să asculţi oamenii şi problemele lor, domnişoară.
Lia: Desigur, domnule.
Doru: Oricum, acum nu despre asta este vorba aici.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circumstanţă atenuantă

Încerc sî-mi citesc viitorul în Calea Lactee,
Între timp, zilele-mi trec – nişte onomatopee;
O zi OF, o zi HI, o zi VAI... mai rar WOW,
Nici nu cresc, nici nu scad, nici nu merg, nici nu stau.

Vreau să-mi prelungesc viaţa; uite, azi-noapte n-am dormit,
A venit şi răsplata, căci am mai prins un răsărit,
Apusurile, însă, le-apucăm toate,
Dar ele ne-anunţă fie noapte, fie moarte.

De ce se spune că ni-e soarta-ntipărită-n stele?
Sunt prea departe... strălucesc, dar n-am nimic cu ele -
Destinul meu cred c-a fost scris pe Lună -
Nici habar n-au de viaţa mea smintită şi nebună!

Dacă fără preambul, viaţa ne-oferă surprize,
Unele plăcute, altele-adevărate crize,
I-aş acorda o circumstanţă-atenuantă,
De m-ar lăsa, când mor, să mor neanunţată!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întrebaţi !

Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.

Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul şi mic,
Dar la vrea şti pe toate.

Nu ştiu de rostul pe pământ,
Ştiu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.

De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.

Nici nu pot şti ce drum e bun
De străbătut în viaţă...
M-aşez confuz sub un alun:
Iubire... vis... speranţă...

Nu mă-ntrebaţi, vă rog, nimic,
Ce-i rău sau ce e bine!
Vă dau dintr-un răspuns un pic:
Omul nu veşnic ţine!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie prea multe despre femei, nici măcar Freud, nici măcar ele, femeile. Dar este ca electricitatea: nu trebuie să cunoşti cum funcţionează pentru a avea parte de un şoc la degete.

citat din Carlos Ruiz Zafon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e o zi

Mai e o zi şi n-ai să mai vii
Mai e un ceas şi am să te las
Să pleci, cu visul meu

Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubeşti
Mâine ştiu că iar ai să greşeşti
De-acum îţi spun să pleci

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu
Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Mii de cuvinte de dor am şoptit
Nici nu mai ştiu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic

Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Poţi să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine şi aş vrea
Altceva

Numai...
Altceva...

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trei arginţi

Cu trei arginţi şi ploi de vară
Voi cumpăra un cer de stele
Şi apoi, le amestec între ele
Cu-n soi de linişte... precară.

Într-un ulcior de lut, ermetic,
Le voi păstra trei luni jumate
Cum zic hrisoavele... şi poate,
Sorbind... nu voi mai fi eretic.

Nu-i nici păcat... şi nici ruşine
A crede-n magica, substanţă,
Ce-ţi toarnă-n vine cutezanţă
Şi gânduri... adolescentine.

Cu trei monezi şi ploi nebune
Eu cu iubiri, voi umple carul,
Arunc în aşternut... amnarul
Şi am să fac ce nu se spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trei arginţi

Cu trei arginţi şi ploi de vară
Voi cumpăra un cer de stele
Şi apoi, le-amestec între ele
Cu-n soi de linişte... precară.

Într-un ulcior de lut, ermetic,
Le voi păstra trei luni jumate
Cum zic hrisoavele... şi poate,
Sorbind... nu voi mai fi eretic.

Nu-i nici păcat... şi nici ruşine
A crede-n magica substanţă
Ce-ţi toarnă-n vine cutezanţă
Şi gânduri... adolescentine.

Cu trei monezi şi ploi nebune
Eu cu iubiri voi umple carul,
Arunc în aşternut... amnarul
Şi am să fac ce nu se spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!