Ultimul râs
Am cosit fân sub soarele de vară.
Munca mi-a fost răsplătită bine.
Iar acum, când recoltatul a luat sfârșit,
Și s-a făcut frig în lume și în mine,
Aș dori, drept bonus, un râs cald
Când, iată,-mi descleștez mâinile și cad.
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfârșit, poezii despre răsplată, poezii despre râs, poezii despre mâini, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
Citate similare
Mi-a luat sfârșit
Mă dezobișnuisem de tine
Și te uitam încet-încet
Fără speranță sau regret
C-a fost sau că va fi mai bine.
Mă dezvățasem de mine chiar
Și mă-nchinam de plictiseală,
Făceam adeseori sminteală
Și rareori citeam un ziar.
Mi-a luat sfârșit această criză
Doar când un înger mi-a șoptit
Că Dumnezeu de n-a murit
Îmi pregătește o surpriză.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre surprize, poezii despre religie, poezii despre jurnalism, poezii despre criză sau poezii despre Dumnezeu
Vacanța la bunici
Și-a venit vacanța mare,
Școala a luat sfârșit,
E iunie-n calendare
Și la bunici am pornit.
Mă-ndrept acum la țară,
Ei pe mine mă așteaptă
Ca în fiecare vară
Pe băncuța de la poartă.
Bunica mi-a făcut plăcinte,
Cu drag ea le-a preparat,
Fiindcă am fost cuminte
Și "Premiul I" l-am luat.
poezie pentru copii de Alina-Georgiana Drosu (15 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre vacanță
- poezii despre vacanța mare
- citate de Alina-Georgiana Drosu despre sfârșit
- poezii despre sat
- poezii despre premii
- poezii despre calendar
- citate de Alina-Georgiana Drosu despre calendar
Câteva crizanteme târzii
Au fost destule veri cu râs și crini sub soare,
Au fost multe nopți de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost
Sunt singur și bătrân, bolnav și-înspăimântat.
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vară
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre crizanteme
- poezii despre crini
- poezii despre ceas
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre boală
Alb e totu-n Mănăștur
iarna blândă a cuprins
în Cluj iată Mănășturul
și zăpada s-a întins
de acoperă acum totul
căci pe străzi și pe alei
un strat alb se odihnește
de-ți tresaltă ochii tăi
prelung când iată-l privește
peste tot e alb frumos
și pe stradă printre blocuri
un strat alb fără miros
pretutindeni nu pe alocuri
nu e frig ca altădată
ger aprig și nepătruns
apa când era-nghețată
pe vale și-n jos și-n sus
la Bogata când eram
în a mea copilărie
și pe gheață mă dădeam
amintire încă-i vie
acum iarna e-o pictură
pe lângă ce-a fost atunci
nu mai are acea alură
nici pe dumuri nici pe lunci
căci acum prin Mănăștur
zăpada parcă-ți surâde
cu-al ei chip curat și pur
în palme când te cuprinde
nu mai e un frig cumplit
mâinile să ți le-nghețe
și cu chipul năucit
să umbli pe la ferestre
e plăcut acum afară
cu alb totul e-mbrăcat
pe când mâinile îți cară
tot ce azi ai cumpărat
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre văi, poezii despre prezent, poezii despre pictură, poezii despre odihnă, poezii despre ochi, poezii despre iarnă sau poezii despre gheață
Vremea în armată
Când e cald și este vară,
Grade multe sunt pe-afară.
Când e frig și nu e bine,
Gradele sunt mai puține.
epigramă de Ion Coteț din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre armată
Tu
A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
și mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
și mi-a zis
"Ce zbor o mai fi și ăsta?"
A venit
un pește mi-a pus mâinile pe el
și a zis
"Simți pieptul tău?"
A venit îngerul și a râs
Avenit melcul și m-a târât
A venit broasca și m-a scuipat
Ai venit tu
și m-ai amputat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre strigoi, poezii despre sperieturi, poezii despre păsări sau poezii despre pești
Copii minunați. Minți deschise, curioase, ființe dornice de instruire. Munca Inei la catedră pare că va fi răsplătită și a fost răsplătită din plin...
Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre răsplată sau citate despre minciună
În ajunul execuției
În ziua sărbătorii paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată n-am strâns decât neghină;
Binele mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Cine-am fost s-a auzit deși nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut deși frunza mi-e încă verde;
Tinerețea mi s-a risipit deși bătrân eu nu-s;
Văd lumea deși lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieții mi s-a rupt deși n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Mi-am vazut moartea de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viața și-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această țară știind că îmi va fi mormântul;
Și-acum eu mor, deși chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin și, totuși, de nectar golit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre cuvinte, poezii despre vinovăție, poezii despre verde, poezii despre sărbători sau poezii despre recoltă
Rondelul trecutului
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Re'nviază mama, îmi zâmbește tata...
Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut.
Jar și vâlvorare soarele urcat-a.
Arde grâu-n flăcări, pân'la brâu crescut.
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Iarba pe tot șesul de cosit e gata.
Apele-și deșiră graiul ne'ntrecut.
Pentru viața de-astăzi mi-a sosit răsplata:
Copilandrul vesel din nou m-am făcut... -
Iată Pometestii, iată Adancata.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre zâmbet, poezii despre tată, poezii despre poduri, poezii despre mamă, poezii despre foc sau poezii despre creștere
Brâncuși: Am iernat acolo. Și am umplut curtea casei cu oameni de zăpadă. Că zăpada e ușor de sculptat. Și nu costă parale... (Râde). Dar a venit primăvara și soarele mi-a topit operele... Am plâns de necaz... Toată munca mea s-a dus pe apa Bistriței... Așa că am fugit iar la Târgu Jiu... Și m-am băgat ucenic la boianjeria lu' Mosculescu... Dar mama mi-a luat iar urma. Și iar m-a adus acasă...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate despre râs, citate despre sculptură, citate despre primăvară, citate despre plâns, citate despre mamă, citate despre arte plastice, citate despre apă sau citate despre acasă
Din lume adunate... și-n alt fel la lume date
"Iarna-i grea, nevasta-i rea,
Vacile n-au ce mânca
Mă dusei la un vecin
Să cer o pală de fân.
- N-am, vecine, fân de dat,
Că... cu greu l-am adunat!"
culese de la Sârbu Ion (99 de ani)
Și-n alt fel la lume date...
- Iaca-ți zic (De n-o fi bine
Nu te supăra pe mine)
Cât a fost vara de vară
Tu stăteai cu mândra-n poală.
Acum n-ai din porc o fleică,
Nici șoric și nici cârnat,
Astă vară ți-a fost bine
Și nimic n-ai semănat...
Nici făină pentru pâine
N-ai, căci lenea dumitale,
N-a făcut două parale...
Însă tu să fii de vină?!
Erai as în discotecă
Și pentru a fi în ton
Luai o mândră lângă tine
Și un Alexandrion.
O Stalinskaia, sau poate,
Dacă nu-ți era deschis
Fiindcă se blocase contul,
Un Bucegi era permis.
Bani au fost, dar buzunarul
S-a golit cam repejor,
Acum nu veni la mine să îmi ceri
Căci n-am... Pardon!
Eu am strâns, sudoarea frunții
În recoltă se adună...
Mergi! Muncește, fă parale
Dacă n-ai de unde, fură!
Îți luai Kent, îți luai cafea,
Nu era nimeni ca tine,
Acum de ce vii la mine,
Mama ta de pușlama?!
Amanta sucul nu-și plătea,
Te lua un taxi de la scară,
Deh! O distracție de-o vară...
Degeaba ceri, eu n-am ce-ți da!
Deci, ia mai pune-ți pofta-n cui!
Grânaru-i gol și nimănui
Nu îi dă mâna să te țină...
Așa nevastă, așa vecină!
Bate cocoșul să îți ouă,
Vacilor dă răbdări prăjite,
Pune pe foc economia
Și fiule, să iei aminte!
De-ai fi un greier pe ogoare,
Din zori în seară de-ai cânta,
Profitul tău n-are valoare
Și iarna nu ai ce mânca.
Îți cântă mațul tricolorul
Pe când pe alții-n cot îi doare...
Să iei aminte la furnică!
Vara e mierea strânsă-n floare.
Trudește pentru a avea...
În lume toate-s trecătoare.
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre vaci, poezii despre muzică, poezii despre valoare, poezii despre timp, poezii despre taxi, poezii despre supărare, poezii despre soție sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Altă stare de veghe
E-atât de rău când trec
din Spirit în carne
și-atât de bine, când-napoi mă-ntorc...
Eu nu-s de-aici.
Lungi cărări străbat, de mă renasc,
de Sus și pân aici.
Ce... ce chin e când mă nasc...
și ferice sunt când de vlagă mă storc.
Pentru mine, în Astral
când eu cu sufletu-mi orbecăi,
e vis de voal, e-un ideal
și liber tot ca-n vis mă-mprăștii-n mii de căi...
Dar, uite, că și asta are un sfârșit
Tot jucându-mă la infinit,
m-am trezit.
Drumul era drept.
Pe partea stangă întuneric, frig
strigăte, haos.
Pe partea dreaptă lumină, cald,
partituri in vânt.
Când dumul s-a sfârșit,
pe stanga Poarta Iadului
pe dreapta Poarta Raiului.
Fără de voință, picioarele mă duc
spre Poarta Iadului.
Un înger de pe cea a Raiului,
îmi face semn să vin și-mi spune:
"Dacă vrei să mori, intră!
Aici toți sunt vii!"
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre rai, poezii despre picioare sau poezii despre naștere
Miez de vară
Afară e cald și bine,
Soarele e sus pe cer.
Oamenii sunt ca un roi de albine,
Pământul e ca un curcubeu.
Un curcubeu în mii de culori
Care a răsărit după ploaie
Și a scos soarele de după nori
Și a făcut lumea să fie mai vioaie.
Un vânt adie ușor legănând
Frunza de pe copaci.
Pământul e frumos...
Ca o grădină înflorită de maci.
E miez de vară,
Oamenii sunt fericiți
Că e cald afară
Și în suflet simt că sunt iubiți.
poezie de Vladimir Potlog (12 iulie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre iubire, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre fericire
Firicel de fân cosit
Firicel de iarbă verde
Sărut ochii cui mă vede
Și gurița cui mă vrea
Ca să fiu mireasa sa!
Firicel de iarbă deasă
Te-am îngrijit langă casă
Și-acum toamna îmi ești fân
Cu parfum de pus în sân!
Firicel de fân cosit
Mă îndeamnă la iubit,
La cântat și la horit,
Doru-n zare să-mi trimit...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre nuntă sau poezii despre gură
Cald și bine
Doamne, când îmi este frig
Și n-am la cine să strig
Și la ce să mă-ncălzesc,
Și de tine mă-ndoiesc.
Doamne, când îmi este bine
Și te simt lipit de mine
Și ne-ncălzim amândoi,
Și tu de mine te-ndoi.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara lui Eminescu
Eminescu s-a născut
Într-o zi cu ger de vară.
Și când iarnă s-a făcut
A-nceput să nu mai moară.
De atunci, a tot trecut
Foarte multe alte veri.
Iar iernile s-au făcut
Minunate primăveri.
Eminescu-i primăvară
Primăvară-nmiresmată.
Și dacă va fi să moară
Cu flori, va fi colorată.
Eminescu-i calda vară
Din sufletele orișicui.
Oare, să îl dăm afară
Acum este, mâine nu-i?
poezie de Radu Bunei (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre viitor sau poezii despre ger
În seara aceea când te-am luat în brațe și te-am dus sus... m-am gândit... am sperat... am sperat atâtea, încât mi-a fost frică să te văd a doua zi dimineață, de teamă să nu fi greșit și să văd că nu mă iubești. Mi-era așa frică să nu râzi de mine, încât am plecat și m-am îmbătat. Iar când m-am întors, tremuram tot și, dacă-ai fi făcut atunci un pas spre mine, un semn măcar, cred că ți-aș fi sărutat picioarele. Dar n-ai făcut nimic.
citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre sărut, citate despre seară, citate despre picioare, citate despre iubire, citate despre greșeli sau citate despre dimineață
Cad frunzele, a venit toamna
Cad frunzele plutind ca niște pene
adiate ușor de pulsul aerului
mai rece de toamnă.
Și noi cu ele vom cădea
dar, oare, cine știe când?
Uitându-mă pe geamul aburit
de gândurile ce-mi rătăcesc aiurea,
văd alergând din calea ploilor
o doamnă.
Îmbrobodită pe cap cu o pungă,
să o ferească de stropii
amenințători și reci, hotărâți să-i
strice coafura.
Nu i-am observat nici fața,
nici gura.
Parcă-i cunoșteam
de undeva făptura.
Vroiam s-o dojenesc
că nu și-a luat umbrela.
Dar cu ce drept?
Când s-a mai apropiat
am zâmbit, iertător, dar cu
un pic de umor.
Era soția, udă,
ca o paparudă.
Când m-a văzut,
s-a răstit către mine
și cu o mare ciudă
m-a dojenit:
- Stai acasă toată ziua
ca un trântor.
Privești pe geam cum cad frunzele.
Nu vezi că de frig
îmi tremură buzele?
Nu te mai saturi de
televizor.
Eu vin tocmai din obor!
Cu greutate, și
Toate mă dor.
- Lasă nevastă că mâine,
îți iau eu carne și pâine.
Hai în brațe să te strâng,
că începe să-mi fie dor.
Să-ți încălzesc buzele,
apoi
. tot ce ai în tine.
Vino dragă lângă mine,
că sunt cald și ți-o fi bine.
Te rog, nu mai ofta!
Vrei un ceai sau o cafea?
Frunze cad și-au mai căzut
și, cine știe câte-or să mai cadă.
Un an clepsidra s-a mai scurs,
cu ea și noi am mai trecut
ca niciodată.
Părul în cap a mai albit,
cu-n an a mai îmbătrânit,
iar fața mea a mai zbârcit.
A Ta?
Nu prea se vede,
este prea mult fardată.
Așa-i viața trecătoare,
uneori chiar plutitoare.
Precum frunzele ce cad,
așa cădem și noi.
Pe când?
Cad frunzele
cu freamătul lor de toamnă.
Și frunza noastră
o să cadă, dar...
Aș vrea
Nu prea curând.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre umor sau poezii despre televiziune
Toamna
Miroase a toamnă rece, în jurul meu acum
Afară-i frig și plouă și nimeni nu-i pe drum,
Rămâne-o vară-n urmă, cu ea mă trec si eu
Iubirea de-altadată s-o mai găsesc e greu,
Afară-i frig și plouă, și-i gol sufletul meu.
Neliniștea m-apasă, sunt singură acum,
Afară-i frig și plouă și nimeni nu-i pe drum.
Singurătate rece te-ai cuibărit în mine
Iubirea de-altădată o-aștepți și nu mai vine.
Miros de toamne reci, în jurul meu plutesc...
Iar soarele lumină încet vechiul pervaz,
O rază îmi mângâie, timid al meu obraz.
N-aștept nimic anume, vreun dar împărătesc
Emoții, sentimente, acum mă copleșesc,
Să fie iarăși vară e tot ce îmi doresc.
Că una este vara, cu al ei soare cald
Udată-n sentimente și-n amintiri cu drag.
poezie de Mariana Simionescu (7 octombrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre lumină sau poezii despre amintiri
Un episod de viață
În zori a plecat de-acasă să cosească pentru boi
Iarbă bună, iarbă grasă, cu lucernă, cu trifoi,
Otavă din cea aleasă pentru vite, pentru oi.
Carul scârțâie alene, omu-ndeamnă la urcuș:
- Hai, Cezare! Haide, tată! Uite, ajungem acuș.
O să paști liber băiete, nu te mai țin la țăruș.
Când ajunge sus, bătrânul slobodă calul din ham,
Strânge hățul, ia mâncarea, o agață într-un ram,
Prinde coasa și se-nchină către cerul ca de geam.
Să mai trăiască ar vrea, câți ani cucul îi cuvântă.
Cântă coasa în trifoi, omul fluieră și cântă,
Munca pentru el a fost, totdeauna treabă sfântă.
Cum culcă la pământ otava, brazdă după brazdă,
Se-oprește. Privește sus și nu-i vine ca să creadă
Că pe cerul cel senin se-adună norii grămadă.
La munte vremea se strică cum se scutură un nor.
Iată! Ploaia a-nceput. Omul adună fân de zor
Și-l încarcă în căruță, ca să-l ducă în obor.
După ce înhamă calul, repede pornesc la drum,
Dinspre munte vine ploaie cu vânt, grindină, cu fum.
Peste el cad brazi grămadă și-i rupe carul cu fân.
Omul cade, calul fuge, potopul s-a așternut.
S-a speriat rău bătrânul când din munte a căzut,
Lângă el, un brad mai mare, pe care vântul l-a rupt.
Printr-o vreme rea ca asta, de multe ori a trecut,
Dar să îi rupă și carul, zău că nu e de crezut,
Ba să îi fugă și calul, care, poate s-a pierdut!
Din șanțu-n care căzuse, se ridică. Iese-n drum,
Scutură fân de pe dânsul, vede că nu mai e fum,
Deznădăjduit se-ntreabă, ce să facă el acum,
Fără Cezar, fără car... Cum să ajungă acasă?
Ploaia a-ncetat de-acum. Vremea e din nou frumoasă.
Omul pleacă-ngâdurat, fără fân și fără coasă.
Ajuns acasă le spune la vecini tot cea trăit,
Cum deodată tot cerul, cu nori s-a acoperit,
Până să bage de seamă, ploaie mare s-a pornit.
Ce-i drept, necazul e mare, dar e învățat la greu.
Cu obrajii-n mâini gândește:-Unde o fi calul meu?
Nu tu cal, nu tu căruță... care mai e rostul său?
Tot gândind, iese-n ogradă. Rămâne stupefiat
Când îl vede pe Cezar că-i obosit și speriat.
Bucuros, cu ochii-n lacrimi, pe frunte l-a sărutat.
- Bunul meu căluț! Ajutorul meu! Nu m-ai părăsit.
Am rămas tot împreună. Ploaia nu ne-a despărțit.
O să reparăm noi carul, și iar mergem la cosit.
Scurtă vreme a trecut, omul pe treabă s-a pus.
A lucrat și zi, și noapte. Din răsărit la apus.
Acum calul iar înhamă. Pleacă să cosească sus.
Pe drum omul iar doinește mergând s-adune trifoi.
Privind muntele îi zice: -Nu poți scăpa tu de noi!
Cezar și cu mine vom mai înfrunta vânturi și ploi.
Ajuns sus, din nou cosește, calul paște liniștit,
Ziua stă să se sfârșească, cu soare în asfințit,
El încarcă în car fânul, care cu drag l-a cosit.
Cam grăbit înhamă calul, apoi zice:-Hai Cezar!
Dumnezeu să ne ferească de necazuri și amar,
S-ajungem cu bine-acasă, să punem fânu-n hambar.
Drumu-i lung până acasă, dar ajunge, în sfârșit.
Oprește carul în curte și se-chină mulțumit,
Că în iarna care vine, poate să stea liniștit.
poezie de Dumitru Delcă (6 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre brazi sau poezii despre învățătură