Raza de soare
sunt trubadurul lumii
în mâini o chitară, în suflet o rană
mă apropii de tine
dispare și timpul rămas
mă nărui în gânduri
pe piscuri, în ceață
se aprinde privirea
o clipă, pe raze de soare
cuvântul a tăcut
în cer pulsează un foc necunoscut
pe umeri mantie de flori
culese de pe câmpuri, în zori
în ochii tăi adânci se scurgeau zările senine
un dans înalt în ceruri
tu și eu
doi fulgi ușori și visători
un zbor fără spațiu
dispare și timpul rătăcit într-o privire
femeie, lacrima iubirii
umbre pe cer în tainic mister
se aprinde iubirea
o clipă
pe o rază de soare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În zori
aici și timpul a murit
înjunghiat
tăcut, necunoscut
cărările mă alungă
spre alte lumi, spre alte dăți
pulsează în mine un foc necunoscut
pășesc peste ape
sub steaua ultimului ceas
fășnesc gânduri în tragice amurguri
aici și clipa sângerează
cuvântul a rămas pe buze uscate
mă cheamă un glas
himerice lumi
mă arde retina sub țipătul luminii
noaptea dansez în ploaie cu strigoii
sub lacrima nufărului alb
uitat între pleoape
în zori, urc să cioplesc
fântâni de rouă în cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre tragedie, poezii despre strigoi, poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre nuferi
Bulgăre de lumină
pe țărm un pescăruș
singur cu marea
păsesc către el
sunt drumețul cu chipul de ceară
rănit între spini
cu fiecare pas
trecut, rămas
mă apropii de cer
mă rog, mă închin
lucesc între spini
stropi cruzi de lumină
ochii senini
a cui este vina
joc de umbre pe cer
pe umeri mantie cu crini
obosit mă așez între ani
mă închin în taina primei lumini
curgeam prin viață tăcut
în urmă fecioare
născute din mare
pășeau spre soare apune
printre valuri și spume
apune și timpul rămas
astăzi iubesc și beau orizontul cu sete
la final se naște un prunc
aici, lângă mare
surâde candid devenirii
în ochii lui cruzi răsar bulgări de lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre sfârșit sau poezii despre prezent
Umbra
ai plecat femeie să cânți în corul de îngeri
drumurile sunt astăzi pustii
nu e lună pe cer, nu e soare
cuvântul plânge pe drumuri târzii
e întuneric, în mine, în jur
de unde vin și unde curg înspumate ape
mai trec în zbor râzleț
șir lung de gânduri amputate
cuvintele au dispărut pe rând
cui azi să cânt balade într-o noapte
frumoasa mea cu ochi fierbinți
tu ai plecat în cor de șoapte
locuiesc cu mine, cu timpul și durerea
cad umbre adânci și mă plâng
mă așteaptă nesfârșitul
eu am rămas aici, să cânt la lăută, sfârșitul
o barcă alunecă agonic pe ape
în dansul înserării peste pleoape
cresc imagini himeric pe cer
ce să cer, ce să sper
aș pleca, dar cum să zbor
cu aripi arse de-al meu dor
mi-e sufletul zbucium etern
și durerea mi-e soartă
legat de țărm
nu plâng, nu gem și nu blestem
sunt doar o umbră sau o rană
prin care mă încheg în apă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre cuvinte, poezii despre apă, poezii despre întuneric sau poezii despre îngeri
Zborul
mă apasă cuvântul și timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foșnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se așterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăț nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriți
sub cerul descătușat de gânduri
sunt mugure de țărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste țărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieții în neguri străbune
sunt trup din sângele mării
lunecând în lumini
prin văluri de ceață
rătăcit în abisul cunoașterii
iau cu mine raza de soare
în zbor etern peste ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre învățătură sau poezii despre zile
Cuvântul
demult, în vremuri vechi
clădeam tăceri
în umbra ramurilor goale
din frunze scriam mărturisiri
pe trupuri dezgolite de copaci
sunt gând, sunt pasăre în zbor
pășesc printre cuvinte aruncate
și glasul urcă, urcă către El
în trupul meu de lut
făcut-am legământ
să scriu, să scriu mereu cuvântul Tău
pe puntea către cer
mă apropii cu iubire
pe buze însângerate port cuvântul
și din al Tău cer pogori în lume, iubirea
iubirea e azurul nemuririi, e sângele de foc și timpul este'i trupul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre păsări, poezii despre lut sau poezii despre gânduri
Într-o zi
tic-tac, tic-tac
ceasul s-a poticnit într-un ciob
s-a oprit, apoi a tăcut
am țipat atunci la porțile timpului ucis într-o noapte
nimeni nu m-a auzit
uneori mă regăseam între buze ascunse în primăveri
atingeri din trecut, pe unde am trecut odată, poate niciodată
o adiere îți mângâia paloarea unui surâs
foșneau frunze uscate în toamne uitate
eram scoică risipită în nisip milenar
un suflet pierdut într-un psalm
căutam un strop de mare, în zare
mereu mă întrebam, mai era marea o mare
alteori desenam pescăruși pe asfalt, mă priveai
renășteai în zori din mare, în cântecul tragic al valurilor
la ceasuri târzii îmbrăcate în șoapte
se frânge amurgul, cuvintele au început să mai moară
tăcerile mă apasă, eu zac în negura lumii, printre lacrimi, păcate
uneori ascult tăcerea în noapte, mă doare
pic-pic, apoi nimic
e ceară în suflet, sunt suflet de ceară în bezna milenară
un suflet sfâșiat, trecător pe drum la ore târzii
mă zbat și mă tem
pe frunzele reci se scutură amintiri, se scutură și timpul rămas
clepsidra lumii e spartă
rătăcit în valuri târzii, te caut în noapte, străină sau cine oi fi
stingher călător printre șoapte, sunt frântură de vis din timpul ucis
de rămas nu a rămas nimeni
amurguri de ceară se aștern peste pleoape
plâng stele pe cer, mă ceartă, mă cheamă
și totuși doar pe tine te așteaptă
femeie a nopții, femeie în noapte
plouă prelung și mi-e frig
plouă și timpul spală gânduri în piatră
fiorul nopții uitată, în noaptea existenței noastre
ploile se întorc în privire, e toamnă în mine, în lume, în toate
femeie, suflet scăldat în lacrimi culese din rouă
sunt umbră în penumbra lumii în timpul uitat între pleoape
visul mi-a furat trecutul, dar unde-i prezentul
timpul s-a unuit cu marea, descarcă ochi din cer, într-o noapte
așa mă regăsesc despuiat de primăveri în fiecare vară ce-a rămas
dar ce-a rămas astăzi din lume
unori desenez cai liberi pe scoarța copacilor, să aud în zori, tropotul lor
în zare cresc rădăcini
ancorez uneori, sunt suflet pe mare
se sparge un val într-o scoică în timp ireal
cuvântul meu e sărut, al unui străin ce a iubit odată, o fată
de voi veni la răsărit de gânduri, într-o zi oarecare
să smulg de pe umeri trecutul
să știi că am venit dintr-o eră ratată pe un tărâm de umbre
sub tălpi freamătă iubirea
uneori conturez universul cu un surâs
mă reîntorc în zori să aprind candele în altare de suflet
să mă aștepți femeie în poartă
azi, am venit, am venit acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre trecut sau poezii despre toamnă
Îngerul iubirii
femeie, îngerul iubirii
te scalzi în bolți cerești
și roua zorilor îți mângâie în zori obrajii
mă ard cuvintele tale
și țip în noapte dorul meu
te caut printre lacrimi și suspine
și te găsesc în lacrima din noi
te voi învăța femeie într-o noapte
sărutul
ce odată într-o gară ne-a unit pe noi
sunt rug aprins în zorii zilei noi
în ochii tăi se oglindește marea
pășesc pe drumul dintre doi
doi tineri visători și goi ce au visat odată
azi mângâi lacrima ce curge și plânge
o alint cu un sărut
caut un suflet, să îți dăruiesc o mare
dau de pământ cu legi, cu toate, cu păcate
lasă poarta iar deschisă
să pătrund la noapte în gând
să sărut un trup, o floare
femeie, demon, înger, pe pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre tinerețe
În ochii tăi când am privit
În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălțat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci și cenușii
S-au spart și s-au făcut fâșii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.
În ochii tăi când am privit
Spațiul și timpul au pierit
Și într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Și simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.
poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Anotimpurile iubirii
iubește-mă femeie în noapte
în noaptea cu căderi de șoapte
e timpul sărutului în țipătul vântului
sărutul, mângâierea sufletului
sufletul, taina nestinsă a gândului
gândul, lacrima universului
revărsat pe corzi de violă
cântă pe tărâmuri de tainic fior
femeie, senzuală, te înfășori
în culori, în flori
flori de liliac, primăvara
primăvara sufletului și lacrima crudă a sărutului
trandafiri, în veri aprinse
de nimeni cuprinse, nestinse
de iubiri pătimașe,
adânc, prelung, în trupul dorului
anemone în toamne târzii
pe unde treci, pe unde vii
flori de gheață
cristale pure de iubire
pe trupuri de jad, ce ard
să stingă, să stingă dogoarea iubirii
alerg pe câmpuri cu flori
aleg, culeg
un vis, un gând, o femeie
o prind, o culeg
te port pe brațe vrăjite de amor
plecăm în zbor
un zbor etern
pe țărmuri de dor
căutând împreună infinitul iubirii
iubește-mă femeie în noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre vânt
Ancora sufletului
apasă gânduri pe umeri
atârnă veghea pe gene
în labirintul gândului nespus
picură ceară din neguri uitate
susură amintiri din amintirile moarte
eu scriu pe coji roase de arțar cuvinte
le așez tăcute pe aripi rupte între coperțile timpului
ochii aprind stele
căutând pietre pe fundul mărilor
ei, un demiurg, tăcut...
un fir de iarbă
a rămas agățat într-un zbor
țipăt ascuns într-un crin
se aprind aripi de humă
urcând către piscuri străine
cu făclii de amurg în privire
nisipul s-a revărsat din clepsidră
în mână a rămas fir de lut astupând sângele pierdut
pulsează timpul în artere
ceasornicul a stat
catargul agătat de nori printre stele
ancora s-a rostogolit în nisip
urlă zadarnic steagul căzut
eu scriu un vers pe matca timpului pierdut
mă ridic pe vârfuri de gânduri
netezind tăcerea din adâncuri
orologiul a încremenit
plouă cu flori în abisul privirii
cuvântul meu, un strigăt în apus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre amintiri sau poezii despre versuri
Sărutul
tăcerea asta mă înfioară
mai port în gând povara ultimului veac
nu mai foșnesc pădurile de fag
sălciile au apus pe mal în sus
am sărutat femeia și am trăit o viață printre zei
azi am plecat, puțin câte puțin spre al tărâm
lăsând în urmă zările și marea
ardeam și nu puteam uita în veci iubirea
se oglindesc în ape repezi gânduri
pe coji decojite de suflet
adie lin în suflet tainice viori
se aștern flori albe în cerdac
mi-e sufletul de viscol plin
mă cheamă timpul să mă odihnesc în pace
să ascult viorile cântând în cer
mai țipă timpul prin amintiri globale
viața a adormit lângă un șanț
mai trec hoinar pe acest meleag
tot rătăcind printre crengi despuiate de speranță
lovindu-mă la fiecare pas de timpul rămas
sunt doar un vânt pribeag ce a pierit demult în vânt
ce întinsă este nesfârșirea
adun în privire albul polar
strângând la piept arborii goi
să sting șuvoiul de gânduri ce curge
mai rătăcesc desculț de gânduri prin zăpadă
mângâi coapsele copacilor uitate goale între ape
se frâng și zările în mare
mai cerne cerul stele în ochii tăi
sărută-mă femeie în astă noapte
să bem cupa iubirii în altar
sărută femeie buzele flămânde
în taina mâinilor împletite într-o poveste de amor
în zori voi culege albi trandafiri
să îi așez ușor pe sânii tăi
haotică e viața asta
se frânge mugind sălbatic între stânci
trecut-au ani, azi stau, mă întreb
eu cine sunt, decât un străin ce a iubit odată, o fată minunată
strig nebun, mai strig pe țărm
sărută-mă femeie pentru ultima dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre vioară sau poezii despre femei
Lacrima, icoana iubirii
într-o zi
știu, știu vei pleca
ducând cu tine lacrima și dorul
și o bucată ruptă dintr-un suflet
ce a crezut odată
doi înseamnă noi
azi caut durerea să-mi mângâie trupul
rănit de întrebări, pășesc agonic prin spini
tristețea curge din lacrimi amare
cuvântul, odată altar
trist și întunecat se ridică la cer
icoană, e lacrima noastră
pe cer, coloană infinită de lacrimi
se zbate în drum milenar
cuvântul nostru a rămas uitat între astre
rug e durea ultimului gând
ce pot să-ți dau pe lacrima durerii
la schimb nu am
decât un trup, un suflet și un gând
imaginar și ireal
pentru un înger căzut pe pământ
atât mai am pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre icoane, poezii despre durere sau poezii despre schimbare
Punct final
mă apropii de tine, omenire
pasul e greu, cuvântul arde tăcut
cireșul doarme în vie
printre struguri uscați pe un rând
ninge în casă, ninge în mine
un final cunoscut și confuz
pe cer cresc stele
răsărite în noapte din gânduri
strivite sub pași într-o zi
tac între gânduri
mă doare, mă strânge adânc
lațul legat de polul de sus
cuvântul atârnă în vrie
străin printre voi, străin pe pământ
mai desfac câte o sticlă
pe o masă de gânduri
paharul e spart
mă înțep în cioburi de timp și mă strig
mai sunt, unde sunt, cine sunt...
oaspeții plecaseră
gândul e gol, altarul absent
cuvântul e mut pe buzele arse
mă apropii de viață agale
și jalea răsună sub pași de pământ
timpul plecase, departe
lăsând omenirea să piară în doi
cădeam, muream în cetate
departe de viață, departe de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri sau poezii despre somn
Steaua
cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuțitul mă doare și plâng
uneori pășesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
mă cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume și frig
mă apropii de mine
mi-e teamă și fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aș pleca de aici, aș pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viață
mi-e sete de cer
mă cufund între ape, a așteptare
diminețile zidesc fântâni de rouă în cer
privirea spală nuferi albi în lac de cleștar
coboară stele în fântâni
cuvintele s-au stins tăcute în lut
pe cer a mai rămas o întrebare
sau poate o stea însângerată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă
Clipa
tăcerea a strigat
sub gânduri retezate
căzute pe trupul gol al unei clipe
o filă scursă dintr-un calendar în fiorul creației
un chip, un trup, un om, într-o privire
veghea s-a frânt și a curs în tăcere
clipoceau alte tăceri prin unghere
eram o clipă uitată într-o îmbrățișare
între furtuni și cerul din ape
se scurgeau corăbii în priviri
căutând limanul creației
treceau anii în goană fără o clipă zăbavă
nu știam unde voi ancora
eram doar o clipă în palma Ta
o lacrimă de ceară scursă pe țărmul iubirii
căutând aroma crudă a firii în dansul final al regăsirii
lăsam în urmă tainice clepsidre
în bucuria pură a zborului peste apele sufletului
mai aproape de cer
în lumina strigării
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
fulgi albi, fulgi pufoși atârnă de nori
e iarnă, e frig și e ger
timpul iar grăbește, vremuri se mai frâng
plutesc pe o barcă, eu, o femeie, un gând
pe buze cerni stele
fuge iubirea pe valuri haihui
undeva, pe țărm, un oftat
mă opresc, tu surâzi
un sărut, un nou început
ce frumoasă ești
albă, inocentă și pură
vâlvătaia privirii, e sânge, e foc, e șuvoi
mângâi coapse unduite pe ape
rătăcit în intensitatea curburii
cântă vântul, zboară pescăruși peste zare
sărută-mă femeie în mare
valuri te prind, te cuprind
și te strâng în brațe de foc
offf, în viața asta fără de noroc
freamătă vântul în valuri
vreau buze, vreau trupul, vrea timpul să curgă între noi
să adormim apoi în tainicul drum
hai cântă femeie, o dată, îți cer
să fii a mea în astă noapte, mai cer
femeie, duioasă făptură, înger în cer
să împletim din măinii o scară spre cer
hai vino iubito, hai vino lumină
ochii să îi sorb în zorii noi primăveri
să te iubesc în viscolul din noi
mai ninge femeie, ne ninge pe noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre început sau poezii despre viscol
* * *
ploua în cer și era frig
în tine, în noi
se scurgeau tăceri printre mâini obosite
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini
Sărutul
se închide apusul de soare
oră neliniștită, tăcută
plutește un timp peste ape
iarba se frânge sub pasul rămas
în mâini dansează un suflet
ce dulce'i clipa în care dormi
liniștită, goală în soare
pe covorul de iarbă, verde-crud
așternutul dorului în lacrima cerului
suspină un gând între pleoape
în zori, suavă, albă și pură
te apropii de mine cu teamă
în iarba te aștept
mâinile dansează în ploaie
un dans împletit, a visare
se scutură stropii de ploaie
pe sânii dezgoliți, pe trupul fierbinte, pe pleoape uscate
mlădie în vânt, sclipeai în lumină
buzele tale închise
se aprindeau sub sărutul primar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans sau poezii despre sâni
Printre ramurile sufletului
rătăcit și stingher într-o lume străină
între vene obturate și spasmele lumii
sub pietrele timpului și lacrima cuvântului nerostit
între speranțe reci, atât de seci
te caut între mare și cer
tu ești departe, eu aici
priviri, speranțe, uitate toate
tăcerea astăzi ne desparte
un cuvânt ce curge, nu ajunge să astupe rana din suflet
ce lungă este depărtarea dintre noi
doi tineri nebuni
ascunși sub țipătul gândului și pana cocorului
eu scriu, tu scrii
cuvântul ne desparte
rătăcim apoi între polii iubirii
iubirile curg, iubirile pier
fără trecut, fără viitor
ușor-ușor
ce trist tango în doi, dar fără noi
în ochi lumină străină
urlă tăcerea pașilor pierduți, țipă durerea
ce tristă este șoapta ultimului sărut
se scurge azi în abisul ireal
tu unde ești, mai ești, eu cine sunt
am întins privirea în zare
căutând adevărul, lumina și viața, în ochii tăi...
pe pajiștile pârjolite ale sufletului
în amurgul zilei și cântecul vântului
visam o clipă de iubire
pe verdele crud al ierbii cosite în ajun
făceam culcuș de flori
să te iubesc cu patimă în zori
focul privirii m-a cuprins, m-a atins
am ars în lanul de secară
gândul, pas cu pas, să vină
să stingă văpaia din suflet
pe trecătoarele poteci,
pe unde uneori mai vii, mai treci
un drum împletit, un drum în doi
printre ramuri despletite de dor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi
Pașii iubirii
pășesc către cer
stele pe ramuri de suflet
timpul răsuflă prin ani
în poeni, parfum de liliac
în larg o mare nebună
valuri se sparg, eu biet catarg
tremurătoare beție
răsuflă pământul, trăiește, vorbește
în palme petale deschise
de flori și iubire
parfum de roze, tuberoze
tremură în zare curcubeul
curg raze împletite
în grădina cerului aripi mi-au crecut
să vin, să vin în zbor la tine
îngeri în alb împart crengi de iubire
mi-e trupul o stea și ard în flăcări
din lacrimi beau foc
sus, în cer, o cabană de flori
cineva mă iubește
ce-mi pasă
că mâine vine moartea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre viitor