Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viorel Birtu Pîrăianu

Lumina

sunt trup însângerat
la răscruce de ceruri
cădeau ploi de suflet
peste neantul întunecat
eram lutul înfrigurat ce căuta adierea
în pasul amintirilor ce se scurgeau
era întuneric în lume
se stingea lumânarea în palmă
a oftat
mi-era somn și vroiam să plec
rătăcit pe ascunse cărări
scriam pagini pe cer în palpitații divine
picurau eternități pe trupul cunoașterii
eu înnodam firul din lacrimile plânse
aruncasem primăveri peste valuri
să înmugurească aripi în zori
să zbor la izvor în murmur de șoapte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorel Birtu Pîrăianu

Zburătorul

mi-e glasul urlet tăcut
stinsesem lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
eram cântec pribeag în amurg
un glas foșnind prin trecătoarele valuri
treceau ore pustii
eu căutam crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru spre El
din șoapte căzute în zăpadă
croiam cale de suflet
zbura un înger din palme murdare de gânduri
adoarmea ecoul în vatră
mi-era somnul prelung și sânge curgea
pe treptele lumii
cădeau ireal flori siderale
purtam urmele vieții în mine
ca un surâs în pântecul zilei
mă atingea întunericul
căutam chipul tău
plămădit în prima zidire
la final muream eu
în zbor frânt peste ape
zburător cu aripi de ceară
în cer,
se aprindea focul tăcerii a rugă
veghind devenirea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Iarna

m-am întors pe țărm într-o iarnă
cerurile erau uscate și reci

ploua în jur și era frig în lume
ploua a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o slovă

era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în doi

veșnic rătăcit pe drumul meu
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate

azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în noapte

din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos

pe scoarța lumii scriam povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând

era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Printre fulgi de zăpadă

m-am întors pe țărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur și era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veșnic rătăcit pe drum
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate
azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarța lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Umbre

șoapte necunoscute se izbeau de pereți
în labirintul cunoașterii
la răscruce de gânduri
umbre pășeau printre coloane atemporale
așteptând reîntoarea
cumplită stare
să plec, fug
cădeau pescăruși pe țărmuri de mare
în curcubeul luminii
fulgere albe peste oceanul de întrebări
în nemărginirea cuvântului la focul creației
necunoscut între voi
ciopleam neantul
spărgând obloanele lumii
aici nu mă aștepta nimeni
cărările curgeau în timpul rămas
pășeam dintr-o umbră în altă umbră
poate nu mă voi mai întoarce aici
mă ardeau depărtările
în zori, din palme se scurgea cenușa stinsă
sub picăturile crude de rouă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Între pleoape

eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
pășeam pribeag printre veacuri
topit în uitări deșarte
eram fila închisă într-o viață
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopții
cenușa mângâiată de ploaie
lumina a rămas tăcută între pleoape
se scurgeau tăceri pe cărări
purtate de vânt pe aripi frânte
ardeau lumânări în taina depărtării
ce lungă era distanța între ziduri
adiau umbre pe trupul de piatră
cuvintele zăceau închise'n tenebrele lumii
eu scriam cu lacrima
despre spini, despre iubire
căutând în suflet surâsul luminii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Zborul

mi-e glasul urlet tăcut
am stins lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
sunt cântec în amurg
un glas foșnind în trecătoarele valuri
trec ore pustii
caut crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru către El
din șoapte căzute în zăpadă
croiesc calea
din palme zboară un înger
adoarme ecoul în palmă
mi-e somnul prelung și sângele curge
mai cad ireal flori siderale
port urmele vieții în mine
ca un surâs în pântecul zilei
mă atinge întunericul
căuta chipul tău
plămădit în prima zidire
la final mor și eu
în zbor frânt
zburător cu aripi de ceară
în cer, se aprinde focul tăcerii în rugă
veghind devenirea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Printre spini

ochii mei cădeau obosiți
eram ploaia ce spala cuvântul
mă ajungeau din urmă ultimii mei pași
fugise și ziua, noapte nu era
se uscau pe cer stropi efemeri
muream câte unul în iadul rămas
mai cădea o frunză în lumea de apoi
eu plângeam în poartă
ușa era închisă, poartă nu era
eu nu aveam chei
mă loveam de frunze, mă înțepam în spini
licărea un vis, rătăcit în lume, răstignit pe un gând
mai scriam pe o coală cu degete rupte, de vremuri trecute
se stingea o lume în flăcări arzând
în iadul primar a rămas o scară și un ultim rând
părăseam o lume, mă întorceam apoi
ploua iar în țara, oamenilor goi
era noaptea aceea când călcam pe flori
pe pământ o cruce
viața trece-trece, o lume se duce
se ciocneau în zbor fluturii din flori
stingeam țigara, lângă masa goală
crucifixul strigă, lumânarea arde
întru într-o lume cu fluturii morți
mă întorc acasă
tata mă așteapta în prag
surâsul morții pe buze curgea la cel drag
mai arde un gând, lângă cel plecat
ascund un trup între patru porți
umblam pe cărări, căutând o stea
spitalul zăcea iar în dreapta mea
în stânga purtam o cruce pentru cel uitat
mă dureau spinii și cuiul plângea
pe masă ardea un fluture în gândul rămas

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultimul gând

ochii mei cădeau obosiți
pe ciuturi de lem
eram ploaia ce spala gândul rămas
mă ajungeau din urmă ultimii mei pași
fugise și ziua
se uscau pe cer stropi efemeri
muream câte unul în iadul rămas
ajungea o frunză în lumea de apoi
eu plângeam în palmă
ușa iar închisă, nimeni în poartă
iar nu aveam chei
mă loveam de frunze
licărea un vis
rătăceam în lume
răstignit pe un gând
mai scriam pe o coală cu degete rupte, de vise trecute
căutam o scară
se stingea o lume în flăcări arzând
în iadul primar a rămas o scară și un ultim gând
părăseam o lume, mă întorceam apoi
ploua iar în țara, oamenilor goi
era noaptea aceea când călcam pe flori
pe pământ o cruce
viața trece-trece, o lume se duce
se ciocneau în zbor fluturii din flori
stingeam țigara, lângă masa goală
crucifixul strigă, lumânarea arde
întru într-o lume cu fluturii morți
mă întorc acasă
tata mă așteaptă iar în pragul porții
surâsul morții pe buze curgea
mai arde un gând, lângă cel plecat
ascund un trup între patru porți
umblam pe cărări, căutând o stea
spitalul zăcea iar în dreapta mea
în stânga purtam o cruce pentru cel plecat
mă dureau spinii din suflet și cuiul plângea
pe masă ardea un fluture în gândul rămas

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ușa

era târziu și era toamnă, doamnă
se strecurau în palmă tainice regrete
eu rătăceam prin clipe desuete
atingeam noaptea cu degetele în țipătul furtunii
pe ultimul țărm, răsturnat între gânduri
eram omul ce cântă la chitară
eram chitara ce sparge un zid
eram flacăra ce se stinge pe țărâm ostenit
eram forma ce caută disperată un om
sunt tăcerea ce vine
în care eu plec
ochii mei au zărit izbăvirea
mai trece și timpul curent
eu plec femeie în neliniștea serii
uneori împleam cununi de păpădie, pentru tine
cine știe, ce a fost fie...
zilele se scurgeau spasmodic în mine
noaptea zburam peste ziduri
nu simțeam nici foamea, nici durerea
hoinar în noapte
printre șoapte, prin păcate
îmi era fruntea rece și grea
căutam un trup să mă reazem
ochiul caută un ochi
buzele se pierdeau
rătăcind pe un sân dezvelit
era gând, era vis, trăit, împlinit
desculț pășeam pe drumul cotit
în urmă a rămas o ușă deschisă..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ochii fecioarei

întuneric stelar,
era frig și era iarnă
mai trecea un stol
cuibul lumii astăzi este gol
căutam o ploaie la fereastra ta
ningea cu fulgi mari pe cărări de dor
te așteptam la steaua polară
sărutam femeia, cu buzele arse
se deschidea o poartă
ochi de fecioară în poartă
ne întâlneam goi pe țărmul de flori
scriam pe cearceafuri rupte dintr-un vis
surâdeai în noapte, era vară în noi
ne aruncam în valuri, în chemări de doi
adormeai în mine, ploua peste noi
eram doi, mereu amândoi
strângeam în brațe femeia, în acorduri de ploi
erau fierbinți ore, căutam sărutul
mă chemai în ploaie
eu curgeam șiroaie pe pletele tale
răsucite în vânt
deschideam o noapte cu iubirea pură
cădeau frunze în parc
strângeam de mână o fată, pe aleile din noi
pe masa stelară
o cafea fierbinte și o noapte în doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Tic-tac, tic-tac

era la început
se scurgeau stoluri de păsări
peste pleoape obosite
se scutura timpul rămas printre crengi
am prins în palme clipa
urmele au rămas la temelia lumii
pe drum treceau oameni, pe rând
pe buze cuvintele șterse
suspina și vântul prin colburi
așterneam gânduri pe scoarța copacilor despuiați
fânul cădea sub coasa gândirii
era miros crud de iarbă
scriam pe diagonala inimii
uneori dormeam în subsolul materiei
cerul își aruncase poverile pe tâmple
rătăcit era sufletul meu
eram eternul pribeag pe un ciob de speranță
era târziu și porțile se închideau în gând
vâsleam printre torente
mă întorceam înapoi pășind printre secole frânte
din larg veneau valuri
spargă lumina în pulberi de gânduri
eram viu între timpuri uscate
în zori, ecoul a țipat
și am fugit înăuntru
la poartă a rămas o inimă, atât

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultima chemare

noaptea țeseam lumina
între căderi de pleoape
vindec rănile din suflet
păsări de foc se smulg din valuri
mă întorc pe țărm și iarăși plec
eram o pasăre în noapte
și cântul era șoaptă
dansam prin constelații în cercul lumii solitar
amăgitor, învăluit în ceață
mă mistuiam în tragic dor
curgeam
un foc de aripi
peste mare
mai deșiram povești
la fusul din odaie, la soba unui suflet
despre ultimul cocor în noapte
mereu mă întreb
sunt doar o întrebare
sau stea însetată pe un țărm
se scurge cerul în adâncuri
și pasul meu aprinde alte stele
pe bolta lumii încă o dată
în zori mi-a înflorit privirea
visam ating nemărginirea, învăluit în ape
iar la sfârșit aprind cenușa
tot căutând în lunga zare
un om, un gând, într-o chemare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Raza de soare

sunt trubadurul lumii
în mâini o chitară, în suflet o rană
mă apropii de tine
dispare și timpul rămas
mă nărui în gânduri
pe piscuri, în ceață
se aprinde privirea
o clipă, pe raze de soare
cuvântul a tăcut
în cer pulsează un foc necunoscut
pe umeri mantie de flori
culese de pe câmpuri, în zori
în ochii tăi adânci se scurgeau zările senine
un dans înalt în ceruri
tu și eu
doi fulgi ușori și visători
un zbor fără spațiu
dispare și timpul rătăcit într-o privire
femeie, lacrima iubirii
umbre pe cer în tainic mister
se aprinde iubirea
o clipă
pe o rază de soare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Dincolo de zare

pășeam sub strașina cerului
degetele gânditoare peste lacrimile lumii
așezând cuvântul din humă
pe crucea de zări
fluierul suna trist la ceas de uitare
dansam peste pietre încinse
căutând pasul într-o îmbrățișare
în zori am pășit în biserici de suflet
ștergând dureri la intrare
plouase mult peste culmi de tăcere
pana aluneca peste raze sfâșiate
durerea creștea, tot creștea
în valurile orizontului
udând țărâna străbună
din lut ciopleam clepsidre de suflet
în eternul cânt peste ape
purtam în ochi doruri despletite
cu rădăcinile înfipte în humă
zidind altare din petale de zări

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Un vis

pe cer plâng stele înnodate
de gânduri, păcate, de toate
valuri agață coliere de alge
de pașii rătăciți pe un țărm
pe valuri o plută plutește uitată
în larg, o stâncă
cu pleoapele udate de gânduri
aștern vise în noaptea înstelată
printre norii din suflet
de o viață mă răsucesc între ani
suspendat în gol
întind aripi să zbor
cad tăcut în mare, în zori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Într-o zi

foșnesc aripi de ceară într-o toamnă târzie
se scutură gânduri pe aleile vieții
caut zorile între oglinzi parale
cuvântul a obosit în căderi
străin călător în despletiri de șoapte
corăbii se scurg în miraj trist peste ape
legasem veșnicia cu o sfoară de tărm
mi-era sufletul rană și visul destin
pasul mă așteaptă, mă poartă
timpul sapă arabescuri pe nisipul stelar
strigătul singurătății mă doare
sunt umbră ce plutește pe ape
amurgul abia merge
cad fluturi obosiți sub steaua polară
trupul se strânge, pelerin al nopții, timpul măsoară
în zori a înflorit un ghiocel, în zare
sămânță rară, e o floare
adorm în noapte între petale de crin
în zori, dezbrac somnul
învelind trupul gol cu raza de soare
va veni aici, o zi fierbinte
se vor coace cireșii în mai
rămâne flacăra ce mângâie trupul
femeie, mirifică vrajă și dulce otravă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Dincolo de zări

sunt lacrima unui suflet
ce arde pe crengile vieții
o lume trecătoare și rece
închistată în propria neputință
ne-am pierdut pe drum, suflete dezarticulate
în așteptări inutile
cer obosit, gonit de nori
întuneric răsfrânt peste noi
asta nu e lumea mea
în zori voi pleca dincolo de zări
pe țărmul vieții valurii plâng

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Rădăcini

vara se scutura de anotimpuri
cădea și toamna pe pământ
amurgul se topea în asfințit
cădeau și frunze sterpe pe alei
susurau pietre în cursul nefiresc al zărilor închise
clădeam tăceri și se scurgeau clepsidre în noapte
spre roua florilor în zori
dansau în palma mea și ape tumultoase
cântau tristeți în asfințit
le mângâiam cu razele din suflet
umil poet între poeți
mă rătăceam în viscolul din suflet
eu căutam sub mâna Ta doar primăveri
mă deschid spre-o nouă înfățișare
scriu pe țărm cuvinte cu miros de trandafiri
apropie-Te, Doamne, Dă-mi lumina
cu un sărut pe fruntea lumii
eu am rămas înfig doar rădăcini
în zorii noii primăveri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Zbor

zbor inocent peste zare
tăcere
pe țărm de mare
țipăt în zori
acolo
dincolo de mări
unind două clipe strivite
am găsit o lume
împletind orizonturi
am deschis ochii
în față, viața

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

* * *

am învățat șă îmbrățișez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook