scheletice mâini
descărnate de frunze
ţin luna
în palme
prin nopţi îngheţate

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

s-au spart
copacii-n cioburi
de vară stinsă-n frunze
vitralii sfărâmate
prin turlele pădurii.

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin nopţi tăcute

Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.

Lumea senină,
Luna cea plină
Şi marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng şi cânt.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Două coji de lumină
Căzute pe patul de lut,
Sub blana iernii, hermină.
Unite într-un sărut.

Două iubiri, palmă în palmă,
Adorm sub zàpezi troienite.
În scoica strivită de iarnă
Trăiesc două frunze, lipite.

N-au frică de vântul din lume,
Visează sub coama de-omăt,
Iubire rodită-ntre palme
Şi arsă cu suflet cu tot.

Dorinţe nebune trăite
Se sparg într-o iarnă fecundă,
Sunt coji de lumină-mplinite,
Din frunze iubire rotundă.

poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am chemat luna
să-mi citescă în palme
cursul vieţii mele
şi am rămas
cu silaba adusă ca o şoaptă în mâini.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ţin în palme...

1. Doamne, ţin în palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.

2. Şi aud în noapte
cocoşul cum cântă
şi eu fug departe
ca să nu mă simtă.

3. Vreau ca într-un vaier
să-ţi cânt o cântare,
dar îţi iau din aer
cu-a mea răsuflare.

4. Crucea să-Ţi ajut,
să-Ţi mai iau din chin,
s-o duc aş fi vrut,
dar de ea ma ţin.

5. Doamne, ţin in palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubito, e seară!
îţi întind mîna mea în palme
îţi ţin luna în ochi
te privesc!
o stea de copil fuge spre tine cu o rază albastra
hai să fugim
nimic nu-i departe
apă şi focul sa le ţinem în mâini
tine făclia aprinsă
e noapte pe nume ne strica pasarea porumbaca la pene că argintul
mai stai cu mine
totul aleargă
vocea ta că un vis în pădure
iarba e verde
In glasul de toacă, în strigăt şi în murmur.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletice umbre

Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Şi lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-şi cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Şi totuşi, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecţiilor dureroase
Şi nu se mai feresc,
De complita moarte, ce uşor soseşte....
Şi prin ceaţa nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Şi plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...

poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului Ion Ursu

Ieri, nevasta-ţi mi s-a plâns
Că eşti lacom vere:
"Dumnezeule, ce urs!
Mi-a mâncat... luna de miere!"

epigramă de Marin Sorescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna aprig edegar

Ca-ntâiul om, aşadar,
Cu mâini tremurânde,
Luna aprig edecar
Vreau s-o prind în unde,

Unde, luna- ban de aur-
În adâncuri saltă,
Albei nopţi fiindu-i faur,
Iar iubirii haltă...

Printre iluzii deşarte
Mă pierd trăgând la edec
Şi-ochiul lunii mă desparte...
De posibilul înec!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

botul rece înfioară
roua strânsă-n palma nopţii
prin ferecătura bolţii
luna-mi pare căprioară
ce-nvia din poezia
unui suflet de copil
furişându-se tiptil
mi-a stârnit melancolia
hăituită de priviri
şi de dor de cei de-acasă
plânge dup-un nor sfioasă
picurându-mi amintiri.

poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe nopţi

Multe nopţi am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopţi iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi şi amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aştept demult să-mi iei
Doruri şi tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.

Multe nopţi am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopţi ne-am căutat.
Tot pe noi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

din cimitirul satului
mă ascund
în veşnicie
prin cruce rămăn semnul
c-am fost.

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

maestrul s-a dus -
peste coala uitată
frunze de castan
luna plină la zenit
pare mai palidă

tanka de Ion Marinescu din revista "Haiku" (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima timpului
deşert de secunde
amintiri desculţe
desenează poteci
prin praful orelor zdrobite

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei

zeiţe, trupuri de aur,
voi aprindeţi sideful şi lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă şi dor
trecând prin nopţile mele.
insomnaticile mele nopţi
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi şi muzici,
cu voi topazul
e vis.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cu trupul meu pumnal
m-arunc să-njunghii marea
prin răni
să-i curgă alge
din venele deschise

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era târziu

Era târziu şi erau departe
cu perdea deasă de noapte,
luna prin nori se ascundea
şi ei prin somn se aşteptau.
Era târziu şi erau departe,
cu mâini sfioase se atingeau
şi ochi duioşi ei se visau,
cu luna ce se aprinde
în noaptea de catifea.
Era târziu... şi erau departe.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul

Toamnă –
lumini
arome
amintiri...

Alaiuri de nopţi tot mai multe
ies din ascunsele cotloane
acoperind zilele
şi visele mele din pădurile sihastre
peste care
de mult se aşternură
frunze uscate.

***

În liniştea nopţii
o lacrimă caută un chip...

Iau în braţe
cuvinte şi frunze
şi le arunc către luna plină
ca şi înspre ea
să urce lin plutind
câte-o frunză
câte-o slovă –
câte-un gând
... Şi-atunci
brusc îmi zării
pentru o clipă
chipul
în lacrima iubitei.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legându-mi, doritoare, colan de braţe moi,
Mă-ntrebi: "E luna nouă alunecând prin foi?"
— Iubito, nu e luna, ci chipul tău îmi creşte
Pe ceruri, în oglinda răsfrântă peste noi.

rubaiat de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de catifea

Ne-ascunde înnoptarea sub mantia-i de vise
Ai catifea în palme şi-amurguri în priviri
Aş vrea să-ţi mai şoptesc din legile nescrise
Dar mi-au crescut în suflet noi muguri de uimiri

C-o perlă între gene seninu-mi străluceşte
Ţin între pleoape-ascuns cărunt de lună nouă
Se zbate răsuflarea şi-n pieptu-mi cuibăreşte
Noi tresăriri muiate-n ambrozie şi rouă

Mă-mpiedic în suspine dar mi le-astupi cu gura
Şi beau mă-mbăt cu tine ca ultima novice
Mi-ai instigat emotii muşcând din ţesătura
Ce-nvăluia femeia ursită să-ţi abdice

Ai mâini neliniştite şi-n buze jar nestins
Din infinit coloană-mi cobori îmbrăţişări
Mi-e spatele-o vioară cu-arcuşul subatins
Ce-şi cântă-nfiorarea muiată-n sărutări

Îmi dezveleşti apusul prin gesturi revelate
Am catifeaua-n palme şi zorii în priviri
Prin legile nescrise de freamăt treierate
Scriu cu esenţă vie-n cerneluri de trăiri

Nu-ţi spun nimic şi tac în tandra ta strânsoare
Sunt prinsă-n aşternuturi de palme şi satin
Prin condicele vremii semnez cu devoalare
Aceeaşi muritoare scriind iubirii-un imn

Mi-eşti catifea şi încă-mi-eşti satin
Chiar de vioara inimii se tânguie-n suspin
Suntem prin dragoste şi vis doi pelerini
Gustând amar şi dulce din clipa de sublim

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!