Disec cuvinte
disec cuvintele pân' la sâmburele acela de lumină
neadunând nimic cu nimic
nici rămășița aceea tulburată
de pe aripi de vânt
n-a întregit vreun sens
n-a rostit vreo osândă
e doar o balansare fragilă
într-o rotație
și un întuneric aproape de ochi
nu ești sorbit de zbor
rămâi zidit în vis
înflorit în locul acela de plecare
nedefinit
cuvintele îndoite își topesc starea de căutare
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre cuvinte
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre aripi
Citate similare
N-a mai rămas
n-a mai rămas nimic
din nuanțele ce-mpodobeau lumina.
lucrurile s-au camuflat în galbenul pereților,
cuvintele s-au topit într-o rotire altfel,
în golul tot mai mare au coborât iluziile fără gravitație.
târziul umflat cu minute false
a stors lacrimi neputând să vorbească,
sunetele libere au plecat dincolo de ziduri.
am strâns neliniștea ce bântuia prin spațiu
și am clădit-o în muntele meu alb
îndurerându-mi tălpile
să nu poată găsi drumul ce duce spre tine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre munți
- poezii despre minute
- poezii despre libertate
- poezii despre gravitație
- poezii despre galben
Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici șoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi al lui, al ei.
A fost numai un murmur stins al inimii
Care ține-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Și care au un somn atâta de ușor...
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre inimă, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
El vrea
el vrea să fugă din unghiul acela
părăsit de soare.
își ia cu el tăcerea cu care și-a măsurat lacrimile,
neprihănirea violată de indiferența oamenilor,
cuvintele ude după ultima căutare
neînțelesului drum al tinereții.
catedrala cu ziduri groase
și-o gravitație înfiptă-n pământ
a întârziat la întâlnirea cu el.
visul curcubeului l-a dezlegat
pentru o secundă de lume.
pășește pe tărâmul refuzat palid, timid
cu respirația în neuitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe, poezii despre secunde, poezii despre religie sau poezii despre indiferență
Îmi dezbrac cuvintele
îmi dezbrac cuvintele de pietre și ape
ajung la tine cu litere curate
pot aprinde cu ele o utopie
în care tainele se strâng în brațe
într-o pată de lumină respirând în voie
fără apăsare
îmi visez aripile rămase la tine acasă
știu că exiști acolo dar ești în altă parte
și sunete domoale plutesc în depărtare
printre fisuri de argint neinventate
plutind în timpul de nisip
și pentru că există jos
există genunchi
loviți de alte aripi trecând în zbor
și o pană de vultur mă taie în două
o parte-s în aer
o parte-s de plumb
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre vulturi, poezii despre plumb sau poezii despre nisip
Ziua coboară
Ziua coboară-n zigzag tivită cu ploaie.
Norii se sparg cu nervii de lumină întinși pe pământ.
Cerul plouat pe dinăuntru stoarce fluturii
din apă urcându-i la suprafață
abia respirând.
În aer se punctează cărări umblate
cu tăceri de început,
unde cuvintele agățate de mâini și picioare
ridică spațiul dincolo de uitare.
Ieri și alaltăieri, fuga cuvintelor
în criză de timp au inventat o depărtare
simplă și aproape.
Pentru o clipă prelungiți într-o singură umbră,
fără frunze, eul meu s-a trezit cu luna-n ochi și crengile din urmă.
În jurul meu cuvintele au devenit nimic,
pustiul urcă pe un scripete
foșnind aerul ca un frig selenar.
În diverse forme de mișcare
spânzurată ploaia se uită pe geam.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre aer, poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre picioare
Îmi ești
sunt într-o poveste neadevărată
tu nici nu exiști,
n-ai existat vreodată.
doar freamăt venit din albastru,
ecou evadat
la trecerea mea prin galbenul toamnei,
ești goana mea după cuvintele muiate-n cerneală,
picătura de apă atunci când mi-e sete,
ești dor amestecat din albastru cu verde.
o lungă așteptare pentru ziua aceasta
când rațiunea îmi mută pământul,
o contopire între tălpile mele
iarba fugară și vânt.
apari în lumină și tulburi eternul,
ești sunet de gând zvâcnindu-mi în tâmplă,
îmi ești dorul ce doare,
îmi ești neexistând.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre minciună sau poezii despre gânduri
Din aer
din aer se adună vibrații rămase pe frunze
mâine mă voi surprinde între două lumi
cu palmele înghețate
metal pe vorbe
într-o zi peticită cu lumină oarbă
cuvintele deliberat uitate
vor aștepta să se răstoarne regulile
totul să devină aproape
cu teii căzuți peste umbrele lor
și tu cu o inimă mare ca o ploaie de lavă
obosiți de haos
locuind altfel în brațele tale
nu ne vom spune nimic
voi plonja în târziul inutil
într-o libertate
în propria mea fugă spre roșu
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre tei, poezii despre roșu sau poezii despre gheață
E o zi
e o zi spânzurată de vânt.
pe ecran știrile flămânde țipă amețind spațiul.
existența lumii e cusută-n alb și negru.
prin locuri descusute ies îngerii cu aripi de lilieci.
Iisus, e pe drumul spre moarte,
pecetluit în fiecare an în calendare.
sunt multe cruci și tancuri îndoind verticala,
chemări de pace și de război.
Iisus e băgat în icoane.
zidurile scutură dimineața și ne îmbată cu verde.
conturul tău e înfometat de lumina strânsă în palme,
de visele despletite în două jumătăți;
de ultima căutare topită de cuvintele plecate în unde,
peste locul cu umbre și ceață.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre știri, poezii despre război, poezii despre pace sau poezii despre negru
Vis alternativ
vis alternativ într-o lume cu poze
unde nimic nu mai aleargă
unde nimeni nu-mi fură lipsa
tristețea din lucruri se pierde
căderea serii rămâne mereu suspendată
roșu e mereu roșu în colțul acela de pe buze
sensibilitatea nu lasă urme
noaptea grea nu există
dragostea se ghicește din lumini
și umbre pictate din cuvinte
locul gol apare în fisura de la suprafață
unde sentimentele ies din culori
rupte din staticul inocent
și încep să umble prin lume
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre pictură, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre inocență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Praful umbrelor
mâinile mele îndrăgostite iubesc pân' la pieire,
până ce galbenul lunii vopsește aerul negru.
totul devine o noapte de frig crescând,
ca o pâine albă.
s-ar putea să fie praful umbrelor
în locul muchiilor surde și grave luate-n cercetare
pentru liniștea somnului.
sentimentele aleargă într-un scris rotund,
într-o fertilitate de neoprit,
până ce cuvintele devin lungi și sticloase
și-mi arată că lumea e altceva
și tu rămâi pe- o aripă frântă,
iar eu în pantofii de lac ai destinului.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre încălțăminte, poezii despre pâine sau poezii despre mâini
Știu undeva o planetă pe care se află un domn roșcovan, care n-a mirosit niciodată o floare. N-a privit niciodată o stea. N-a iubit pe nimeni niciodată. N-a făcut nimic altceva, niciodată, decât socoteli. Și toată ziua spunea ca și tine: "Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!" Și nu mai putea de trufie. Acela însă nu e un om, e o ciupercă!
citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre planete, citate despre iubire, citate de Antoine de Saint-Exupery despre iubire, citate despre flori sau citate de Antoine de Saint-Exupery despre flori
* * *
Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.
Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.
Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.
În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.
Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.
Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre unire, poezii despre plăcere, poezii despre noroc sau poezii despre muzică
E tot mai toamnă
E tot mai toamnă
în cuvintele păstrate printre vișini,
locul de plecare s-a destrămat
pentru o cămașă uitată în cuier.
Liniștea mea fugărită s-a scurs într-o clepsidră,
uitări sonore desprind o lumină nouă,
printre crengile copacului învelit în frunze,
noaptea e-nchisă într-o eclipsă.
Itinerarul pasager atinge sentimente încremenite
dintr-o libertate închipuită,
dincolo de hotarul silabelor,
unde timpul este reciclabil.
Toamna e o trecere spre înserare
unde rugina se-mparte pe frunze,
iar rujul rămâne mereu în calendar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine sau poezii despre ruj
Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre melancolie sau poezii despre ceas
Pe o lespede votivă
Bucurați-vă.
Cel de care v-ați bătut joc nu mai este.
Ar mai fi putut trăi
și n-a mai voit.
N-a cerut niciodată nimănui nimic.
A locuit într-o magazie
zguduită de coarnele iernii.
Călătoriile lui au fost totdeauna în vis
N-a fost niciodată în nici o țară.
Acum este Dincolo.
...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Eugen Jebeleanu despre visare, poezii despre viață, citate de Eugen Jebeleanu despre viață, poezii despre iarnă sau poezii despre batjocură
Nu se poate numi matur acela ce n-a invatat nimic de la viata.
Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre maturitate
Tăceri albe
printre cuvinte străine
reptilele urcă pe glezne
geometria își acute unghiurile drepte
biserica urcă în nori fără enoriași
imagini împrăștiate în spațiu
plutesc într-o relativă abandonare
refuz depărtarea și reinventez o așteptare
pe o curbă abisală a unei raze de lumină
răsfoiesc un interval gri
de pe orbita mea
deșertică
migrez solitar imaginar
spre glasul frunzei ce mă cheamă
prin ecouri nelimpezi
copacii nu știu nimic
doar prunul sălbatic e înflorit în tăceri albe.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trigonometrie, poezii despre singurătate, poezii despre relativitate, poezii despre prăpăstii, poezii despre nori sau poezii despre imagine
Rămășița dintr-o datorie, rămășița unui foc și rămășița de dușman cresc neîncetat; de aceea, nu trebuie îngăduită rămășița.
în Mahabharata
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre foc, citate despre dușmănie sau citate despre creștere
Albastru tulburat
într-un albastru tulburat
e tăiată calea migrației spre înalt
umerii se retrag înapoi
secundele nu mai ard
și tot se adaugă lucruri peste lucruri
într-o nestăpânită desime de timp
și tu ești o nevindecare
comprimată pân' la epuizarea
gândului aflat pe linia subțire înainte de haos
ajunge să fiu buimăceala nestrecurată în gol
într-o imensă foame de cuvinte
în spațiul fără aer
unde cuvintele mor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre moarte sau poezii despre albastru
Nimic nu mai tăcea
nimic nu mai tăcea,
din biserici psalmii urcau în cer,
pridvoarele coborau, pereții se surpau,
se tulbura spațiul cu toate turlele și pietrele adormite.
până și torsul pisicii făcute ghem era un sonor auzit.
neobosite, cuvintele sunau în urechi
scoțându-și inima afară, strigând,
copacii dădeau alarma prin frunze.
adevărul începea să capete contur,
timpul îmi coborâse în palmă
ca o pregătire pentru rațiune.
totul a început cu harul silabelor
intrând în golul acela ca o rană,
până ai devenit chip din care a răsărit ultima silabă.
tăcerea a început să vorbească
scurtând distanța până la pământ.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi sau poezii despre pisici