Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Caz penal

Domnule judecător,
Mă declar nevinovat,
Victima, într-un cotor
Mic, de măr, s-a-mpiedicat,

Eu... ședeam civilizat
După colț, îmi curățam
Cu șuriul confiscat,
Unghiile ce le am,

Iat defunctul, cum făcu,
Noapte fi'nd, așa, spre zori,
În cuțitul meu căzu
Și-asta... de vreo șapte ori;

A fost clar un accident
Și-am vrut să-l salvez, atât,
Când gagiul, violent,
Lanțul mi l-a pus de gât,

Însă ce-i mai eronat
Că i-aș fi săltat și-un pol,
În dosar fi'nd menționat
C-avea portofelul gol,

Iar de ceas... nici n-a avut,
Scrie-ntr-un proces-verbal,
Și dacă-i de necrezut
S-o declare personal,

Fi'n'c-atunci e de prisos
Ca s-o mai lungim, cumva,
Că al dracu' mincinos
Nici mort nu va declara!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Barbu

Lăsata secului

(Iisus la secănhend)


am pus mâna pe el și am dat fuga
să-l vând
îmi zic
nu ar strica treizeci de arginți pe criza asta și

vai, nu l-a vrut nimeni, nimeni, nimeni

l-am pus la ofertă, discount, la legătură, trei în unul
nu, nici așa n-a mers

acum
îl găsiți
împăturind boarfe
într-o magazie de secănhend mucegăită -

nu mai e vreo scofală azi nici măcar
trădarea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Necazuri familiare

Ați văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Și-l găsiți la crâșmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Și de mai ai și noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineața, pe cojoc,
Te scoli și cu vânătăi,

Dar fie și curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ți se pare chiar bizar
Măritată te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ți-ar fi soțul de drag,
Și cafteală și scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuța, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat' în șapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Ion, cum am dedus,
Era soțul ideal
Și chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, și-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia și la încins,

Nici pe zi, el umblăreț,
Nu s-a agățat, haihui,
De vreo fustă prin județ,
Stând în pătrățica lui,

Până ieri, vezi necaz!
Calculând după venit,
A făcut Lenuța caz
Cât de scump a devenit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas...
Știți cum fac, la șapte ani,
Ale noastre... parastas!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Reumatism

Șeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc și când mai iese
Cu Tănțica lui nurlie,
De șoferi și florărese,

Chiar și-afar', în deplasare,
Fi'nd a' lui subordonat,
N-am văzut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,

Până luni, la Eforie,
Când făcurăm un ocol,
Delegați la Cisnădie,
După colț, la Techirghiol,

Să ne ungem cu noroi,
din iarnă, din Bucegi,
Reumatici amândoi,
Leac mai bun nu-i să te dregi,

Numai că, unși cu noroi
De la tălpi pân' la chelie,
Dezbrăcați, ca dracii goi,
Cin', pe șefu', să-l mai știe (?!)

Arătând în fundul gol,
( iertați de-acest cuvânt)
Sub beneficul nămol,
Toți o apă și-un pământ,

Pân' ce-apar vreo câțiva inși,
Cum ședeam noi la uscat,
Ne măsoară și... surprinși,
Cu respect m-au salutat,

Ca apoi, mai mulți din gloată
Exclamând "ooo!" se mirau,
Și-unii chiar, ca la armată,
Cu-n salut mă onorau,

Că de marți, șefu' meu, Gică,
Din orgoliu, fanatism,
urăște,-mi poartă pică,
Pentru-al meu... reumatism!

Valeriu Cercel

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Cucul meu

Dragii mei, v-o spun cinstit,
Știți, nu umblu cu perdea,
Cucul meu s-a ramolit,
Martoră-i nevastă-mea;

Singurul cadou primit
De la tata, când mi-a spus,
"Fii, băiete, mulțumit
pe lume te-am adus!";

Vin aseară prăfuit,
Cum vin eu de obicei
Dup-un șpriț mai prelungit
Cu amicii buni ai mei,

Intru-n casă ca un fur
Pe fereastră, nu port chei,
Ce vezi, aud, v-o jur,
Cântând cucu' ora trei(!)

uitai ca vă spui
Doar un amănunt, parol,
Cucu-l am la ceas, în cui,
Pe peretele din hol;

Pe moment, isteț cum sînt
Și de praf și de sudori,
apuc la fel și cânt
Precum cucu' de opt ori,

nevastă-mea, prin vis,
Cucu-l numară mereu,
Știind, mai mult ca precis
Când pe-arenă apar eu;


Nu cumva să vin târziu
Și nici vorbă... afumat,
Pe la unșpe, mort sau viu,
Să mă aibe vrea în pat,

Însă azi, când m-am trezit,
-ntrebă, vezi belea,
Când aseară am venit?!
Sorbind dulce din cafea,

"Pe la unșpe, draga mea"
Îi zic io, nevinovat,
"Da, te cred ", confirmă ea,
"Cucu chiar l-am numărat,

Dar ceva este cu el,
Vreo rotiță s-a slăbit,
De o vreme, nu mă-nșel,
Semne dă că-i ramolit,

Uite-aseară, a cântat
De trei ori, când ai venit,
S-a oprit și-ncă o dat',
A cântat cam răgușit,

Apoi, de vreo două ori
A zis "cucu", a tușit
Și-ncă de vreo patru ori
A cântat și-a râgâit,

Și-n final, așa, cu scârț,
Greu de tot a cucuit,
După care-aud un pârț
Foarte scurt și gâtuit"...

Cucul meu, cadou primit
De la tata, când mi-a spus
"Fii, băiete, mulțumit
pe lume te-am adus!"

M-a adus, nu zic că nu,
Da' al dracu' cuc din hol
S-a prostit, auzi și tu!...
Mă va da-ntr-o zi de gol!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Lucrurile arătau astfel: o jeleam pe Alice la fel cum jelisem o Coccinella septempunctata care venise odată să-mi moară în palmă. Mi-aș fi dat viața ca s-o salvez, indiferent dacă viața unei Coccinella nu merită atât. Eram puști pe atunci, poate să fi avut vreo șapte ani, dar am simțit același lucru ca mai târziu pentru Alice H. Și cred cu hotărâre că Alice H. ar fi meritat atâta, ba chiar mai mult: că dându-mi viața ca s-o salvez pe a ei, mi-aș fi salvat-o și pe a mea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Adi Conțu

Fără ceas

Zori de ziuă, crapă cerul,
Deschid ochii, altă zi,
Vine iar cu tot misterul
Noțiunii de a fi

Nu am ceas, am timp, atâta
Țin la el ca un nebun,
Mi-l tot fură viața... sluta,
Îl tot ia, însă îi spun:

Tu ai clipe, existența,
Tu le numeri, eu trăiesc,
Tu tic-tac, eu cu dorința
Să exist și să iubesc

Între noi, mereu o luptă
Cu secundele ce trec,
Însă cine le ascultă,
Când cu timpul mă întrec?

Sunt convins că obosește,
Când va fi, o să-l ajut,
E doar timp, nu-ntinerește,
Deși poate ar fi vrut

Zori de zi... nu sună ceasul,
trezesc zâmbind mereu,
Nu ține cu mine pasul,
Nici ce-i trist și nici ce-i greu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul unui ateu

N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Și nu pot să-l contrazic.

De credință dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic.

Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că așa făcea de mic...

N-are nici un Dumnezeu...

rondel de (2017)
Adăugat de ioanfriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul unui ateu

N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic;
Se declară că-i ateu
Și nu pot să-l contrazic.

De credință dacă-i zic,
Am s-o fac pe riscul meu;
N-are nici un Dumnezeu
Și nu crede în nimic.

Dacă-i supărat un pic
Nu invocă nici un zeu,
Dar înjură tot mereu,
Că așa făcea de mic...

rondel de (2017)
Adăugat de ioanfriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Inocență

Am ajuns cred și eu, dându-le mare dreptate
Ălora ce zic mereu că femeile-s ciudate,
Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva,
în dimineața asta i-aș fi zis mă-sii ceva
Nașparliu, bine'nțeles, că-mi tot sare-n sus de șnur,
Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur;
Deschid ușa,-n zori, la hol, aia care dă afară
Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară (!?)
Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase,
Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase;
Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi,
Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi!
Însă dumneaei, nimic, nici "bon jour", nici "bun găsit"
Ori în gât, măcar un pic, să îmi sară c-a sosit,
ia scurt, fără pupici, întreabând printre lentile:
"Pot stau și eu aici... cam vreo trei sau patru zile?"
"Poți stai și-un an, și doi!", îi raspund cu nonșalanță,
Închizând ușa ‘napoi, chiar... ținându-mă de clanță,
Altceva nu-mi amintesc să-i fi zis și mă consum
Că nu pot s-o potolesc pe nevasta-mea nicicum!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Gretchen i-a povestit iar cum a fost și porumbeii sălbatici uguiau în colivie și ceilalți porumbei dormeau. Fetița de tâlhar cu o mână a luat-o după gât pe Gretchen, iar cu cealaltă ținea strâns cuțitul; n-a trecut mult și a adormit și a început sforăie. Gretchen însă nu putea închide ochii și se tot gândea: "Oare ce-o să se mai întâmple cu ea, au s-o omoare, au s-o lase trăiască?" Tâlharii ședeau lângă foc, beau și cântau și tâlhăroaica se dădea de-a tumba. Era o priveliște groaznică pentru biata fetiță.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.

Eminescu era un om obișnuit, ce-i drept, foarte plăcut și charismatic, dar om era. Și era și foarte discret. Nu era nici «sifiliticul» sau «nebunul», așa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harță în versuri și înnebunit din dragoste, așa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alții. Era un om cu defectele, calitățile și patimile lui.

citat din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorea atât de mult s-o vadă pe iubita lui, încât, fiindcă n-a fost acolo când a venit el, n-a mai vrut s-o vadă niciodată!

aforism de (4 martie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest aforism a fost selectat Aforismul zilei pe 27 iulie 2019.
Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Petre Ispirescu

Se apucă de croi din nou, și în șase săptămâni abia putu face ceva care să mai semene a grădină, iar argatului îi făgădui o sântă de bătaie, sor' cu moartea, de s-o mai întâmpla una ca asta, și să fie și gonit. Împăratul se luase de gânduri văzând pe fiică-sa tot tristă. Ea acum nu mai voia iasă afară nici din casă. Hotărî dară să o mărite și începu a-i spune de cutare și cutare fiu de împărat. Ea nu voia audă de nici unul. Iar daca văzu așa împăratul, adună iară sfatul și boierii și îi întrebă ce să facă? Unul din boieri îi zise facă un foișor cu poarta pe dedesubt, pe unde treacă toți fiii de împărat și de boieri, și pe care-l va alege fata, să-l lovească cu un măr de aur ce-l va ține în mână, după acela s-o dea împăratul. Așa se și făcu. Se dete sfară în țară că este hotărârea împăratului se adune mic și mare și să treacă pe sub poartă. Toți trecură, dară nu lovi nici pe unul.

în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Valeriu Cercel

Poveste bucureșteană

Ploua teribil, era seară,
Asta acum vreo câțiva ani,
Pe sub umbrelă, prima oară,
Doar ce-am dat colțu' pe Lipscani...

Când am văzut-o, se-nopta,
Ne-am înțeles în mod firesc,
Parcă pe mine m-aștepta,
La patru poli, îmi amintesc;

Am dus-o-acas' ca și un fur,
Părea străină-n casa mea,
O săptămână-n șir, v-o jur,
Prin gând nu m-am atins de ea,

Însă acuma, după ani
Chiar dacă nu-s la fel de junc,
N- da-o nici pe gologani,
Nici ca pe-o cârpă s-o arunc...

iau fiori când o dezbrac,
Ușor, atâția năsturei,
O zi întregă parcă zac,
Pe piele-i simt mătasea ei,

Numai că seara, e urgie!
Și o declar nerușinat...
Atât de mult ce-mi place mie
Când stă pe mine noaptea-n pat;

Cobor din bloc la câte-o tablă
Și-ai mei vecini devin iar triști,
Le iau la marțuri, treaba-i oablă,
Când sunt cu ea-s ghinioniști!

Acuma io, mă dau și mare,
În dungi, cu guler kimono....
Cin' papuceii mei mai are
O pijama așa mișto?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Dilemă medicală

S-a întâmplat o chestie ciudată,
Cu-o fetișcană, nu cred că o știți,
Naivă, dar la trup bine dotată,
De șaișpe anișori neîmpliniți:

Cum se făcu, dintr-un motiv, adică,
Avea fetița grețuri și, ciudat,
Facuse chiar și-oleacă de burtică,
Poftind la orișice era murat,

Așa că mă-sa, fără protocol,
De panică și... nu mai zic, mister,
A dus-o pe copilă la control,
La doctorul din colț, din cartier,

Care, într-o clipită, de infantă,
Privind-o-adânc, a concluzionat:
"Fetița dumneavoastră e pregnantă,
Cam... patru luni jumate io i-am dat"...

"Pregnantă?! "– sări mă-sa – "Fiica mea,
La noi în casă n-a fost c-un bărbat!
Și nici măcar o dat', de când e ea,
Pe străzi aiurea-n noapte n-a umblat!"

"Așa e mamă, ai dreptate, zău!"
Sări și juna – "Cum s-o fi-ntâmplat,
Căci pot chiar să și jur, de când sunt eu
N-am sărutat măcar vreun bărbat!"

Confuz, sărmanul doctor, imediat
Deschise larg fereastra, s-a crucit,
Și-apoi, privind spre cer, exasperat,
Căta, parcă, ceva în infinit,

Ca dup-un ceas (fi'nd blonde, nu-i bizar!)
Îl întrebară pline de mister,
În timp ce se zgâiau și ele-afar':
-Este ceva-n neregulă pe cer?!

-Nu e nimic, doar că, așa ceva,
Ultima oară când s-a întâmplat,
La răsărit a apărut o stea,
Și-apoi, trei înțelepți pe înserat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

E ușor a scrie versuri...

V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,

Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;

Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,

Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câți la sută
vor înjura măcar,

Ori să-mi spună cel puțin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci și de venin
Că-n poem nimic n-am zis;

Iată dar c-am fost șocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:

Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Și-asta pusă-n ghilimele)

Ce aprecieri, ce stimă,
Viața-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar și o poză,

Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Musca

Nu vreau produc stupoare,
Nici s-ajung iar de poveste:
Musca, pentru mine este
Cea mai proastă zburătoare ;

N-am nimica personal
Chiar de este vreunul, frate,
Care intră și se zbate
În vreo balegă de cal,

Sau așa cum zice-o vorbă,
Precum dumneaei, în grabă,
Doar ca se afle-n treabă
Se amestecă în ciorbă,

Și apoi, privind la fapte,
pot face-o epopee (!)
Făr’ aibe vreo idee
Cade-aiurea și în lapte,

Însă treaba cea mai cea,
De consider musca bleagă,
Când mi-e lumea a’ dragă
Pică proasta-n țuica mea,

Chiar când trag un păhărel,
Nu-i scot vorbe, numa’ zic,
Cicătelea mi-e amic (?!)
trezesc, așa, cu el….

Iar acum, nu-i mare sculă,
D-aia nici n-am să vi-l spui,
Sper și io ca dumnealui
Poate-o simte pe căciulă!....

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Creangă

Amu, într-una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face mămăligă îmbrânzită și ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne-ajută și se duce la pădure, să-și aducă un car de lemne. Și ajungând el în pădure pe când se mijea de ziuă, a tăiat lemne, a încărcat carul zdravăn și l-a cetluit bine, și pân-or mai mânca boii, s-a pus să mănânce și el ceva. Și după ce a mâncat cât a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrânzită și, făcând-o boț, a zis: "Ce s-o mai duc acasă? ia s-o pun ici pe teșitura asta, că poate-a găsi-o vreo lighioaie ceva, a mânca-o și ea ș-a zice-o bodaproste". Și punând mămăliga pe teșitură, înjugă boii, zice iar un Doamne-ajută și, pe la prânzișor, pornește spre casă. Și cum a pornit el din pădure, pe loc s-a și stârnit un vifor cumplit, cu lapoviță în două, de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. Mânia lui Dumnezeu ce era afară! să nu scoți câine din casă, dar încă om! Însă dracul nu caută mai bine; la așa vreme te face pierzi răbdarea și, fără vrei, te vâră în păcat.

în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Penitenta

Am avut un mic Regret
Născut dintr-un mic Păcat;
Am găsit o cameră și ne-am încuiat
Acolo-, n aerul umed și întunecat.
" Regret mic, plângi," l-am îndemnat de multe ori,
" Păcat mic, roagă-te de Dumnezeu mori,
Iar eu voi medita-n toți anii viitori
La ceea ce-am făcut, neîncetat!"

Dar vai de planul meu pios –
Nu i-a fost dat prindă viață neam!
Întunericul s-a topit de-îndată ce
Razele lunii au trecut prin geam!
Regretul mic n-a stors lacrimi amare,
Păcatul mic a refuzat meargă la culcare –
Iar pentru-a sufletului meu salvare...
Mintea n-a acceptat intre-n ham!

Așa că n-am avut de-ales
Și-am recitit afară pe verandă
Un roman sentimental, și mi-am pus flori în păr
Să plac tipilor care trec pe stradă,
Și: " Oare de ce nu-i văd trecând, pe cei tineri cu precădere? –
Fiindcă-am fost rea," și-apoi, cu puțină de rău părere:
"Asta-i, trebuie spun regretelor la revedere
Și sămai distrez o perioadă!"

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar știți, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ține...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aș auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (știu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău că... mi-ar produce haz...

Chiar mai și sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
Să mă simt ca-n țintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizați în orișice,
Puradei mă-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
eu știu ce-i teroare,

Fi'n'că eu, în țara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' iau măcar bătaie,
Mama, frate, mă îngrozea
De-o simțeam și-n măruntaie,

M-alerga, lua și-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roșind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Și-ai să-l vezi atunci pe dracu'!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Dacă taurii nu disting culoarea roșie, atunci de ce reacționează violent la vederea acesteia? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!